Utopia Balcanica » concurs

Atenţie, teren luminat

Vasile — Sun, 29 Jan 2012 18:15:01 +0000

Zilele trecute mi s-a atras atenţia cã pe feisbuc se desfãşoarã un concurs, ceva cu sloganuri pentru noua lanternã indestructibilã Varta care îndurã orice, cu douã premii fantabuloase constând într-o lanternã de care mai am cinşpe prin casã (destructibile, recunosc).

Nu ştiu dacã am în minte vreun slogan mai puţin jalnic decât restul propunerilor concurenţilor da’ dacã voi avea unul, sigur va fi indestructibil şi vi-l voi zice şi vouã ca sã vã luminez (pun intended). Pe de altã parte, eu nu am delicateţea amicului meu rezistent şi urban, cari n-a vrut sã exploateze cel mai evident joc de cuvinte fin’cã i se pãrea deplasat. Aşa cã am fãcut o micã reclamã aşa, în afara concursului.

Later edit: epigramã pentru o lanternã indestructibilã

Meştere, pãzi-te-ar soarta,
nu cumva sã faci beleaua
şi sã scapi lanterna Varta
cã-mi plãteşti ‘mneata podeaua.

Crematoriul sunã bine

Vasile — Tue, 13 Dec 2011 21:25:14 +0000

De o lunã jumate îmi tot zic cã particip la concursul de eseuri pe tema incinerãrii pus la cale de cãtre Asociaţia Cremaţionistã “Amurg”. Da, existã aşa ceva. Existã şi revista “Magazin funerar” deci non-existenţa noastrã e pe mâini bune, pline de umor negru.

Din pãcate nu mi-a ieşit un eseu, pentru cã eu nu pot scrie eseuri. Oricât aş încerca sã fac un eseu, tot în versuri îmi iese. Na poftim. Alternativa era sã le arãt episodul ãla din familia Bundy când Al face din greşealã hamburgheri din mãtuşa lu’ Marcy. Da’ aia nu cred cã se mai chema cã promovez incinerarea. Sau?

Mic expozeu
asupra morţii şi cremaţiunii

Cititorule, ia seama! timpul oamenilor zboarã,
(o dovadã elocventã-i chiar gazeta funerarã).
Şi e greu de spus – la naiba, n-au aflat nici vechii greci –
cum e când te duci din lume. N-ai sã ştii decât când pleci.

Unii pleacã, bunãoarã, a-ntâlni pe Sfântul Petre
iar pe alţii zeul Şiva îi alungã de la vetre.
Încã unii, mãsurându-şi karma, pleacã sã renascã
dupã caz, într-o acvilã sau în mormoloc de broascã.
Alţii pleacã pur şi simplu. Nu-i de noi sã judecãm
cum e bine şi cum nu se recomandã sã plecãm.

Da’ un lucru-i cert (excepţie: cãpitanul Prunariu),
cã de pe planeta asta nimenea nu pleacã viu.

Uneori mai pleacã (doamne, sper cã nu prea matinal)
un om drag. Plãtindu-i popii acel ort proverbial,
el ne lasã trupul care – viaţã nemaiconţinând –
mai e bun doar ca memento cã suntem şi noi la rând.

Obicei pe-aici prin preajmã-i ca acele rãmãşiţe
sus-numite sã se-ngroape unde-s viermi şi gãrgãriţe
cari mãnâncã fãrã silã din ciolanul putrefact.
Dar am pricini pentru care mã opun acestui act.

Pãi un trup, cum zic bãtrânii, e şi el un fel de templu,
nu? Iar templul ãsta moare; pot ideea s-o contemplu
cã nu-i faptã de evlavie sã îngropi un templu drag
spre a-l molfãi bacilu’ şi spirilu’ necrofag.

Pe deasupra, tot sicriu-i dat cu lac şi cu fragranţe
şi-ntr-un trup ce rãposeazã sunt formol şi-alte substanţe
date pentru-mbãlsãmare dupã ce ne-am luat adio –
Când se descompun, acestea nu sunt eco şi nici bio
şi-n condiţiile în care nu-i un trup, ci milioane,
mã întreb ca Moromete: da’ când n-or mai fi pogoane?
Dacã tot murim, pãmântul sã-l lãsãm, zic eu, în dar;
poate-or prinde şi nepoţii oleacã de fond funciar.

Moştenit tot de la antici, un mai nobil şi igienic
mod de-a trage, deci, cortina când se-ncheie jocul scenic
e sã dai-napoi naturii nu prin vierme, ci prin fum
pe acela ce fusese, şi care-i plecat acum.

