Nu discut acum cu “nucleul dur” care râde la Mîţa cu î din i şi se întâlneşte la “beri blasfemice” să facă activism. Ăştia-s băieţii mei şi n-au nevoie de îndemnuri şi explicaţii ca să procedeze corect. Vorbesc cu voi, indiferenţii, cu ăştia care desconsideră ameninţarea teocraţiei, chiar şi cu cei doi sau trei creştini cu care te poţi înţelege, despre care am înţeles că ar exista deşi n-am avut până acum onoarea să îi cunosc.

Cititorule, te conjur!

Chiar dacă eşti botezat şi crezi din tot sufletul în doamne-doamne şi în călăreţii apocalipsei şi în curva Babilonului, dar înţelegi principiul laicităţii statului şi îl respecţi, vei şti să-l înveţi pe aprod să scrie 30 sau 29 în cutiuţa cu pricina. Deci aşa, ateu sau fără afiliere religioasă, nu “creştin nemergător la biserică”, “creştin dezamăgit de biserică” sau, mai rău, “agnostic”, “liber-cugetător” şi alţi termeni fancy pe care recenzorul de rând nu-i înţelege pentru că e un simpliot.

Să te dai ateu chiar dacă nu eşti? Să minţi în faţa lui doamne-doamne? E pentru o cauză bună, şi dacă în zilele noastre tata Iehova s-ar mai manifesta şi altfel decât ascunzând cruci în cartofi şi-n buturugi, sigur ţi-ar mulţumi şi te-ar vindeca de acnee sau chelie sau ce ai tu pe-acasă. Pentru că şi doamne-doamne s-a săturat de hoţii care hoţesc în numele lui.

Pentru că recensământul ăsta va sta la baza multor politici de împărţire a ciolanului vreo zece ani de zile de-acum încolo.

Având în spate recensămintele din ’92 şi 2002, BOR, de peste 4000 de ani mamă iubitoare a Românilor Verzi, a primit pe moka în ultimele două decenii vreo şapte sute de milioane de euro (din care jumate doar în ultimii trei ani). Asta doar de la bugetul de stat: să nu-i mai socotim pe primarii care donează terenuri şi alte nimicuri contra mântuire. Şi a ajuns să conducă un imperiu economic evaluat la vreo trei miliarde jumate (euroi, nu ghinde), adică de cinci ori moşia unui magnat din top 5 ca Ţiriac.

Tragem linie şi ne vine să ne mirăm un pic când constatăm că activitatea caritabilă a BOR a fost neglijabilă (adică pe bune frăţie, i-au depăşit anul trecut ereticii ăia de catolici) şi că oricum banii picuraţi în filantropie veneau din buzunarele enoriaşilor, adică ceea ce face oricum statul şi ceea ce fac atâtea onegeuri.

În timp ce spitalele au ajuns să-i roage pe aparţinători să ajute şi ei cantina cu juma’ de kil de ficat congelat şi şcolilor le pică veceurile prin podea, popii fac un falus urât de o sută de metri din banii impozanţilor (aşa se cheamă ăia care plătesc impozit, nu?), pe o tarla din buricul oraşului, primită şi ea cadou.

În timp ce Vasile vă scrie asta purtând un tricou luat cu 4 lei de la casa de modă Taica Lazăr, gata găurit, afişul de pe uşa mitropoliei cere încă un rând de donaţii ca săraca BOR să cumpere (de la ea însăşi?) ciuşpe veşminte preoţeşti la trei sute de euro bucata, adică cam cât face toată garderoba unui cetăţean cinstit.

În timp ce oameni bolnavi, flămânzi şi disperaţi dorm pe cimentul rece cu capul pe paporniţă ca să prindă dimineaţa un pupic iluzoriu de la degetul mort al cuviosului Pafnutie, zorzoanele de serviciu pe care le poartă Daniel de gât ar putea singure să cumpere un Logan.

