Atenţie, teren luminat

Zilele trecute mi s-a atras atenţia cã pe feisbuc se desfãşoarã un concurs, ceva cu sloganuri pentru noua lanternã indestructibilã Varta care îndurã orice, cu douã premii fantabuloase constând într-o lanternã de care mai am cinşpe prin casã (destructibile, recunosc).

Nu ştiu dacã am în minte vreun slogan mai puţin jalnic decât restul propunerilor concurenţilor da’ dacã voi avea unul, sigur va fi indestructibil şi vi-l voi zice şi vouã ca sã vã luminez (pun intended). Pe de altã parte, eu nu am delicateţea amicului meu rezistent şi urban, cari n-a vrut sã exploateze cel mai evident joc de cuvinte fin’cã i se pãrea deplasat. Aşa cã am fãcut o micã reclamã aşa, în afara concursului.

Crematoriul sunã bine

De o lunã jumate îmi tot zic cã particip la concursul de eseuri pe tema incinerãrii pus la cale de cãtre Asociaţia Cremaţionistã “Amurg”. Da, existã aşa ceva. Existã şi revista “Magazin funerar” deci non-existenţa noastrã e pe mâini bune, pline de umor negru.

Din pãcate nu mi-a ieşit un eseu, pentru cã eu nu pot scrie eseuri. Oricât aş încerca sã fac un eseu, tot în versuri îmi iese. Na poftim. Alternativa era sã le arãt episodul ãla din familia Bundy când Al face din greşealã hamburgheri din mãtuşa lu’ Marcy. Da’ aia nu cred cã se mai chema cã promovez incinerarea. Sau?

Gasteropodul de piatrã s-a dãrâmat

Ştiaţi cã melcii au ficat? Şi rinichi? Şi sulã? Oau. Sunt un fel de oameni mai mici.

Înainte sã mã pun serios pe insuflat viaţã în acest blog pãrãginit, era vorba sã pun punct concursului cu melcii! Ei bine, n-aţi fost decât vreo şase participanţi (ruşine, Dinu Patriciu) şi n-aţi fost atât de amuzanţi pe cât mã aşteptam. E drept, vreo trei mi-aţi smuls un zâmbet, ceea ce e totuşi o chestie demnã de toatã lauda.

Melciul secolului

Aţi ghicit, Vasile şi Mîţa lui sunt pe drumuri. Dacã pânã mai ieri nu v-am putut scrie pentru cã eram foarte, foarte beat pe un deal la Comarnic, de mâine vã voi zâmbi mai puţin beat de pe plaiurile însorite ale micului sat corfiot Acharavi, de care mã leagã o veche dragoste. În principiu Mîţa se va întoarce peste vreo sãptãmânã (cã n-am paint în deplasare), dar eu vã voi ţine la curent cu nãzbâtiile mele şi zilele viitoare. Dar pentru cã nu ştiu când voi prinde urmãtorul interneţ fãrã fir, vã las cu un mic concurs.

S-a încheiat concursul (ieei)

Aşa bãieţi! Îmi cer scuze pentru îndelungata lipsã de atenţie cu care v-am tratat zilele astea da’ am fost în convalescenţã dupã un “My way” executat impecabil (cine ştie, ştie şi cât de solicitant e!) la caraoache la Open.

Acu’ cã m-am fãcut bine, sã trecem la cele importante. Azi e ziua lu’ Fritz care nu bea cu noi fiindcã expune nişte nebunii la Constanţa. Azi e ziua când dumzeneu i-a cerut prietenia lu’ Maria prin arhanghelul Gabi (da frate, ştiu, ca-n clasa a treia!). Tot azi e chermeza lolblogfest, unde veţi avea ocazia sã mã vedeţi bând bere şi nepãsându-mi foarte mult alãturi de Buciuman, hoţu’, Lulu şi numãrãcioşi alţi haiduci. Veniţi şi voi? N-aveţi har, frate, dacã nu veniţi sã ne hlizim la penibilii care vor câştiga chestii de cîcat. N-aveţi pic de har.