Din cenuşã în cenuşã, cum s-ar zice, talionul
fin’cã (potrivit chimiei) cheia vieţii e carbonul,
elementul ce rãmâne când s-a stins, domol, un rug.
El încape într-o urnã. Urna nu-i cât un coşciug
şi, deşi la fel serveşte ca aducere aminte,
un mormânt pentru aceasta-i cel mai mic dintre morminte
(evident, dacã alegem s-o plasãm într-o firidã
şi nu-i ridicãm degrabã lângã Nil o piramidã).

Ştiu, ce-am scris mai sus displace unora ce nu concep
sã n-ajungã în ţãrânã când îi pun suflãrii cep –
dar în alte pãrţi de lume nu-i un gest atât de snob
sã zici “bãi, nu-mi place frigul şi sunt şi claustrofob”.

Iar acei ce nu preferã bocitoare şi alai
şi pricep cã şi discreţia e un drum valid spre rai,
poate chiar mai lin ca ãla cu pomeni şi cu colive,
pentru ei incinerarea n-are laturi negative.

Eu, Vasile, las prezentul expozeu ca un memoriu:
când o fi sã plec, duceţi-mi moaştele la crematoriu.

Gasteropodul de piatrã s-a dãrâmat

Vasile — Mon, 29 Aug 2011 18:24:48 +0000

Ştiaţi cã melcii au ficat? Şi rinichi? Şi sulã? Oau. Sunt un fel de oameni mai mici.

Înainte sã mã pun serios pe insuflat viaţã în acest blog pãrãginit, era vorba sã pun punct concursului cu melcii! Ei bine, n-aţi fost decât vreo şase participanţi (ruşine, Dinu Patriciu) şi n-aţi fost atât de amuzanţi pe cât mã aşteptam. E drept, vreo trei mi-aţi smuls un zâmbet, ceea ce e totuşi o chestie demnã de toatã lauda.

Câştigã Mihai (ca sã vezi, artist şi el!) pentru cã a purtat cuplul mucilaginos prin tãrâmul mirific al jocurilor lamentabile de cuvinte, unde-mi place mie fin’cã într-însul sunt eu împãrat.

Domnule, te rog sã-mi trimiţi la aceeaşi adresã de poştalion electric o pozã cu dumneata ca sã-ţi fac un portret mişto, sã avem un pretext de ieşit la bere.

Iar asta de mai jos e fiindcã cineva se-ntreba în cursul zilei de azi cine e vãrul Sãndel.

http://www.youtube.com/watch?v=mZ03m24ofHU

Melciul secolului

Vasile — Wed, 17 Aug 2011 07:18:00 +0000

Aţi ghicit, Vasile şi Mîţa lui sunt pe drumuri. Dacã pânã mai ieri nu v-am putut scrie pentru cã eram foarte, foarte beat pe un deal la Comarnic, de mâine vã voi zâmbi mai puţin beat de pe plaiurile însorite ale micului sat corfiot Acharavi, de care mã leagã o veche dragoste. În principiu Mîţa se va întoarce peste vreo sãptãmânã (cã n-am paint în deplasare), dar eu vã voi ţine la curent cu nãzbâtiile mele şi zilele viitoare. Dar pentru cã nu ştiu când voi prinde urmãtorul interneţ fãrã fir, vã las cu un mic concurs.

Se dã succesiunea de fotograme de mai jos, cu escargoţi mucilaginoşi, intitulatã “Sãrutul”. De fapt era un fel de smardoialã între doi melci pe care-i pusesem unul lângã altul cu de-a sila, dar hai sã ne imaginãm cã se pupã.

Ceea ce trebuie sã facã vajnicul cititor este sã conceapã dialogul amuzant dintre protagonişti. Vajnicul cititor îmi va trimite dialogul, gata lipit pe poze sau nu, la drojdia (coadã di maimuţî) gmail punct com. Bineînţeles cã aveţi voie sã modificaţi şi pozele fix aşa cum credeţi voi cã-i de cuviinţã. Uite şi pozele (e cu clic pe ele):

Ceea ce va câştiga vajnicul câştigãtor… ei bine, da, scot artileria grea din beci. Vajnicul câştigãtor îmi va trimite o pozã cât mai penibilã cu dânsul (se poate şi în curul gol) pentru ca eu sã-i execut un portret. Nu m-am hotãrât încã dacã în creion, în tuş sau pe pânzã, da’ va veni gata înrãmat.