Cînd e vorba de bling-bling
ză patriarh e şi ză king.
(sursa: rezistenţii)

Uite de-aia tu, creştinule cu bun simţ, şi tu, nehotărâtule, nu veţi aproba tacit practicile astea absolut neconforme cu ce-a predicat Iisus fiilor lu’ Israel acum un milion de ani. Şi le veţi sancţiona, dacă nu deschizând ochii asupra religiei ca fenomen vicios şi distructiv, atunci măcar prefăcându-vă zilele astea că sunteţi atei.

Pe noi, stratul de mijloc din mediul urban, se mai sprijină lupta asta cu morile de vânt. La ţară şi în cartiere, popa face legea deja.

Copii cititori, educaţi-vă părinţii în acest sens. Părinţi cititori, educaţi-vă copiii în acest sens. Şi dacă nu vreţi să mă ascultaţi pe mine, citiţi acelaşi îndemn la Sîrb sau la Buciuman sau la ASUR.

À propos, dacă mai e cineva atât de plictisit încât să-i pese, Pleşu a fost surprins iar consumând o doză de halucinogene care ar putea omorî un rinocer tânăr.

Related posts:

1. Învăţăminte-mă frumos
2. Homeopatul lui Procust
3. Când viaţa îţi oferă tămâi…

Related posts:

1. Puşca şi cureaua revelată
2. Cine sapă groapa altuia, sapă de lemn
3. Recensăminte-mă frumos

Articolul trage un mare semnal de alarmă în legătură cu sănătatea societăţii mioritice şi mă îndeamnă, încă o dată, să-mi iau tălpăşiţa în Australia să trăiesc printre marsupiale într-o deplină şi liniştitoare lipsă de catedrale mântuitoare-de-neam.

Pe scurt, despre ce (leneşilor, citiţi totuşi textul omului, că e bun!) e vorba? E vorba despre o mamă care şi-a dus fiica la domn’ doctor. Fiica cu pricina suferea de ameţeli, ţiuieli în urechi şi alte simptome date de dumnezeu ca să-i alarmeze pe oameni. Foarte bine a făcut că şi-a dus fiica la doctor, pentru că în capul fiicei se afla o tumoră care-i apăsa pe nervi şi dracu ştie ce-i mai făcea.

Capul a fost desfăcut, tumora a fost îndepărtată cu succes şi toţi cei implicaţi au învăţat o lecţie. Numai că visul fetii să se facă actriţă s-a cam dus de râpă fiindcă a rămas cu o supărătoare asimetrie facială (fetele nu prea pot fi Stallone), şi asta fiindcă intervenţia a avut loc puţintel cam târziu.

De ce a avut loc intervenţia aşa târziu? Aici e buba. Pentru că înainte să meargă, ca oamenii normali, la un doctor normal, mama şi fiica… (aici citez exact)

- Au fost în vizită la părintele ***, renumit pentru harul său (wtf is that?). Acesta i-a spus fetei că suferinţa ei se datorează gândurilor necurate. (of course, s-o fi gândit la prietenul ei, nenorocita)

- Au urmat cu mare grijă un tratament homeopat prescris de cel mai mare specialist în homeopatie din judeţul lor de baştină. Tratamentul vindecă garantat orice tip de ameţeală, ba chiar şi ţiuiturile din urechi. (yeah, sure, apa vindecă totul)

- Au mers la o consultaţie (foarte scumpă!) efectuată de un bioenergoterapeut, după care fata chiar s-a simţit mult mai bine … timp de câteva ore. (placebo în acţiune)

- Au fost la un cabinet din Cluj, unde un anumit domn, folosind unul dintre acele aparate minune de biorezonanţă cărora le face reclamă de-alde OTV-ul, i-a spus fetei că are deficit de magneziu şi o tulburare ascunsă la ficat. E adevărat că doamna nu a fost pe deplin convinsă de puterile aparatului, întrucât, consultându-l pe soţul ei, diabetic insulino-dependent de 10 ani, aparatul a descoperit doar o litiază renală (inexistentă) – nimic despre diabet. (pe ăştia cu asemenea aparate i-aş băga direct la puşcărie)

