Nu discut acum cu “nucleul dur” care râde la Mîţa cu î din i şi se întâlneşte la “beri blasfemice” sã facã activism. Ãştia-s bãieţii mei şi n-au nevoie de îndemnuri şi explicaţii ca sã procedeze corect. Vorbesc cu voi, indiferenţii, cu ãştia care desconsiderã ameninţarea teocraţiei, chiar şi cu cei doi sau trei creştini cu care te poţi înţelege, despre care am înţeles cã ar exista deşi n-am avut pânã acum onoarea sã îi cunosc.

Cititorule, te conjur!

Chiar dacã eşti botezat şi crezi din tot sufletul în doamne-doamne şi în cãlãreţii apocalipsei şi în curva Babilonului, dar înţelegi principiul laicitãţii statului şi îl respecţi, vei şti sã-l înveţi pe aprod sã scrie 30 sau 29 în cutiuţa cu pricina. Deci aşa, ateu sau fãrã afiliere religioasã, nu “creştin nemergãtor la bisericã”, “creştin dezamãgit de bisericã” sau, mai rãu, “agnostic”, “liber-cugetãtor” şi alţi termeni fancy pe care recenzorul de rând nu-i înţelege pentru cã e un simpliot.

Sã te dai ateu chiar dacã nu eşti? Sã minţi în faţa lui doamne-doamne? E pentru o cauzã bunã, şi dacã în zilele noastre tata Iehova s-ar mai manifesta şi altfel decât ascunzând cruci în cartofi şi-n buturugi, sigur ţi-ar mulţumi şi te-ar vindeca de acnee sau chelie sau ce ai tu pe-acasã. Pentru cã şi doamne-doamne s-a sãturat de hoţii care hoţesc în numele lui.

Pentru cã recensãmântul ãsta va sta la baza multor politici de împãrţire a ciolanului vreo zece ani de zile de-acum încolo.

Având în spate recensãmintele din ’92 şi 2002, BOR, de peste 4000 de ani mamã iubitoare a Românilor Verzi, a primit pe moka în ultimele douã decenii vreo şapte sute de milioane de euro (din care jumate doar în ultimii trei ani). Asta doar de la bugetul de stat: sã nu-i mai socotim pe primarii care doneazã terenuri şi alte nimicuri contra mântuire. Şi a ajuns sã conducã un imperiu economic evaluat la vreo trei miliarde jumate (euroi, nu ghinde), adicã de cinci ori moşia unui magnat din top 5 ca Ţiriac.

Tragem linie şi ne vine sã ne mirãm un pic când constatãm cã activitatea caritabilã a BOR a fost neglijabilã (adicã pe bune frãţie, i-au depãşit anul trecut ereticii ãia de catolici) şi cã oricum banii picuraţi în filantropie veneau din buzunarele enoriaşilor, adicã ceea ce face oricum statul şi ceea ce fac atâtea onegeuri.

În timp ce spitalele au ajuns sã-i roage pe aparţinãtori sã ajute şi ei cantina cu juma’ de kil de ficat congelat şi şcolilor le picã veceurile prin podea, popii fac un falus urât de o sutã de metri din banii impozanţilor (aşa se cheamã ãia care plãtesc impozit, nu?), pe o tarla din buricul oraşului, primitã şi ea cadou.

În timp ce Vasile vã scrie asta purtând un tricou luat cu 4 lei de la casa de modã Taica Lazãr, gata gãurit, afişul de pe uşa mitropoliei cere încã un rând de donaţii ca sãraca BOR sã cumpere (de la ea însãşi?) ciuşpe veşminte preoţeşti la trei sute de euro bucata, adicã cam cât face toatã garderoba unui cetãţean cinstit.

În timp ce oameni bolnavi, flãmânzi şi disperaţi dorm pe cimentul rece cu capul pe paporniţã ca sã prindã dimineaţa un pupic iluzoriu de la degetul mort al cuviosului Pafnutie, zorzoanele de serviciu pe care le poartã Daniel de gât ar putea singure sã cumpere un Logan.

