Aseară, în zona Dorobanţi-Perla, un pâlc de oameni la stop. În fruntea pâlcului, un american grizonând, cu o figură simpatică şi accentul ăla delicios care bate spre idiş, urla în telefon.
Can’t hear you, I’m in Romania.
Romania!
Ro-may-nee-a! RO-MAY-NEE-A.
Yeah, it’s a country or something like that.
What’s it like? It’s like New York 75 years ago.
Câţi?
Nu i-am prins pe toţi în poză da’ erau cel puţin 15 şi se făceau comozi la intersecţia Drumul Taberei cu Romancierilor (nu umblu pe acolo de obicei, de-aia m-a şocat) într-o zi frumoasă de iarnă târzie adică azi.
Acolo şi atunci, dânşii întreprindeau tot ce ştiu întreprinde nişte câini: se tăvăleau, se păducheau, rupeau pielea unul de pe celălalt, se babardeau sexualmente întru propăşirea seminţiei lor patrupede şi traversau în masă când era traficul mai în toi.
Nu-mi dau seama cum să transpun mai bine în imagini apocaliptice chestia asta:
N-am mai făcut de mult o recenzie de film, nu vi se pare?
Marţi, după Crăciun (2010)
(Recunosc că intenţia noastră cea iniţială şi primă era să mergem să vedem Haiducii la Cinematecă. În caz că nu ştiţi ce-s ăia, aflaţi că-i vorba despre un film din 1929 cu Iva Dugan, o starletă briliantă a cinematografiei mute autohtone, despre care s-a făcut şi documentarul Iva Diva pe la începutul anilor două mii, când avea nouăzeci şi ceva şi locuia într-o cămăruţă la piaţa Matache. Mişto treabă, emoţionantă treabă! La Cinematecă însă nu mai rula nimic fiindcă se monta aparatura nuştiucărui festival care urmează să vie. Halal.)
Actiune flashmob impotriva eutanasierii cainilor fara stapan: veniti vineri 14 mai, ora 18:20 in fata la tnb.
Veti primi o esarfa rosie pe care o veti pune la gat. La 18:30 toti participantii se vor intinde pe jos, simbolic, timp de cateva minute.
Îmi pare rău că nu ştiam din timp şi că nu-s liber la ora aia, atât mi-aş fi dorit să interceptez manifestarea şi să comit un act scandalos care să le ducă de-a dura tot fleşmobul. Mă rog la Zoroastru şi la Marele Melc să mai fi fost careva atât de revoltat de această situaţie.
That’s why we can’t have nice things, domnilor.
Şi pentru că strada Popa Nan mi-e atât de dragă, nu pot să nu vă recomand această mini-monografie vizuală, comisă de către un domn fotograf. Câtă istorie domnle, la doi paşi, pe o stradă bătrână cu Maria Tănase şi Magda Isanos şi curve şi Dorin Liviu Zaharia!
Ce minunăţie în faţa ASE-ului nou (dar şi în alte locuri din Bucureşti, după câte am înţeles): “Această intersecţie ar putea avea semafoare nu ştiu de care dacă statul nu ar pierde un miliard de euro din contrabanda cu ţigări!”
Adică salut, Gogule, sunt eu, Statul român.
Îndeletnicirea mea este să te jupoi. Să-ţi smulg ficaţii, să te bat, să te fut şi să-ţi iau banii. Pentru că autoritatea mea este divină şi legitimitatea mea este de neclintit (doar sunt un Stat, nu-i aşa?) eu pot profita de viciul tău ca să fac cele de mai sus. Aşa îmi alimentez catedralele şi merţanele, toanele şi Vuittoanele.
Am atacat, printre altele: poetul vasile paste bodega youtube italia alegeri muzica iisus istorie joc dj boros ateism aniversare munte sex manele webcomic mare mita cu i din i bere lol expeditie tigani vasile dozatorul tara motilor amuzant desen brasov evolutie religie proiect desene animate bor protest violenta la multi ani romania bar traducere droguri darwin film concurs basescu
