Ferate, ferate da’ brânza-i pe bani

Gata şi curãţenia! În urma acestei curãţenii am mai gãsit o bijuterie, nu de mare valoare, nici foarte veche dar peste mãsurã de interesantã: regulamentul Cãilor Ferate din anii ’30.

Printre altele, regulamentul stipuleazã:

Semne bune organul are

Dupã cum poate ştiaţi, deşi sunt departe de a fi un expert în domeniu, am strâns de-a lungul anilor o colecţie respectabilã de vechituri, în speţã carte veche, ziare şi reviste şi alte cãcaturi din tulburele veac 1850-1950.

Pãi şi daca le-am strâns cu atâta spor şi mi-am prelungit domeniul şi hostingãraia pe încã un an de zile (da bã, nu scãpaţi di mini!) ar fi cazul sã le împart şi cu voi din când în când.

Prin urmare, hai sã aflãm ce pãrere aveau strãbunicii noştri despre a o lua pe labã (a pune faianţã, a-i da în cap lui chelu’, a da la manivelã, a o ciocãni la vârf etc.) în anul de graţie 1929, era înfloririi heroinei-de-tuse, a dentifriciului radioactiv şi a fascismului. “Iniţierea sexualã” de G.M. Bessède, domnilor.