În plus, îi aduc ceva drãguţ de la greci. Ceva cu melci, scoici, raci sau craci.

http://www.youtube.com/watch?v=bQTIEXrCGRc

Hai, baftã.

S-a încheiat concursul (ieei)

Vasile — Fri, 25 Mar 2011 12:24:59 +0000

Aşa bãieţi! Îmi cer scuze pentru îndelungata lipsã de atenţie cu care v-am tratat zilele astea da’ am fost în convalescenţã dupã un “My way” executat impecabil (cine ştie, ştie şi cât de solicitant e!) la caraoache la Open.

Acu’ cã m-am fãcut bine, sã trecem la cele importante. Azi e ziua lu’ Fritz care nu bea cu noi fiindcã expune nişte nebunii la Constanţa. Azi e ziua când dumzeneu i-a cerut prietenia lu’ Maria prin arhanghelul Gabi (da frate, ştiu, ca-n clasa a treia!). Tot azi e chermeza lolblogfest, unde veţi avea ocazia sã mã vedeţi bând bere şi nepãsându-mi foarte mult alãturi de Buciuman, hoţu’, Lulu şi numãrãcioşi alţi haiduci. Veniţi şi voi? N-aveţi har, frate, dacã nu veniţi sã ne hlizim la penibilii care vor câştiga chestii de cîcat. N-aveţi pic de har.

Dar poate cel mai important iaste cã S-A ÎNCHEIAT CONCURSU’ FERMECAT AL LUI IISUS! Am sã dau în coada articolului cele douã premii grozave, imediat ce judec cu un ochi nemilos, de reptilian fãrã suflet, contribuţiile pe care l-am primit.

Tadaam!

* Speşãl, în afara concursului (şi pentru connaisseuri/wikipedieni/fanii lu’ Russell), Clotilda rãstoarnã cu curu-n sus nu numai istoria omenirii, ci şi astronomia, logica şi alte arte oculte.

* Runia dã dovadã de prea mult pop culture pentru universu’ ãsta.

* Sabina ştie cu adevãrat ce-i aia o minune.

* Animaloo ar trebui sã fie la TV în fiecare zi, sã-i înveţe pe copii cum se îngrijeşte planeta.

* Zergu se cacã-n canoanele bisericii, dar nu şi în gustul omului, fiindcã ce-a fãcut el acilea este pe gustul nostru.

* Radu îl reînvaţã pe talentatul nostru erou Iisus tabla înmulţirii pâinilor, peştilor şi nu numai.

* Mihai i-a fãcut lu’ J. C. cel mai candid zâmbet posibil în univers. Da Vinci, sugi cucul cu Anaconda aia a ta!

* Lexen a fost inspirat de acest videoclip şi, pesemne, de experienţa omenirii cu marihuanã ilegalã preparatã sub formã de negrese şi brioşe.

* Alex a omis un fapt foarte important: nici doamne-doamne, nici Iisus nu vindecã membre amputate. E o politicã a lor.

* Benedict a remarcat bine cã, aşa cum soarele e pentru vampiri un fel de Raid, apa e pentru Iisus un fel de asfalt.

* Vrând, nevrând, Andrei ne aduce tuturor aminte cum ceea ce propovãduia Gizãs de zor era, cu o cãruţã de ani înainte de Marx, …

* Vechiul nostru prieten Vizitiul ne prezintã o dramã de tre’ sã ai inima stanã ca sã nu te înduioşezi pânã la lacrimi în chiloţi.

* Iar Nilu crocodilu’ sondeaz înfloritoarele civilizaţii ale trecutului dupã minuni.

Nu degeaba i-am trântit pe cei doi în coada listei…

…cã câştigãtorul Cãnii Galileii pentru cel mai amuzant guest strip (deşi la mustaţã, cã mai multe au fost simpatice foc!) este distinsul domn Vizitiu, cãruia, ca sã vezi! îi eram dator oricum…

…iar tombola cea aleatoare (dap, am trezit pe cineva din somn şi l-am rugat sã-mi zicã un numãr de la unu la doişpe) a aruncat celãlalt preţios artefact (adicã a doua canã, adicã… cana bis?) cãtre Crocodilu’, care mai şi deseneazã mişto.

Îi rog pe cei doi sã-mi furnizeze tot pã mail adresele lor de acasã. Sau date de contact ca sã hai în pilula mea la o bere!