Cînd e vorba de bling-bling
zã patriarh e şi zã king.
(sursa: rezistenţii)

Uite de-aia tu, creştinule cu bun simţ, şi tu, nehotãrâtule, nu veţi aproba tacit practicile astea absolut neconforme cu ce-a predicat Iisus fiilor lu’ Israel acum un milion de ani. Şi le veţi sancţiona, dacã nu deschizând ochii asupra religiei ca fenomen vicios şi distructiv, atunci mãcar prefãcându-vã zilele astea cã sunteţi atei.

Pe noi, stratul de mijloc din mediul urban, se mai sprijinã lupta asta cu morile de vânt. La ţarã şi în cartiere, popa face legea deja.

Copii cititori, educaţi-vã pãrinţii în acest sens. Pãrinţi cititori, educaţi-vã copiii în acest sens. Şi dacã nu vreţi sã mã ascultaţi pe mine, citiţi acelaşi îndemn la Sîrb sau la Buciuman sau la ASUR.

À propos, dacã mai e cineva atât de plictisit încât sã-i pese, Pleşu a fost surprins iar consumând o dozã de halucinogene care ar putea omorî un rinocer tânãr.

Related Posts

1. Învãţãminte-mã frumos
2. Episodul 61: Mîţa învaţã anatomie
3. Homeopatul lui Procust

Related Posts

1. Puşca şi cureaua revelatã
2. Cine sapã groapa altuia, sapã de lemn
3. Folcloroform

Articolul trage un mare semnal de alarmã în legãturã cu sãnãtatea societãţii mioritice şi mã îndeamnã, încã o datã, sã-mi iau tãlpãşiţa în Australia sã trãiesc printre marsupiale într-o deplinã şi liniştitoare lipsã de catedrale mântuitoare-de-neam.

Pe scurt, despre ce (leneşilor, citiţi totuşi textul omului, cã e bun!) e vorba? E vorba despre o mamã care şi-a dus fiica la domn’ doctor. Fiica cu pricina suferea de ameţeli, ţiuieli în urechi şi alte simptome date de dumnezeu ca sã-i alarmeze pe oameni. Foarte bine a fãcut cã şi-a dus fiica la doctor, pentru cã în capul fiicei se afla o tumorã care-i apãsa pe nervi şi dracu ştie ce-i mai fãcea.

Capul a fost desfãcut, tumora a fost îndepãrtatã cu succes şi toţi cei implicaţi au învãţat o lecţie. Numai cã visul fetii sã se facã actriţã s-a cam dus de râpã fiindcã a rãmas cu o supãrãtoare asimetrie facialã (fetele nu prea pot fi Stallone), şi asta fiindcã intervenţia a avut loc puţintel cam târziu.

De ce a avut loc intervenţia aşa târziu? Aici e buba. Pentru cã înainte sã meargã, ca oamenii normali, la un doctor normal, mama şi fiica… (aici citez exact)

- Au fost în vizită la părintele ***, renumit pentru harul său (wtf is that?). Acesta i-a spus fetei că suferinţa ei se datorează gândurilor necurate. (of course, s-o fi gândit la prietenul ei, nenorocita)

- Au urmat cu mare grijă un tratament homeopat prescris de cel mai mare specialist în homeopatie din judeţul lor de baştină. Tratamentul vindecă garantat orice tip de ameţeală, ba chiar şi ţiuiturile din urechi. (yeah, sure, apa vindecă totul)

- Au mers la o consultaţie (foarte scumpă!) efectuată de un bioenergoterapeut, după care fata chiar s-a simţit mult mai bine … timp de câteva ore. (placebo în acţiune)

- Au fost la un cabinet din Cluj, unde un anumit domn, folosind unul dintre acele aparate minune de biorezonanţă cărora le face reclamă de-alde OTV-ul, i-a spus fetei că are deficit de magneziu şi o tulburare ascunsă la ficat. E adevărat că doamna nu a fost pe deplin convinsă de puterile aparatului, întrucât, consultându-l pe soţul ei, diabetic insulino-dependent de 10 ani, aparatul a descoperit doar o litiază renală (inexistentă) – nimic despre diabet. (pe ăştia cu asemenea aparate i-aş băga direct la puşcărie)