Dar poate cel mai important iaste cã S-A ÎNCHEIAT CONCURSU’ FERMECAT AL LUI IISUS! Am sã dau în coada articolului cele douã premii grozave, imediat ce judec cu un ochi nemilos, de reptilian fãrã suflet, contribuţiile pe care l-am primit.

Concurs: Câştigã o canã mişto cu Iisus!

In christmo merritas

Deci da, mericlizmãs din nou! Moş crãcilã trecu ieri şi prin hornul de la centrala mea, dupã cum era de aşteptat, cu o pâine, o sticlã de vin şi o porţie de mântuire.

Concurs: Cîştigã un vin, o pâine şi mântuirea sufletului!

Chiar despre asta e vorba. Mîţa şi Utopia Balcanica te invitã sã-l salvezi pe Vasile (adicã pe mine) de la flãcãrile Gheenei. Pentru cã eşti un musafir fidel şi ştii cam ce se învârte în mintea mea.

Tot ce trebuie matale, cititorul, sã faci este sã scrii într-un comentariu la acest articol de ce crezi cã Vasile NU ar trebui sã ajungã în iad.

Veşti de adormit copiii

O veste de la Mîţa cu î din i:

Dupã cum scrie şi în bara din dreapta, pe magazinul meu de la Smartgifts gãseşti acum primele tricouri cu mine şi cu Iisus! Bumbac sutã la sutã! Momentan le comandaţi pe riscul vostru, Vasile încã nu şi-a primit exemplarul ca sã vã poatã asigura cã-s imprimate frumos.

P.S. Nu vã plângeţi lui Vasile cã-s scumpe, el nu primeşte mai nimic de pe urma lor. Vorbiţi cu capitaliştii care le confecţioneazã. Sau, cel mai grozav, imprimaţi-le unde ştiţi voi mai bine!

Şi o veste de la mine:

Se vrea promovat agregatorul nasol. De aceea mã adresez bãieţilor şi fetelor cu blog şi-i invit sã participe la o micã concursãraie. Ideea e sã scrieţi un articolaş cât de mic sau mare vreţi voi în care sã fie vorba despre ce-i nasol pe internet sau ceva de genul. Titlul e la alegerea voastrã, aveţi voie sã fiţi oricât de supãraţi şi de rãi poftiţi; singura chestie e sã linkuiţi în el o dat cãtre nasol punct org. Care, da, e acum nasol punct org!

Toţi participanţii primesc un link în subsolu’ saitului. Autorul celui mai amuzant articolaş primeşte acilea pe Utopie o recenzie a blogului lui, care sã ateste faptul cã nu-i un blog nasol. Dac-aţi scris ceva, anunţaţi într-un comentariu fix aici.

Acu’ fiindcã-i joi şi afarã-i senin, vã las sã urmãriţi primul desen animat al lu’ Fiodor cel de mai devreme. Povestea unei crime, 1962.

Festina talente

Am cãzut deja în puţul uitãrii publice, nu? Da-vã-n mumele voastre, am fost ocupat! Printre altele fiindcã am un italian în beci. Vechi prieten, Massimo cãlãtoreşte de peste douã luni prin tot felul de fundãturi balcanice (Slovenia, Serbia, Macedonia, Grecia, Bulgaria) şi nu dã semne cã s-ar opri prea curând (Moldova, Ucraina?). Şi tot dânsul declarã cã nu mai vrea sã aibã de-a face cu Italia, deşi Vicenza lui de baştinã e un oraş delicios, un loc în care m-aş muta şi mâine.

Între timp, ţara fierbe, poliţiştii danseazã pinguinul la Palat, nişte oameni strâng gunoaie, luna e plinã, cãţeii urlã la ea et caetera. Sã tot trãieşti pe-aiste meleaguri fermecate. Promit, domnilor, c-am sã vin sã vã încânt imediat ce-mi mai curãţ calendarul; asta-i viaţa de frilensãr! Pânã atunci… câştigãtorul vizitiu al concursului-de-desenat-Vasilele: