Episodul 100: Pur şi simplu încă un episod

Guvernul tot nu pică iar Mîţa nu poate sta degeaba constatând neclintirea lui stâncoasă. Vă rog anticipat să-mi scuzaţi jocurile de cuvinte căcăcioase cu iz marin, dar mă… rechin-uie talentul.

Da, ăsta e episodul 100. Nimic spectaculos. Păşim pur şi simplu într-un nou cincinal. Fiecare cincinal e un pas înainte pe care-l păşim. Cincinalu-n patru ani, pe jumătate. Păşim, propăşim.

Prins în Persia

Totul a pornit de la un joc amuzant care a făcut furori la sfârşitul lui ’89, un joc revoluţionar pentru vremea lui, în care era vorba de un tiran, un tânăr uzurpator (care voia şi el o felie din smirna şi aurul Persiei) şi nişte cafteli virtuale.

Au urmat multe alte joace de PC sau PS sau Nintendo, pe acelaşi filon oriental. Evident, unul mai răsuflat şi mai căcăcios decât celălalt, cu o poveste din ce în ce mai absurdă.

Minunându-se că prostimea dă mereu alţi bani pe jalnica lor cufureală reciclată, producătorii şi-au luat inima în dinţi şi au zis “hai coaie să facem şi un film”. Şi să vezi că îşi scot pârleala şi pe ăsta derbedeii, life găoz on, peste o lună lumea va fi redevenit amnezică.

Episodul 95: Răscoala populară a Mîţei

Consider că am sintetizat în mod corespunzător starea actuală a lucrurilor şi înflăcăratul spirit revoluţionar al poporului român.

Episodul 36: Mîţa şi moţiunea de cenzură

Vine, vine!

Noblesse o-belişi!

Mona, de fapt mama Monei, afirmă despre cvasitelenovela coreeană de pe TVR 1, Dae Jang-geum alias “Giuvaerul palatului”:

Stii, am o dilema, eu nu ma prind din ce tara e serialul asta. Nu ca ar semana toti intre ei, nu ca ar fi toti asiatici, dar nu vad un kimono, nu vad o duda, o maslina sa-i localizez.

(Radu) Dude nu se mai văd, într-adevăr, da’ în rest, zău, cum să nu-ţi dai seama?