- Au vorbit şi cu o doamnă cu puteri speciale din Moldova, PRIN TELEFON, care doar auzind vocea fetei i-a spus că da, e bolnavă, şi că boala ei este de natură sufletească de fapt, şi i-a dat nişte recomandări din care eu, personal, nu am priceput nimic. Totuşi, sunt sigur că aş fi observat dacă apărea vreo remarcă legată de nervul VIII. (mda… în Moldova sunt asemenea doamne geniale, am auzit că strâng sute şi chiar mii de prostălăi în săli mari de conferinţă… evident, contra cost)

Sã te tot dai cu capul de pereţi. Popi! Homeopatie! Bioenergie! Biorezonanţã! Puteri speciale prin telefon! Echinacea! Şãrpi şi şopârle! Deochi! Descântece! Spre asta ne îndreptãm, domnilor, ne aşteaptã cu braţele deschise lumea a treia: o lume plinã de dumnezei şi dumnezeişti, sfinţi şi miracole, dragoste în vremea holerei, holerã în vremea dragostei, holerã în vremea holerei, ciumã bubonicã şi multe alte binefaceri.

Gata sã-mi fac oricând bagajele spre alte meleaguri mai raţionale, închei cu încã un pasaj delicios din ceea ce scrie acest domn care şade acum şi jos în blogroll. Şi vã trimit sã lecturaţi mai mult la faţa locului (în special pe teme de geneticã, dacã sunteţi la fel de pasionaţi ca mine).

Dispreţul meu pentru tot ceea ce însemna comunism poate fi egalat doar de dispreţul faţă de tot ceea ce înseamnă credinţă. Ambele sunt nişte sisteme profund nedemocratice, profund iraţionale, clădite pe cultul personalităţii, refractare la critică, dogmatice până la măduvă şi care rămân repetente la cea mai importantă întâlnire, cea cu realitatea.

Related Posts

1. Ziua Marii Uneltiri
2. Girls just wanna have funeriu
3. Recensãminte-mã frumos

Written in the score are the words lunga pausa [long silence]. The soprano has been saying ‘Please God, I’m defenceless, help me’. Long silence. What is God’s answer? Bang! – the thumping chords of the ‘Dies irae’. No mercy? Or perhaps Verdi believed there was nothing out there to offer hope. Molto complicato. This is the drama of a modern man.

Pentru abrutizaţi care nu ştie carte, Recviemul este slujba catolicã de pomenire a morţilor, care a inspirat nenumãrate compoziţii muzicale de mare anvergurã din partea unor minţi luminate ca Mozart, Berlioz, Dvořák et co.

De ce-i aşa interesant ce zice Mutu Muti? Fiindcã, la fel ca restul ‘telectualitãţii italiene din vremea lui, dar ca şi sus-numitul Berlioz, ca şi Şostakovici, Brahms (încã un mare producãtor de Recviem), Waters, Gilmour, Lemmy de la Motörhead, Paganini, Béla Bartók sau flãcãii de la ABBA, Giuseppe Verdi a fost ateu pânã la capãt. Sau deist, sub nici o formã creştin.

Nevastã-sa, Giuseppina Verdi (haha), o simpliotã de la ţarã dacã e sã judecãm dupã afirmaţiile ei, scria despre marele componist la un moment dat (traducerea e aproximativã):

Bãrbatu-meu e un giuvaer de cinste şi virtute; înţelege şi simte toate simţãmintele delicate şi nobile. Şi totuşi, pezevenghiul îşi permite sã fie, poate nu totalmente ateu, da’ în orice caz necredincios, cu o hotãrâre şi un calm care mã fac sã vreau sã-l bat.

Eu mã obosesc sã-i vorbesc despre minunile cerului, despre Terra, despre mãri etc. dar îmi usuc gura de pomanã. El îmi râde în faţã, îmi întrerupe tiradele, îmi curmã entuziasmul divin şi zice “Sictir, fã, eşti dusã cu pluta”. Şi, din pãcate, o zice cu toatã sinceritatea.

