Un scurt tur de Braşov (ştiu c-am mai făcut), după cum vă promiteam deunăzi, şi urmează acuşi şi Sighişoara. Îmi pare rău că n-am mai beneficiat de ghidaju’ savant al lui musiu Eftimie care să-mi arate unde se bea omeneşte, da’ here goes nothing.
Cre’ că aţi observat de pe feisbuc că tocmai m-am întors de prin părţile săseşti. O scurtă trecere în revistă, cu poze şi probabil în rime sprinţare, mai târziu.
Da’ până atunci trebuie să las posterităţii nişte informaţii utile, fiindcă rar se întâmplă să cauţi cele mai ieftine locuri pe interneţ fără să te mânce gândacii. Sau matale să mănânci licheni, cum făceau alte mamifere pe acele meleaguri.
E o chestiune de bulan, bănuiesc, da’ pot spune că mi-am antrenat oleacă şi flerul de-a lungul a ani de zile de agăţat gazde prin gări de provincie. Orişicum, băieţii cari m-au cazat merită niţică reclamă gratis pentru că s-au dovedit a fi băieţi de ispravă.
În zona Braşovului şi Predealului trăiesc de trei ori mai mulţi pustnici decât ar fi normal, chiar dacă pădurarii spun că au redus numărul lor cu 30% faţă de acum două secole.
Cu precădere pe timpul nopţii, pustnicii dau iama, în număr mare, în cartierele de la marginea pădurii. Majoritatea se aventurează în preajma bisericilor şi cimitirelor pentru că ştiu că aici găsesc resturi de tămâie, relatează surse din cadrul Direcţiei Silvice Braşov.
Ziua doi: Siberia peste noapte
După cum ştiţi deja, eram prin frumoasa cetate de sub Tâmpa. Ratând micul dejun pe motiv de trei nopţi nedormite şi-o uşoară mahmureală, am băut pe fugă o cafea în hol la Aro Palace, savurând easy listening-ul pur hotelier pe care îl iubim cu toţii (Abba la saxofon anyone?).
Băi, şi s-a lăsat, fraţilor, un frig de ţi se stafideau testiculele!, tocmai când aveam în plan o plimbare de toată frumuseţea. Da’ am înghiţit în sec şi am pornit la drum cu eroism pentru că se prefigura o zi interesantă.
Ne-am lăsat conduşi de îndrăgitul Eftimie de-a lungul pârâului Graft, în care îşi aruncau căcatul strămoşii săi. Graft înseamnă ceva? eu ştiu că nu, cre’ că-i nume propriu sau pervertire săsească a lui Gruft care-nseamnă groapă, hău, mormânt.
À propos, înainte să revin la treaba cu Braşovu’ trebuie să fac şi niţică cârcoteală. Iaste vorba despre broşura scoasă de băieţii de la Ciucaş, care propune în jurul oraşului o serie de trasee pentru drumeţie şi haiducie.
E uşor kitschy, cum îi stă bine unui produs promoţional pentru o bere populară, arată OK per total iar textul e scris bine. Atâta tot că…
…la dracu, nu-ţi spune nimic concret despre traseele cu pricina, de unde încep, cât durează, ce marcaj tre’ să cauţi, de o hartă cât de mică pe coperta 3 sau 4 nu mai vorbesc. WTF Ciucaş, chiar vrei să-i targheteşti cu drumeţiile astea doar pe ăia care n-au să le facă niciodată? În rest eşti o bere bună.
Nefiind un şmecheraş cu tupeu, un A-lister, un expert în ceva sau o candidă posesoare de ţâţe, mi se întâmplă destul de rar să fiu invitat la evenimente, mai ales la acele evenimente care oferă mai mult decât un pişcot şi un pahar de plastic cu vino frizzante di Bragadiru.
De aceea m-am bucurat când îndrăgitul Eftimie m-a invitat, de vineri până duminică, Prin Braşovul meu alături de alţi câţiva agreabili blogânzi din Bucureşti: “cunoscutul oligofren” (tre’ să fii mândru când te etichetează însuşi Tribunul) Julius, Elena Cîrîc cu î din i, Toma şi Claudia, Dragoş (căruia am să-i fur pozele), Bogdan şi călătoarea Roxana, căreia am să-i fur mai încolo alte poze. Sponsorii au fost cei mai mişto sponsori pe care ţi-i poţi dori, dar nefiind oameni, ci corporaţii fără suflet, vor fi menţionaţi abia în paragrafele de mai jos. Care sunt mai jos şi pe care vă invit să le vizionaţi.
…că se cuvine. Şi dacă nu văd urs am să simt că n-am trăit oraşul de sub Tâmpa.
Iar eu merit o schimbare de aer fix mâine. De aceea, imediat ce-am apăsat publiş în rubrica Mîţei, plec prin Braşov(-ul meu) la invitaţia băieţilor de la Prin Braşov şi sub patronajul de bun mahmur augur al berarilor Ciucaş.
Băi, şi deşi străvechea Kronstadt, mai puţin străvechiul oraş Stalin mi se pare o super sculă de localitate unde aş locui cu drag, n-am mai fost pe acolo, acu’ că mă gândesc, de când mergeam la nu mai ştiu ce mizerie de concert de roacări bătrâni în Sibiu prin 2007 sau 2008 şi aveam de schimbat trenul pentru că eram şi săraci, şi zgârciţi. Era o ninsoare fină şi era dimineaţă şi am găsit o singură cârciumă deschisă unde aveau numa’ ceai sau ceva de genul ăsta.
Somnul Raţiunii a profeţit! Te vei îmbãta cu un popã în regiunea pubianã.