- Au vorbit şi cu o doamnă cu puteri speciale din Moldova, PRIN TELEFON, care doar auzind vocea fetei i-a spus că da, e bolnavă, şi că boala ei este de natură sufletească de fapt, şi i-a dat nişte recomandări din care eu, personal, nu am priceput nimic. Totuşi, sunt sigur că aş fi observat dacă apărea vreo remarcă legată de nervul VIII. (mda… în Moldova sunt asemenea doamne geniale, am auzit că strâng sute şi chiar mii de prostălăi în săli mari de conferinţă… evident, contra cost)

Să te tot dai cu capul de pereţi. Popi! Homeopatie! Bioenergie! Biorezonanţă! Puteri speciale prin telefon! Echinacea! Şărpi şi şopârle! Deochi! Descântece! Spre asta ne îndreptăm, domnilor, ne aşteaptă cu braţele deschise lumea a treia: o lume plină de dumnezei şi dumnezeişti, sfinţi şi miracole, dragoste în vremea holerei, holeră în vremea dragostei, holeră în vremea holerei, ciumă bubonică şi multe alte binefaceri.

Gata să-mi fac oricând bagajele spre alte meleaguri mai raţionale, închei cu încă un pasaj delicios din ceea ce scrie acest domn care şade acum şi jos în blogroll. Şi vă trimit să lecturaţi mai mult la faţa locului (în special pe teme de genetică, dacă sunteţi la fel de pasionaţi ca mine).

Dispreţul meu pentru tot ceea ce însemna comunism poate fi egalat doar de dispreţul faţă de tot ceea ce înseamnă credinţă. Ambele sunt nişte sisteme profund nedemocratice, profund iraţionale, clădite pe cultul personalităţii, refractare la critică, dogmatice până la măduvă şi care rămân repetente la cea mai importantă întâlnire, cea cu realitatea.

Related posts:

1. Où sont les neiges de Popa Nan
2. Ziua Marii Uneltiri
3. Girls just wanna have funeriu

Written in the score are the words lunga pausa [long silence]. The soprano has been saying ‘Please God, I’m defenceless, help me’. Long silence. What is God’s answer? Bang! – the thumping chords of the ‘Dies irae’. No mercy? Or perhaps Verdi believed there was nothing out there to offer hope. Molto complicato. This is the drama of a modern man.

Pentru abrutizaţi care nu ştie carte, Recviemul este slujba catolică de pomenire a morţilor, care a inspirat nenumărate compoziţii muzicale de mare anvergură din partea unor minţi luminate ca Mozart, Berlioz, Dvořák et co.

De ce-i aşa interesant ce zice Mutu Muti? Fiindcă, la fel ca restul ‘telectualităţii italiene din vremea lui, dar ca şi sus-numitul Berlioz, ca şi Şostakovici, Brahms (încă un mare producător de Recviem), Waters, Gilmour, Lemmy de la Motörhead, Paganini, Béla Bartók sau flăcăii de la ABBA, Giuseppe Verdi a fost ateu până la capăt. Sau deist, sub nici o formă creştin.

Nevastă-sa, Giuseppina Verdi (haha), o simpliotă de la ţară dacă e să judecăm după afirmaţiile ei, scria despre marele componist la un moment dat (traducerea e aproximativă):

Bărbatu-meu e un giuvaer de cinste şi virtute; înţelege şi simte toate simţămintele delicate şi nobile. Şi totuşi, pezevenghiul îşi permite să fie, poate nu totalmente ateu, da’ în orice caz necredincios, cu o hotărâre şi un calm care mă fac să vreau să-l bat.

Eu mă obosesc să-i vorbesc despre minunile cerului, despre Terra, despre mări etc. dar îmi usuc gura de pomană. El îmi râde în faţă, îmi întrerupe tiradele, îmi curmă entuziasmul divin şi zice “Sictir, fă, eşti dusă cu pluta”. Şi, din păcate, o zice cu toată sinceritatea.

