Episodul 100: Pur şi simplu încã un episod

Guvernul tot nu picã iar Mîţa nu poate sta degeaba constatând neclintirea lui stâncoasã. Vã rog anticipat sã-mi scuzaţi jocurile de cuvinte cãcãcioase cu iz marin, dar mã… rechin-uie talentul.

Da, ãsta e episodul 100. Nimic spectaculos. Pãşim pur şi simplu într-un nou cincinal. Fiecare cincinal e un pas înainte pe care-l pãşim. Cincinalu-n patru ani, pe jumãtate. Pãşim, propãşim.

Prins în Persia

Totul a pornit de la un joc amuzant care a fãcut furori la sfârşitul lui ’89, un joc revoluţionar pentru vremea lui, în care era vorba de un tiran, un tânãr uzurpator (care voia şi el o felie din smirna şi aurul Persiei) şi nişte cafteli virtuale.

Au urmat multe alte joace de PC sau PS sau Nintendo, pe acelaşi filon oriental. Evident, unul mai rãsuflat şi mai cãcãcios decât celãlalt, cu o poveste din ce în ce mai absurdã.

Minunându-se cã prostimea dã mereu alţi bani pe jalnica lor cufurealã reciclatã, producãtorii şi-au luat inima în dinţi şi au zis “hai coaie sã facem şi un film”. Şi sã vezi cã îşi scot pârleala şi pe ãsta derbedeii, life gãoz on, peste o lunã lumea va fi redevenit amnezicã.

Episodul 95: Rãscoala popularã a Mîţei

Consider cã am sintetizat în mod corespunzãtor starea actualã a lucrurilor şi înflãcãratul spirit revoluţionar al poporului român.

Episodul 36: Mîţa şi moţiunea de cenzurã

Vine, vine!

Noblesse o-belişi!

Mona, de fapt mama Monei, afirmã despre cvasitelenovela coreeanã de pe TVR 1, Dae Jang-geum alias “Giuvaerul palatului”:

Stii, am o dilema, eu nu ma prind din ce tara e serialul asta. Nu ca ar semana toti intre ei, nu ca ar fi toti asiatici, dar nu vad un kimono, nu vad o duda, o maslina sa-i localizez.

(Radu) Dude nu se mai vãd, într-adevãr, da’ în rest, zãu, cum sã nu-ţi dai seama?