AMPLE FELICITAŢIUNI TUTUROR PARTICIPANŢILOR, sunteţi nişte preţioşi şi-mi pare rãu cã n-am avut câte-un premiu pentru fiecare. Puteţi în continuare cumpãra Cana Galileii sau v-o puteţi descãrca şi imprima la cãnãria preferatã.

Hai noroc.

http://www.youtube.com/watch?v=w42ycMkAhVs

Concurs: Câştigã o canã mişto cu Iisus!

Vasile — Fri, 11 Mar 2011 13:48:19 +0000

Prin harul domnului vostru Iisus, erou secundar al celei mai amuzante benzi desenate de pe acest sait mişto la care beliţi cepele acum, puteţi câştiga…

…Cana Galileii, care transformã apa în vin în doar 3 paşi simpli! Precum în evanghelia dupã Ioan stã scris:

7. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.
8. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.
9. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,
10. Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
11. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.

Tot ce trebuie voi sã faceţi este sã alcãtuiţi o imagine cu titlul “Iisus face o minune”.

Poa’ sã fie o bandã desenatã cu mai multe cadre, poa’ sã nu. Puteţi s-o faceţi din poze culese pe gugãl (nu mã supãr dacã nu aveţi drepturi asupra lor), puteţi s-o desenaţi voi de mânã, puteţi folosi cadre din Mîţa cu î din i sau personaje din cele pe care vi le pun eu la dispoziţie mai jos. Important e s-o daţi la drojdia (puţã de maimuţã) gmail punct com.

Concursul ţine pânã la 25 martie, care 25 martie nu este numai ziua lu’ Fritz, ci şi Buna vestire, adicã ziua când Iisus vesteşte cine-a câştigat cana lui magicã. Toate contribuţiile vor fi publicate acilea şi veţi fi lãudaţi cum se cuvine.

Cana cea mişto se va acorda prin tragere la sorţi, deci şi cei lipsiţi de simţul umorului au o şansã, deşi nu vãd ce cãutau aici de la bun început.

In christmo merritas

Vasile — Sun, 26 Dec 2010 10:00:10 +0000

Deci da, mericlizmãs din nou! Moş crãcilã trecu ieri şi prin hornul de la centrala mea, dupã cum era de aşteptat, cu o pâine, o sticlã de vin şi o porţie de mântuire.

Asearã, însoţit de câţiva vajnici drojdieri şi o migrenã cruntã, am purces la a face selecţia comentatorilor finalişti de pe pagina concursului. Întrebarea: de ce credeţi cã Vasile n-ar trebui sã ajungã în iad? Dânşii au fost dupã cum urmeazã:

bogdan: vasile e CREATOR. el i-a facut pe iisus si pe mitza. sunteti nebuni. cum sa ajunga in iad??? ca sa ajunga in iad trebuie sa`l deseneze in paint intai si sunt sigur ca ii e lene.

Miruna: Eu vin nu beau decat daca e din supermarket, da’ cred ca omu’ care-l face pe iisus sa zica “ieeei” atat de des merita un loc de-a dreapta. Am zis.

Engineered: Mare afluență de atei ce militează pe site tău, domnule. Ceea ce e ciudat din moment ce premiul e practic o împărtășanie. Seculară.

krissu: Mainly because bitches ain’t shit, yo. /continues to drink

Şi Wanna, care mã cunoaşte cel mai bine: Because you must be this tall :P

În rest, aţi fost nişte simpatici, dar trebuieşte ca sã vã aduc aminte cã, oricât încercaţi sã mã flataţi cu vorbele voastre mieroase, Vasile nu înseamnã doar MS Paint, blasfemie şi sexoşenie.

Selecţia fiind fãcutã, am apelat la o metodã complexã care-a folosit cãrţi de joc. Vinul şi pâinea se vor duce departe, la musiu Bogdan. Da, aş fi preferat sã-i ofer cadoul Wannei fiindcã mi-e vecinã şi n-aş fi avut mult de umblat. În plus, ştiu cã Bogdan nu face mofturi la bãuturã şi aş fi putut sã-l cinstesc cu o vodcã în afara concursului. Dar fiindcã nu te pui cu sorţii, maestre, te aştept la Bucureşti cu pacheţelul. Sau contacteazã-mã şi vedem.

Concurs: Cîştigã un vin, o pâine şi mântuirea sufletului!

Vasile — Mon, 13 Dec 2010 12:54:54 +0000

Chiar despre asta e vorba. Mîţa şi Utopia Balcanica te invitã sã-l salvezi pe Vasile (adicã pe mine) de la flãcãrile Gheenei. Pentru cã eşti un musafir fidel şi ştii cam ce se învârte în mintea mea.

