Prinţ screen

Înainte de toate, pentru toţi cititorii mei care tocmai au intrat în anul 5772, Şana tova şi-un şpriţ cuşer! Acu’ sã trecem la chestiuni mai funeste.

“Ce s-ar întâmpla dacă un urmaş al regelui s-ar naşte handicapat sau dacă iese vreunul cu dizabilităţi, rămâi cu el şef de stat?” Chestia asta n-a ieşit din gura unui simpliot, ci din gura unui simpliot care ocupã cea mai înaltã funcţie în stat. Dacã pânã acum am fost doar amuzat cã Bãse împunge regi… frate, nu te pune nimeni sã fii corect politic acolo, în adâncul sufletului tãu, da’ când vorbeşti la TV vorbeşti la TV!

Azi vom discuta însã despre monarhie în general, pentru cã, oricât m-ar îngrijora un preşedinte care se teme de “handicapaţi”, mai tare mã îngrijoreazã multitudinea de susţinãtori ai unui sistem anacronic şi vicios. Tare mã tem, oricât de conspiraţionist ar suna, cã asta urmãreşte dementul. Sã facã noi fani ai regalitãţii, mniezãu ştie în ce scopuri obscure. Touché, Bãse.

I’m veri şor it’s Dana

Incident neplăcut la decernarea premiilor Galei “Zece pentru România”. O femeie, care s-a recomandat drept verişoara lui Traian Băsescu, a ridicat în numele preşedintelui premiul decernat acestuia. Într-o intervenţie telefonică, consilierul prezidenţial Sebastian Lazaroiu a declarat că preşedintele nu a desemnat pe nimeni să ridice trofeul. Dupa incheierea evenimentului, trofeul a fost recuperat. Aşa scrie realitatea. Iaca şi înregistrarea.

Episodul 114: Contele Bãscula

Ce sãptãmânã de cãcat! Nu-mi vãd capul de working fo’ the yankee dollar. Mîţa ce mai face oare?

Episodul 95: Rãscoala popularã a Mîţei

Consider cã am sintetizat în mod corespunzãtor starea actualã a lucrurilor şi înflãcãratul spirit revoluţionar al poporului român.

Traiang and the restless

Fiul Soarelui a fost uns şi binecuvântat de cãtre Marele Şaman, care a tras şi o cântare cu ecou în corpul cavernos al Parlamentului. Rãmâne sã se proclame “Împãratul Traian al II-lea” şi sã reclame teritoriul fostului Imperiu Roman. Fiindcã nu i-a ajuns teritoriul fostului Imperiu Petre Roman.

Post scriptã: vine un guvern de cãcat, vine un guvern de cãcat, vine un guvern de cãcat. E drept, se putea mai rãu, putea sã vinã un guvern de cãcat cu Croitoru la educaţie.

Post post scriptã: nu-i credeţi pe agitatorii de la teve! Ceea ce vã aratã dânşii îi o cãruţã de trucaje ordinare! Utopia Balcanica difuzeazã în exclusivitate imagini şi înregistrãri audio din cadrul fastuoasei ceremonii.

Episodul 52: 50% + 1 vot

Vã era dor de diapozitive cu poveşti? Ţigãnci împuţite!

Somptuoase pãsãrele

Dragi tovarãşi şi pretini!

Vã anunţãm cu eroticã satisfacţie cã riscul de democraţie în România a dispãrut în 1990, care va sã zicã democraţia s-a nãscut moartã sau nici mãcar nu s-a nãscut.

În acel an de graţie, luceferii blânzi ai huilei au ocrotit cu mâinile lor de gheişe panselele rondului de la Universitate de teroriştii sângeroşi, în frunte cu Ana Blandiana. Aceştia ameninţau sã punã în practicã mârşava Proclamaţie de la Timişoara.

Episodul 50: Mîţa salveazã popularitatea lui Bãse

Completamente pe lângã subiect: mi-am fãcut reţea oaie-less în casã, acum pot sã stau onlain pe budã fãrã sã încarc factura cu modemu’ mobil. Aceastã manifestare a progresului tehnologic mã duce inevitabil cu gândul la internetul prin telefon şi cum se stãtea la sfârşitul anilor 90 la descãrcat de muzicã midi şi pornache în format GIF.

On topic: vine turul doi cu scandaluri noi, aliluia!

Gãozarurile au fost aruncate

Puţifrici de pretutindeni, vine aisbergu’! Sondaj CCSB (ceva-ceva sociologic şi de branding) comandat de IMAS şi care mi-a parvenit prin codex politicus (unde se face treabã bunã).

Dacã în turul doi al alegerilor ar rãmâne urmãtorii, cei 44% din alegãtori care se vor duce la votelniţã au sã puie ştampila pe:

Nu pot decât sã fiu mirat de ambîţul d-lui “doctor în Alaska”, da’ poate heptagrama lui masonicã ştie ceva. De asemenea, PSD plus Voiculescu egal love şi depãşesc în sondaj pedeleul, adicã România dã cu stângu’ în stângu’, da’ mãcar mai schimbã piciorul.

S-a votat mai an bãdica Traian

Analizã la rece: încã cinci ani de belşug şi voioşie ne aşteaptã, ceea ce e tragic. Odiosul mariner nu are contracandidat, pentru cã ştie sã se batã pe burtã cu mulţimea rusticã şi sã joace în horã. Cu toate convingerile mele dreptace, aş prefera în fruntea alaiului un pesedel, doar ca sã nu prindã şi mai tare rãdãcini ciuma portocalie şi sã ajungem, fereascã preacurata, un fel de ruşi. Paşol na turbinca, drace! Da’ eu cu cine votez? Cu oricine altcineva, monşer!