Related Posts

1. Episodul 32: Eco-Mîţa şi zãcãmântul de aur
2. Episodul 204: Mîţa şi Iisus la festival
3. Episodul 218: Mîţa şi Iisus sunt sãnãtoşi

Related Posts

1. Episodul 113: Mîţa şi Iisus, specialişti în PR
2. Episodul cinşpe: Mîţa se uitã ca mîţa-n calendar
3. Roşia spontanã

Roşia Montanã Gold Corporation îi un nume lung ca o zi de post. Am sã-i zic de acum Corporaţia, ca sã sune a roman SF cu distopii şi klingonieni şi râme de nisip. De partea cealaltã a baricadei se aflã tribul pe care îl voi numi al Minţilor Inflamate.

Minţile Inflamate percuteazã la argumente emoţionale (doamne-doamne, ecologie, cãţei comunitari, vãcuţe mãcelãrite, copii sãraci din Africa ş.a.m.d.), în asemenea manierã încât devin fanatici, imuni la raţiune, zgomotoşi şi jenanţi.

De asemenea, Minţile Inflamate au capacitatea de a îşi da cu pãrerea asupra problemei chiar dacã nu pot indica Apusenii pe hartã şi n-au auzit de “cianurã” decât în Agatha Christie.

Ar trebui sã mã disculp printr-o introducere cu “Respect pãrerile voastre…”, dar nu o voi face. Voi face, în schimb, ceva pe pãrerile voastre de mironosiţe sfertodocte.

Iatã premisele.

Nimãnui nu i-a pãsat de Roşia Montanã pânã când Corporaţia nu s-a arãtat interesatã de aurul respectiv. O vãgãunã în care majoritatea trogloditã a populaţiei trãia în sãrãcie, tinerii se cãrau toţi “la oraş”, casele se dãrâmau iar exploatarea minierã aparţinând statului român folosea tehnologii sovietice şi pierdea cam un milion de dolari pe an pânã când s-a închis, lãsând în urmã douã gãuri enorme în munte. 70% din populaţie şomeazã. Turism, fix pula. Agriculturã, n-ai unde.

În aceste condiţii, uitatã de lume şi fãrã surse de venit, cea mai veche localitate atestatã din România ar fi încetat sã existe foarte curând.

Conflictul.

Corporaţia e maleficã?
Corporaţia a mirosit aur şi s-a instalat aici. Dânsa nu este obscurul organ al vreunei masonerii odioase. Este o societate comercialã care cautã sã obţinã profit. Evident, planificã şi pe termen lung, aşadar bunul simţ îi dicteazã sã nu lase în urmã dezastre ecologice, teologice sau de altã naturã, ca sã îşi menţinã reputaţia şi sã fie invitatã sã profite şi de alţi munţi din alte ţãri.

Corporaţia va dinamita munţi?
Da şi nu, adicã cea mai mare parte a terenului cu pricina a fost deja scãrmãnat şi jupuit de “Roşia Min”, asta dupã ce-a fost scãrmãnat şi jupuit de austrieci, unguri et co. În plus, Corporaţia va astupa totul când pleacã şi va trage deasupra o pãdure, ceea ce “ai noştri” n-au fãcut.

Corporaţia va polua ape?
Apele din zonã sunt deja mai otrãvitoare ca discursul lui Vadim, graţie companiei miniere de stat, care a deversat totul de-a-mpulea pânã au închis-o. De fiecare datã când plouã, din carierele deschise se scurge o zeamã acidã care roade tot. Chiar şi mai la vale, în Abrud, care-i oraş (adicã într-însul lumea n-ar trebui sã se spele în lighean), apa vine la robinet câte o orã pe zi. Corporaţia a pus la cale douã staţii de epurare a apei, sã beie şi gâtu’ moţilor ceva.

În plus, Corporaţia îşi va curãţa propria mizerie.

Over 90 mines worldwide now use an Inco SO2/air detoxification circuit to convert cyanide to the much less toxic cyanate before waste is discharged to a tailings pond. Typically this process blows compressed air through the tailings while adding sodium metabisulfite (which releases SO2), lime to maintain the pH at around 8.5, and copper sulfate as a catalyst if there’s not enough copper in the ore. This can reduce concentrations of Weak Acid Dissociable (WAD) cyanide to below the 10ppm mandated by the EU’s Mining Waste Directive. This compares to levels of 66-81ppm free cyanide and 500-1000ppm total cyanide in the pond at Baia Mare.

Apa “cu cianurã” pe care au s-o puie ãştia la biodegradat în noul lac de acumulare va avea concentraţii de câh mult mai mici (6 ppm) decât ar fi musai (vezi mai sus).

Aşadar comparaţia cu accidentul de pe Tisa (unde mediul şi-a revenit oricum foarte repede!) îşi pierde valabilitatea.

Corporaţia va extrage uraniu pentru Coreea de Nord?
În afarã de aur, argint şi o brumã de mercur, nici o altã “metalã grea” nu se gãseşte pe-acolo în cantitãţi exploatabile, deşi le-ar fi plãcut bãieţilor.