Tot ce trebuie matale, cititorul, sã faci este sã scrii într-un comentariu la acest articol de ce crezi cã Vasile NU ar trebui sã ajungã în iad.

Mã voi consulta cu doamne-doamne şi voi alege personal în sfânta zi de crãciun (când sãrbãtorim naşterea lui Humphrey Bogart) cea mai convingãtoare pledoarie. Câştigãtorul se va bucura de o sticlã de vin bun, o pâine mai mult sau mai puţin proaspãtã şi o vorbã bunã la sfântu’ Petru.

Veşti de adormit copiii

Vasile — Thu, 28 Oct 2010 14:43:46 +0000

O veste de la Mîţa cu î din i:

Dupã cum scrie şi în bara din dreapta, pe magazinul meu de la Smartgifts gãseşti acum primele tricouri cu mine şi cu Iisus! Bumbac sutã la sutã! Momentan le comandaţi pe riscul vostru, Vasile încã nu şi-a primit exemplarul ca sã vã poatã asigura cã-s imprimate frumos.

P.S. Nu vã plângeţi lui Vasile cã-s scumpe, el nu primeşte mai nimic de pe urma lor. Vorbiţi cu capitaliştii care le confecţioneazã. Sau, cel mai grozav, imprimaţi-le unde ştiţi voi mai bine!

Şi o veste de la mine:

Se vrea promovat agregatorul nasol. De aceea mã adresez bãieţilor şi fetelor cu blog şi-i invit sã participe la o micã concursãraie. Ideea e sã scrieţi un articolaş cât de mic sau mare vreţi voi în care sã fie vorba despre ce-i nasol pe internet sau ceva de genul. Titlul e la alegerea voastrã, aveţi voie sã fiţi oricât de supãraţi şi de rãi poftiţi; singura chestie e sã linkuiţi în el o dat cãtre nasol punct org. Care, da, e acum nasol punct org!

Toţi participanţii primesc un link în subsolu’ saitului. Autorul celui mai amuzant articolaş primeşte acilea pe Utopie o recenzie a blogului lui, care sã ateste faptul cã nu-i un blog nasol. Dac-aţi scris ceva, anunţaţi într-un comentariu fix aici.

Acu’ fiindcã-i joi şi afarã-i senin, vã las sã urmãriţi primul desen animat al lu’ Fiodor cel de mai devreme. Povestea unei crime, 1962.

http://www.youtube.com/watch?v=7RjZPh-IbWM

http://www.youtube.com/watch?v=Cr_OMuL9fgk

Festina talente

Vasile — Sat, 25 Sep 2010 20:01:24 +0000

Am cãzut deja în puţul uitãrii publice, nu? Da-vã-n mumele voastre, am fost ocupat! Printre altele fiindcã am un italian în beci. Vechi prieten, Massimo cãlãtoreşte de peste douã luni prin tot felul de fundãturi balcanice (Slovenia, Serbia, Macedonia, Grecia, Bulgaria) şi nu dã semne cã s-ar opri prea curând (Moldova, Ucraina?). Şi tot dânsul declarã cã nu mai vrea sã aibã de-a face cu Italia, deşi Vicenza lui de baştinã e un oraş delicios, un loc în care m-aş muta şi mâine.

Între timp, ţara fierbe, poliţiştii danseazã pinguinul la Palat, nişte oameni strâng gunoaie, luna e plinã, cãţeii urlã la ea et caetera. Sã tot trãieşti pe-aiste meleaguri fermecate. Promit, domnilor, c-am sã vin sã vã încânt imediat ce-mi mai curãţ calendarul; asta-i viaţa de frilensãr! Pânã atunci… câştigãtorul vizitiu al concursului-de-desenat-Vasilele:

(Şi trebuie, dragã domnule Andrei, sã-ţi rãspund prin Rãzbunarea lui Iisus în MS Paint, folosindu-mã cu impertinenţã de contururile dumitale)

Utopia Balcanica » concurs

Atenţie, teren luminat

Related Posts

Crematoriul sunã bine

Related Posts

Gasteropodul de piatrã s-a dãrâmat

Related Posts

Melciul secolului

Related Posts

S-a încheiat concursul (ieei)

Related Posts

Concurs: Câştigã o canã mişto cu Iisus!

Related Posts

In christmo merritas

Related Posts

Concurs: Cîştigã un vin, o pâine şi mântuirea sufletului!

Related Posts

Veşti de adormit copiii

Related Posts

Festina talente

Related Posts