Articole cu tagul bucuresti

Ghid de supravieţuire în taxiurile neiertătoare ale Bucureştiului

Am mers cu şoferi români, ţigani, turci, pocăiţi, ortodocşi, puşcăriaşi, burtoşi, păroşi, în şlapi, la costum, microbişti, comunişti, neo-nazi, monarhişti, psihopaţi, filosofi, ingineri, pariori, cuţitari etc. şi singurele faze nasoale au fost când vreunuia îi puţeau picioarele.

Aud, în schimb, multe poveşti de groază cu taximetrişti de la prietenii mei. Poate-s eu băftos, dar poate că nici ei n-au crescut în oraşul ăsta şi n-au în sânge toate codurile nescrise ale acestor străzi periculoase. Grr.

Acest muzeu imposibil de vizitat e şi el de vină pentru situaţia culturii în Teleorman

A pâlpâit recent pe interneţ o dezbatere privind existenţa cărţilor în Teleorman. Ei bine, şi dacă ele nu există, într-un judeţ de unde te ia rata din 30 în 30 de minute şi te duce la Bucureşti, asta-i o non-problemă.

Buba e alta – cum îi convingi pe bucureşteni să vină să decarteze ceva la Alexandria? Că ei au bani, boss.

Orice oraş deştept aflat la 80 de kilometri de motorul economic al ţării ştie asta, şi va încerca din răsputeri să atragă doi bucureşteni plictisiţi care să consume, preţ de un weekend, bunuri şi servicii în cârciumile lui. Pentru asta are nevoie să-şi facă un obiectiv turistic.

Bukarest

Cea mai lungă părere despre Cuminţenie pe care n-are sens s-o citeşti

Cuminţenia pământului e un mic totem de calcar cumpărat de la marele sculptor Brâncuşi, acum o mie de ani, de un domn Gheorghe care avea mulţi bani. El aprecia foarte mult statuia şi o folosea drept suport de chei. La un moment dat au venit comuniştii şi, cum fac ei dintotdeauna, au zis: Gheorghe, asta nu mai e casa ta. Şi îţi luăm şi statuia pentru că hăhăhă, statu’ ia.

Mulţi, mulţi ani mai târziu, cele două urmaşe ale lui Gheorghe au primit înapoi suportul de chei, pe care statul avusese grijă chiar şi să-l ciobească şi să-l lipească cu Poxipol.

Chiar dacă eşti la birou, acum poţi să te uiţi la şaorma

Carnea e pe şiş, şişul se învârte, ce doamne iartă-mă poate fi mai relaxant.

Evenimente pentru după weekendul fără 1 Mai

În loc să stai voios la coadă pe DN1 sau să zăngăni fericit de frig la Vama Veche, o să-ţi petreci 1 Maiu’ mâncând oi tinere alături de rude pe care le vezi rar.

Din fericire, Paştiu’ nu-i ultima duminică din lume (sper) şi oricum o să fie ploioasă, aşa că pot să-ţi recomand trei evenimente pentru weekendul de după – unele atât de obscure încât altfel le-ai rata sigur sigur.

Balta Albă, documentar. De ce vecinii mei, ăia cu bormaşina, au şi tobe

Sectorul 3 are populaţia Islandei, suprafaţa a cinşpe Monaco puse cap la cap şi, dacă ar fi o ţară, ar fi a doua cea mai dens populată ţară din lume. Care va să zică, e evident că Balta Albă – Titan, cel mai mare dormitor comunist din 3, are o viaţă culturală chiar şi numai fiindcă locuiesc mulţi oameni aici.

Nicuşor Dan, sub asediul hoardelor de etnie atent precizată

Nu l-am urmărit cu prea mare interes pe salvatorul Bucureştilor până acum, dar ştiu că-i matematician şi am mai văzut matematicieni în sălbăticie.

De-aia, fără să vreau să alunec în teorii conspiraţioniste, îmi permit să cred că nu-i doar un flăcău ingenuu cu un vis măreţ, ci un gagiu meticulos care calculează până la a treia zecimală într-un caiet cu pătrăţele.

Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colţ sfărâmat

Le diable est dans les détails.

L’esprit du temps în sculptură şi panificaţie

O poveste lungă cu franzele pufoase şi monumente grandioase, de pe malurile betonate ale Dâmboviţei până la poalele tropicalului Pão de Açúcar.

Cum pensionarii n-ar trebui să mai meargă gratis şi alte bombăneli de autobuz

În nici un caz nu-s duşmanul generaţiei bunicilor noştri. De la o vârstă încolo e o realizare să ieşi din casă, chiar şi când eşti Vişinescu. Înseamnă că încă eşti apt fizic şi ăsta e mare lucru.

Dar nu mi se pare că e un triumf al democraţiei sociale ca tu să beneficiezi gratis de un serviciu când un individ cu venituri de 3 ori mai mici tre’ să decarteze bani pentru acelaşi serviciu.

Am auzit că s-a lansat Uber în Bucureşti. Crede cineva că o să iasă pe plus?

O aplicaţie care mă conectează cu gagii dispuşi să mă plimbe nu poate decât să mă bucure, mai ales în condiţiile în care numărul de taximetrişti e limitat prin lege. Dar…

De ce expiră cartelele de metrou? Şi alte consideraţii subterane

Hulumulu a fost ucis de Occident! Scrisoarea unui student hotentot la Bucureşti

Furtună