Dacă pe Richard Strauss îl înţelegem, c-a transpus pe note supermanul lu’ tata Nietzsche în Aşa grăit-a Zarathustra (Odiseea spaţială, ştiţi voi), punându-şi-l automat pe mniezău în cap, nu ne putem abţine de la a întreba: domn’le, care-i faza cu compozitorii ăştia necredincioşi în nimic care-au făcut totuşi muzică religioasă cu atâta spor?

Ei bine, domnilor, nimic nu mă împiedică să scot din raft paleţica şi uleiurile ca să piftez o Veneră seducătoare şi ţâţoasă ieşind din spumele mării. Asta nu înseamnă automat că îmi mărturisesc credinţa în panteonul grecoroman sau că cred că o divă nemuritoare, stăpână peste hormonii întregii lumi (nu e vorba de tine, Loredana Groza), s-a născut din pula ciopârţită şi aruncată în abis a lui ta-su (OK, s-ar putea să fie vorba de tine, Loredana Groza).

S-o zicem pe-a’ dreaptă: dumnezeul vechiului testament (care revine, şi mai al dracu’, în Apocalipsa lui Ioan după ce Ioan mănâncă ciuperci halucinogene, adică fix în Dies irae) nu e un dumnezeu blând, siropos et caetera; e un dumnezeu care tună, fulgeră, taie, spânzură, judecă, omoară prunci şi răcneşte mereu după sânge de capră. E un personaj care inspiră frică. Un veritabil simbol al fricii.

Cea mai mare frică a omenirii e frica de moarte. E concluzia nemiloasă a ireversibilităţii timpului care te ţine treaz noaptea şi e infinit mai acerbă când îţi dai seama că afirmaţiile religiilor despre viaţa de apoi sunt absolut gratuite şi nu au nici un fundament în realitate.

Când nici o variantă nu-i susţinută de dovezi, acorzi valoare de adevăr variantei mai simple, or aia nu e deloc optimistă. Cum să nu-l apuce pe om disperarea când e confruntat cu pierderea conştiinţei de sine, cea mai preţioasă posesie a dânsului?

Dacă vreau să fac o imagine a veseliei şi destrăbălării, fac un Pan păros care cântă la nai, mănâncă struguri şi buleşte nimfe. Fix la fel, în cazul lui Verdi mitologia creştină e doar o alegorie pentru o mare frământare umană, o frământare instinctuală care a existat înainte de epoca religiilor şi va exista după aceasta, forevăr şi pe vecie. Textul slujbei catolice cu pricina îţi oferă un punct de pornire foarte frumos când vrei să zugrăveşti teama covârşitoare de singurul mare adevăr pe care nu-l poţi afla decât la mâna întâi.

Ah, şi ar mai fi un factor, deşi nu cred eu că se aplică la marele italian: muzica religioasă are public, oricât de proastă ar fi, şi se plăteşte grozav, ca de la curvă la curvă.

Aici puteţi urmări Recviemul lui Verdi cap-coadă. Ce tare e internetele!

Related posts:

1. Îmbucco de Verdi
2. Pellea ursului din pădure
3. Verdeaţă-n faţă (guest post)

Related posts:

1. Samurai de Murfatlar
2. Pocă I.T.
3. Fată Verdi cu părul pădure

Godless comedy!

Şi vechii noştri prieteni, despre care englezii fac la fel de multe bancuri, Poliţia comunitară.

Related posts:

1. Baikalul moare de drum lung
2. Veni, Videle, vici
3. De la Merţan la Logan

Mai jos, o mică selecţie din vasta lucrare (neterminată şi nepublicată) la care domnii Eliade şi Culianu au meşterit de zor înainte să meargă la locul cu verdeaţă: Istoria felină a credinţelor şi ideilor religioase!

Cât de bogată, o, cât de mult mai bogată ar fi fost înţelepciunea popoarelor dacă această operă epocală ar fi văzut tuşul tiparului!

Adaos ulterior:

Related posts:

1. Episod special: Casanova Iisus
2. Episod special! Mîţa meets House
3. Episod special: Mîţa, sărbătorile şi crocodilu’