Asearã, în zona Dorobanţi-Perla, un pâlc de oameni la stop. În fruntea pâlcului, un american grizonând, cu o figurã simpaticã şi accentul ãla delicios care bate spre idiş, urla în telefon.
Can’t hear you, I’m in Romania.
Romania!
Ro-may-nee-a! RO-MAY-NEE-A.
Yeah, it’s a country or something like that.
What’s it like? It’s like New York 75 years ago.
Câţi?
Nu i-am prins pe toţi în pozã da’ erau cel puţin 15 şi se fãceau comozi la intersecţia Drumul Taberei cu Romancierilor (nu umblu pe acolo de obicei, de-aia m-a şocat) într-o zi frumoasã de iarnã târzie adicã azi.
Acolo şi atunci, dânşii întreprindeau tot ce ştiu întreprinde nişte câini: se tãvãleau, se pãducheau, rupeau pielea unul de pe celãlalt, se babardeau sexualmente întru propãşirea seminţiei lor patrupede şi traversau în masã când era traficul mai în toi.
Nu-mi dau seama cum sã transpun mai bine în imagini apocaliptice chestia asta:
N-am mai fãcut de mult o recenzie de film, nu vi se pare?
Marţi, dupã Crãciun (2010)
(Recunosc cã intenţia noastrã cea iniţialã şi primã era sã mergem sã vedem Haiducii la Cinematecã. În caz cã nu ştiţi ce-s ãia, aflaţi cã-i vorba despre un film din 1929 cu Iva Dugan, o starletã briliantã a cinematografiei mute autohtone, despre care s-a fãcut şi documentarul Iva Diva pe la începutul anilor douã mii, când avea nouãzeci şi ceva şi locuia într-o cãmãruţã la piaţa Matache. Mişto treabã, emoţionantã treabã! La Cinematecã însã nu mai rula nimic fiindcã se monta aparatura nuştiucãrui festival care urmeazã sã vie. Halal.)
Actiune flashmob impotriva eutanasierii cainilor fara stapan: veniti vineri 14 mai, ora 18:20 in fata la tnb.
Veti primi o esarfa rosie pe care o veti pune la gat. La 18:30 toti participantii se vor intinde pe jos, simbolic, timp de cateva minute.
Îmi pare rãu cã nu ştiam din timp şi cã nu-s liber la ora aia, atât mi-aş fi dorit sã interceptez manifestarea şi sã comit un act scandalos care sã le ducã de-a dura tot fleşmobul. Mã rog la Zoroastru şi la Marele Melc sã mai fi fost careva atât de revoltat de aceastã situaţie.
That’s why we can’t have nice things, domnilor.
Şi pentru cã strada Popa Nan mi-e atât de dragã, nu pot sã nu vã recomand aceastã mini-monografie vizualã, comisã de cãtre un domn fotograf. Câtã istorie domnle, la doi paşi, pe o stradã bãtrânã cu Maria Tãnase şi Magda Isanos şi curve şi Dorin Liviu Zaharia!
Ce minunãţie în faţa ASE-ului nou (dar şi în alte locuri din Bucureşti, dupã câte am înţeles): “Aceastã intersecţie ar putea avea semafoare nu ştiu de care dacã statul nu ar pierde un miliard de euro din contrabanda cu ţigãri!”
Adicã salut, Gogule, sunt eu, Statul român.
Îndeletnicirea mea este sã te jupoi. Sã-ţi smulg ficaţii, sã te bat, sã te fut şi sã-ţi iau banii. Pentru cã autoritatea mea este divinã şi legitimitatea mea este de neclintit (doar sunt un Stat, nu-i aşa?) eu pot profita de viciul tãu ca sã fac cele de mai sus. Aşa îmi alimentez catedralele şi merţanele, toanele şi Vuittoanele.
Am atacat, printre altele: alegeri dj boros reclama traducere bere dozatorul bar iisus darwin istorie habotnici ateism desen protest violenta amuzant religie film vasile poetul vasile mare munte la multi ani basescu sex manele mita cu i din i romania concurs muzica tara motilor pula 2012 evolutie italia aniversare lol tigani proiect expeditie youtube bodega webcomic joc droguri
