Dacă delira nesănătosul ăla de Puric n-aveai loc în sală, mai taxai şi câte treij’ de lei biletul pentru pulimea amatoare.

De bine, de rău, toţi cei prezenţi (oameni în vârstă şi o mână de tineri, în mare parte activi în domenii de profil) au dat dovadă de umor, vervă şi un discurs lucid şi raţional.

Musiu Lascu, din păcate, a fost prins în treburi urgente şi n-a putut să ne onoreze.

N-am să vă pun spre urmărire tot ce am înregistrat; sunt trei ore de audio-video, în mama mă-sii. Am să-i las pe Şuşu şi Pişu să vă facă un rezumat.

Fiindcă auzise de eveniment la Radio România Cultural, a venit şi ne-a vorbit domnul dr. Condrea Drăgănescu, un bătrânel simpatic, pensionat în 1993 dar în continuare profesor consultant, conducător de doctorate, membru în Consiliul Societăţii Române de Zootehnie şi în Comisia de Studii pentru Genetică şi Ameliorare a Societăţii Române de Zootehnie.

Eu predau de treizeci de ani o disciplină care se numeşte Ameliorarea genetică a animalelor. Ameliorarea genetică a animalelor este teorie evoluţionistă aplicată. Mi se pare cumva amuzant ca cineva, astăzi, cineva care este cât de cât un om cult, să nege darwinismul, asta e un fel de glumă. În jurul meu n-am întâlnit asemenea oameni.

Tragedia a început de jos. Eu nu neg religia, dar tragedia a început când i s-a dat o libertate prea mare. Eu am făcut liceul în anii ’40, când exista o materie la clasa a opta – am uitat cum se chema – de apărare a religiei. Şi era un capitol care combătea darwinismul. Era atât de amuzant că, în pauze, unu’ ne citea din manual şi noi râdeam.

Astăzi s-a revenit cumva la acest aspect. Anumiţi oameni needucaţi în biologie – mai ales preoţii – vin cu idei fixe.

Printre altele, profesorului Drăgănescu i se datorează existenţa Facultăţii de Zootehnie, reînfiinţată chiar de către dânsul în 1967.

A mai punctat nişte chestii domnul dr. Dumitru Murariu, unul din marii noştri experţi în morfologia, sistematica, ecologia şi răspândirea mamiferelor, de asemenea director general al muzeului Antipa de douăzeci şi doi de ani.

Aţi marcat un lucru cheie: religia nu este ştiinţă, ştiinţa se bazează pe experiment, pe fapte reale. Evoluţia există. Şi Darwin nu a fost primul care a intuit-o sau care a inventat termenul de evoluţie, dar el a avut puterea de sinteză necesară pentru a corela faptele.

Dacă e să fim fără patimă, înţelepţi, nu este o contradicţie între ştiinţă şi religie. Mulţi oameni de ştiinţă sunt buni credincioşi. Călugăr a fost şi Gregor Mendel, cel care a descoperit legile geneticii. Acestea sunt atât de bine detaliate astăzi încât ceea ce Darwin intuia cu 151 ani în urmă, când a publicat Originea speciilor, se poate acum citi în “scriptura” codului genetic. Modificarea unei gene de pe un loc pe altul schimbă trăsăturile fenotipice ale fiinţei.

Fenomenul evoluţiei a fost demonstrat. Avem dovezi paleontologice, embriologice, din anatomie. Prin natura ei, instituţia în care lucrez dovedeşte şi promovează evoluţia. Există legături structurale de la cele mai simple fiinţe până la om.

Încă un lucru vreau să spun: darwinismul nu este o religie. Darwin nu a pretins niciodată că e o fiinţă supranaturală.

Au mai fost pe-acolo Paul Vîrvea von Realitatea-Caţavencu, mare om de bun simţ în blogăreala sa de pe Vox publica, şi amicul Remus Cernea, pe care îl cunoaştem toţi şi care a fost un moderator impecabil în dialogul sus-numiţilor cu publicul şi viceversa.

După manifestare m-am retras cu Remus şi vreo doi  “verzi” la o cafea, ocazie cu care am discutat o viitoare colaborare despre care veţi mai auzi.

Ah, şi s-au schimbat câteva păreri despre un manual de “Ştiinţe” pentru profilul umanist (clasa 11-a), care pare a fi scris de către nişte analfabeţi ai secolului nouăşpe şi tipărit la editura parohiei din Bolintin-Deal. Dar este aprobat de Minister şi scos de Corint care, nu-i aşa?, e tare în manuale. S-a zis cu educaţia pe meleagurile noastre, unde oricum nu se nasc minţi prea răsărite.

Related posts:

1. Nemulţumitului i se ia Darwin
2. Episodul 11: Mîţa se ocupă cu studiul evoluţiei
3. Roşia spontană (iar)