Prinţ screen

Înainte de toate, pentru toţi cititorii mei care tocmai au intrat în anul 5772, Şana tova şi-un şpriţ cuşer! Acu’ să trecem la chestiuni mai funeste.

“Ce s-ar întâmpla dacă un urmaş al regelui s-ar naşte handicapat sau dacă iese vreunul cu dizabilităţi, rămâi cu el şef de stat?” Chestia asta n-a ieşit din gura unui simpliot, ci din gura unui simpliot care ocupă cea mai înaltă funcţie în stat. Dacă până acum am fost doar amuzat că Băse împunge regi… frate, nu te pune nimeni să fii corect politic acolo, în adâncul sufletului tău, da’ când vorbeşti la TV vorbeşti la TV!

Azi vom discuta însă despre monarhie în general, pentru că, oricât m-ar îngrijora un preşedinte care se teme de “handicapaţi”, mai tare mă îngrijorează multitudinea de susţinători ai unui sistem anacronic şi vicios. Tare mă tem, oricât de conspiraţionist ar suna, că asta urmăreşte dementul. Să facă noi fani ai regalităţii, mniezău ştie în ce scopuri obscure. Touché, Băse.

I’m veri şor it’s Dana

Incident neplăcut la decernarea premiilor Galei “Zece pentru România”. O femeie, care s-a recomandat drept verişoara lui Traian Băsescu, a ridicat în numele preşedintelui premiul decernat acestuia. Într-o intervenţie telefonică, consilierul prezidenţial Sebastian Lazaroiu a declarat că preşedintele nu a desemnat pe nimeni să ridice trofeul. Dupa incheierea evenimentului, trofeul a fost recuperat. Aşa scrie realitatea. Iaca şi înregistrarea.

Episodul 114: Contele Băscula

Ce săptămână de căcat! Nu-mi văd capul de working fo’ the yankee dollar. Mîţa ce mai face oare?

Episodul 95: Răscoala populară a Mîţei

Consider că am sintetizat în mod corespunzător starea actuală a lucrurilor şi înflăcăratul spirit revoluţionar al poporului român.

Traiang and the restless

Fiul Soarelui a fost uns şi binecuvântat de către Marele Şaman, care a tras şi o cântare cu ecou în corpul cavernos al Parlamentului. Rămâne să se proclame “Împăratul Traian al II-lea” şi să reclame teritoriul fostului Imperiu Roman. Fiindcă nu i-a ajuns teritoriul fostului Imperiu Petre Roman.

Post scriptă: vine un guvern de căcat, vine un guvern de căcat, vine un guvern de căcat. E drept, se putea mai rău, putea să vină un guvern de căcat cu Croitoru la educaţie.

Post post scriptă: nu-i credeţi pe agitatorii de la teve! Ceea ce vă arată dânşii îi o căruţă de trucaje ordinare! Utopia Balcanica difuzează în exclusivitate imagini şi înregistrări audio din cadrul fastuoasei ceremonii.

Episodul 52: 50% + 1 vot

Vă era dor de diapozitive cu poveşti? Ţigănci împuţite!

Somptuoase păsărele

Dragi tovarăşi şi pretini!

Vă anunţăm cu erotică satisfacţie că riscul de democraţie în România a dispărut în 1990, care va să zică democraţia s-a născut moartă sau nici măcar nu s-a născut.

În acel an de graţie, luceferii blânzi ai huilei au ocrotit cu mâinile lor de gheişe panselele rondului de la Universitate de teroriştii sângeroşi, în frunte cu Ana Blandiana. Aceştia ameninţau să pună în practică mârşava Proclamaţie de la Timişoara.

Episodul 50: Mîţa salvează popularitatea lui Băse

Completamente pe lângă subiect: mi-am făcut reţea oaie-less în casă, acum pot să stau onlain pe budă fără să încarc factura cu modemu’ mobil. Această manifestare a progresului tehnologic mă duce inevitabil cu gândul la internetul prin telefon şi cum se stătea la sfârşitul anilor 90 la descărcat de muzică midi şi pornache în format GIF.

On topic: vine turul doi cu scandaluri noi, aliluia!

Găozarurile au fost aruncate

Puţifrici de pretutindeni, vine aisbergu’! Sondaj CCSB (ceva-ceva sociologic şi de branding) comandat de IMAS şi care mi-a parvenit prin codex politicus (unde se face treabă bună).

Dacă în turul doi al alegerilor ar rămâne următorii, cei 44% din alegători care se vor duce la votelniţă au să puie ştampila pe:

Nu pot decât să fiu mirat de ambîţul d-lui “doctor în Alaska”, da’ poate heptagrama lui masonică ştie ceva. De asemenea, PSD plus Voiculescu egal love şi depăşesc în sondaj pedeleul, adică România dă cu stângu’ în stângu’, da’ măcar mai schimbă piciorul.

S-a votat mai an bădica Traian

Analiză la rece: încă cinci ani de belşug şi voioşie ne aşteaptă, ceea ce e tragic. Odiosul mariner nu are contracandidat, pentru că ştie să se bată pe burtă cu mulţimea rustică şi să joace în horă. Cu toate convingerile mele dreptace, aş prefera în fruntea alaiului un pesedel, doar ca să nu prindă şi mai tare rădăcini ciuma portocalie şi să ajungem, ferească preacurata, un fel de ruşi. Paşol na turbinca, drace! Da’ eu cu cine votez? Cu oricine altcineva, monşer!