Corporaţia va face ceva ce nu s-a mai fãcut nicãieri?
Sate şi oraşe din Austria, Finlanda, Noua Zeelandã, Suedia şi alte republici bananiere au fost devastate prin aceste metode oribile, într-atât încât Austria, Finlanda & co. nu mai existã pe hartã.

Corporaţia va distruge vestigii romane, case de patrimoniu şi alte minunãţii?
În ceea ce preveşte şmecheriile alea din vremea dacoromanilor, ele nu s-ar fi descoperit nici de cãtre dracu’ gol dacã n-ar fi finanţat Corporaţia sãpãturile arheologice.

În zona protejatã a satului, casele-monument se restaureazã ca la carte de cãtre arhitecţii contractaţi de Corporaţie, folosindu-se numai tehnici tradiţionale, ceea ce nu s-a mai întâmplat nicãieri în ţarã.

Corporaţia va amenaja şi un muzeu, statul român şi Minţile Inflamate dovedindu-se pânã acum o gaşcã de impotenţi.

Vestigiile astea romane care vor fi distruse dar nu vor fi distruse sunt unice în România?
Sutã la sutã unice, mai ales cã romanii nu aveau în nici un caz câteva zeci de aşezãri miniere în Apuseni.

Unic ar fi mormântul roman de la Tãu-Gãuri (dovada cã existau şi vreo doi romani înstãriţi în Dacia, nu numai lepre!), pe care tot Corporaţia l-a gãsit şi de dragul cãruia a stricat tot proiectul şi l-a fãcut la loc, ca sã îl ocoleascã.

Corporaţiei nu-i pasã de oamenii locului?
Probabil o doare în cur, fiindcã îi va învãţa tehnici moderne de minerit şi va face vreo mie de locuri de muncã permanente, fãrã sã punem la socotealã toate serviciile conexe care vor rãsãri în zonã. Corporaţia sprijinã cu bani sãnãtoşi ONG-urile locale, face şcoalã, face dispensar şi multe alte chestii relativ utile unei localitãţi.

De asemenea, dupã închiderea minei, Roşia Montanã va putea urma exemplul tragic al Erzbergului, unde zeci de mii de turişti vin sã se holbeze la cariera devenitã muzeu al mineritului şi traseu internaţional de motocros. Sau al altor localitãţi unde carierele au fost reîmpãdurite, transformate în lacuri cu peşte sau dracu’ ştie.

Oamenilor locului nu le place de Corporaţie?
Din aproximativ o mie de familii, 10-15 se opun proiectului, majoritatea din motive bine întemeiate cum ar fi “o duceam bine şi înainte sã vinã Corporaţia, nu-mi convine sã-şi permitã şi alţii maşini de fiţe, îmi pierd statutul privilegiat”.

Acum ceva vreme, un francez, student la geologie aflat în practicã pe-aici, a mâncat bãtaie de la nişte localnici care credeau cã e “de-ãla cu grinpixu’”. Dovadã cã grinpixu’ este foarte bine primit în Ţara moţilor.

Statul român nu câştigã nimic?
Impozite, taxa de minerit, ba chiar şi o cotã parte din profit. Câştigaţi mai mult decât meritaţi, da-vã-n pula calului de securişti.

Bârfe şi zvonisticã.

Din Canada n-a venit niciodatã ceva rãu, în timp ce Soros (prim-solist al tarafului anti-Corporaţie) deţine a douãşnoua avere din lume, de trei ori PIB-ul Republicii Moldova, ceea ce îl face extraordinar de suspect.

De asemenea, zvonurile zic cã la mitingurile lu’ grinpix se mai auzea şi-un cor cântând “sã se pãstreze aurul ungurilor pentru Ungaria”, ceea ce ar fi în deplinã concordie cu faptul cã Soros e ungur. Mie-mi plac ungurii şi susţin cã avem ce învãţa de la ei, da’ când îi concurenţã, brânza nu-i pe de-a moaca.

Cel mai scandalos zvon ar fi cã informaţiile din acest pamfleu ar fi nãscocite din cur. Sunt rezultatul unei documentãri harnice.

Din nefericire, acest text s-a întâmplat fix dupã ce Corporaţia mi-a dat sã mãnânc, sã beau şi m-a plimbat.

EI BINE, NU. NU SUNT CURVA CORPORAŢIEI. La un moment dat aş fi scris chestia asta oricum. Şi nu existã corp de literã suficient de mare şi de sclipicios cât sã pot scrie cu dânsul cã Greenpeace şi alte Minţi Inflamate sunt un mare obstacol în calea progresului omenirii.

Asta v-o zice un ecologist care iubeşte muntele, pãdurea şi moţii.

Concluzia.

Salvaţi Roşia Montanã. Repede.

Pânã atunci, aştept cu drag sã aruncaţi în mine cu Roşii, montane sau de şes.

Related Posts

1. Episodul 111: Mîţa în Ţara Moţilor
2. Episodul 82: Amintiri din copilãrie
3. Episodul 161: Mîţa pune wireless în casã