Dacã pe Richard Strauss îl înţelegem, c-a transpus pe note supermanul lu’ tata Nietzsche în Aşa grãit-a Zarathustra (Odiseea spaţialã, ştiţi voi), punându-şi-l automat pe mniezãu în cap, nu ne putem abţine de la a întreba: domn’le, care-i faza cu compozitorii ãştia necredincioşi în nimic care-au fãcut totuşi muzicã religioasã cu atâta spor?

Ei bine, domnilor, nimic nu mã împiedicã sã scot din raft paleţica şi uleiurile ca sã piftez o Venerã seducãtoare şi ţâţoasã ieşind din spumele mãrii. Asta nu înseamnã automat cã îmi mãrturisesc credinţa în panteonul grecoroman sau cã cred cã o divã nemuritoare, stãpânã peste hormonii întregii lumi (nu e vorba de tine, Loredana Groza), s-a nãscut din pula ciopârţitã şi aruncatã în abis a lui ta-su (OK, s-ar putea sã fie vorba de tine, Loredana Groza).

S-o zicem pe-a’ dreaptã: dumnezeul vechiului testament (care revine, şi mai al dracu’, în Apocalipsa lui Ioan dupã ce Ioan mãnâncã ciuperci halucinogene, adicã fix în Dies irae) nu e un dumnezeu blând, siropos et caetera; e un dumnezeu care tunã, fulgerã, taie, spânzurã, judecã, omoarã prunci şi rãcneşte mereu dupã sânge de caprã. E un personaj care inspirã fricã. Un veritabil simbol al fricii.

Cea mai mare fricã a omenirii e frica de moarte. E concluzia nemiloasã a ireversibilitãţii timpului care te ţine treaz noaptea şi e infinit mai acerbã când îţi dai seama cã afirmaţiile religiilor despre viaţa de apoi sunt absolut gratuite şi nu au nici un fundament în realitate.

Când nici o variantã nu-i susţinutã de dovezi, acorzi valoare de adevãr variantei mai simple, or aia nu e deloc optimistã. Cum sã nu-l apuce pe om disperarea când e confruntat cu pierderea conştiinţei de sine, cea mai preţioasã posesie a dânsului?

Dacã vreau sã fac o imagine a veseliei şi destrãbãlãrii, fac un Pan pãros care cântã la nai, mãnâncã struguri şi buleşte nimfe. Fix la fel, în cazul lui Verdi mitologia creştinã e doar o alegorie pentru o mare frãmântare umanã, o frãmântare instinctualã care a existat înainte de epoca religiilor şi va exista dupã aceasta, forevãr şi pe vecie. Textul slujbei catolice cu pricina îţi oferã un punct de pornire foarte frumos când vrei sã zugrãveşti teama covârşitoare de singurul mare adevãr pe care nu-l poţi afla decât la mâna întâi.

Ah, şi ar mai fi un factor, deşi nu cred eu cã se aplicã la marele italian: muzica religioasã are public, oricât de proastã ar fi, şi se plãteşte grozav, ca de la curvã la curvã.

Aici puteţi urmãri Recviemul lui Verdi cap-coadã. Ce tare e internetele!

Related Posts

1. Îmbucco de Verdi
2. Pellea ursului din pãdure
3. Verdeaţã-n faţã (guest post)

Related Posts

1. Samurai de Murfatlar
2. Pocã I.T.
3. Fatã Verdi cu pãrul pãdure

Godless comedy!

Şi vechii noştri prieteni, despre care englezii fac la fel de multe bancuri, Poliţia comunitarã.

Related Posts

1. Baikalul moare de drum lung
2. Veni, Videle, vici
3. De la Merţan la Logan

Mai jos, o micã selecţie din vasta lucrare (neterminatã şi nepublicatã) la care domnii Eliade şi Culianu au meşterit de zor înainte sã meargã la locul cu verdeaţã: Istoria felinã a credinţelor şi ideilor religioase!

Cât de bogatã, o, cât de mult mai bogatã ar fi fost înţelepciunea popoarelor dacã aceastã operã epocalã ar fi vãzut tuşul tiparului!

Adaos ulterior:

Related Posts

1. Episod special: Casanova Iisus
2. Episod special! Mîţa meets House
3. Episod special: Mîţa, sãrbãtorile şi crocodilu’