Utopia Balcanica » concurs

Atenţie, teren luminat

Vasile — Sun, 29 Jan 2012 18:15:01 +0000

Zilele trecute mi s-a atras atenţia că pe feisbuc se desfăşoară un concurs, ceva cu sloganuri pentru noua lanternă indestructibilă Varta care îndură orice, cu două premii fantabuloase constând într-o lanternă de care mai am cinşpe prin casă (destructibile, recunosc).

Nu ştiu dacă am în minte vreun slogan mai puţin jalnic decât restul propunerilor concurenţilor da’ dacă voi avea unul, sigur va fi indestructibil şi vi-l voi zice şi vouă ca să vă luminez (pun intended). Pe de altă parte, eu nu am delicateţea amicului meu rezistent şi urban, cari n-a vrut să exploateze cel mai evident joc de cuvinte fin’că i se părea deplasat. Aşa că am făcut o mică reclamă aşa, în afara concursului.

Later edit: epigramă pentru o lanternă indestructibilă

Meştere, păzi-te-ar soarta,
nu cumva să faci beleaua
şi să scapi lanterna Varta
că-mi plăteşti ‘mneata podeaua.

Crematoriul sună bine

Vasile — Tue, 13 Dec 2011 21:25:14 +0000

De o lună jumate îmi tot zic că particip la concursul de eseuri pe tema incinerării pus la cale de către Asociaţia Cremaţionistă “Amurg”. Da, există aşa ceva. Există şi revista “Magazin funerar” deci non-existenţa noastră e pe mâini bune, pline de umor negru.

Din păcate nu mi-a ieşit un eseu, pentru că eu nu pot scrie eseuri. Oricât aş încerca să fac un eseu, tot în versuri îmi iese. Na poftim. Alternativa era să le arăt episodul ăla din familia Bundy când Al face din greşeală hamburgheri din mătuşa lu’ Marcy. Da’ aia nu cred că se mai chema că promovez incinerarea. Sau?

Mic expozeu
asupra morţii şi cremaţiunii

Cititorule, ia seama! timpul oamenilor zboară,
(o dovadă elocventă-i chiar gazeta funerară).
Şi e greu de spus – la naiba, n-au aflat nici vechii greci –
cum e când te duci din lume. N-ai să ştii decât când pleci.

Unii pleacă, bunăoară, a-ntâlni pe Sfântul Petre
iar pe alţii zeul Şiva îi alungă de la vetre.
Încă unii, măsurându-şi karma, pleacă să renască
după caz, într-o acvilă sau în mormoloc de broască.
Alţii pleacă pur şi simplu. Nu-i de noi să judecăm
cum e bine şi cum nu se recomandă să plecăm.

Da’ un lucru-i cert (excepţie: căpitanul Prunariu),
că de pe planeta asta nimenea nu pleacă viu.

Uneori mai pleacă (doamne, sper că nu prea matinal)
un om drag. Plătindu-i popii acel ort proverbial,
el ne lasă trupul care – viaţă nemaiconţinând –
mai e bun doar ca memento că suntem şi noi la rând.

Obicei pe-aici prin preajmă-i ca acele rămăşiţe
sus-numite să se-ngroape unde-s viermi şi gărgăriţe
cari mănâncă fără silă din ciolanul putrefact.
Dar am pricini pentru care mă opun acestui act.

Păi un trup, cum zic bătrânii, e şi el un fel de templu,
nu? Iar templul ăsta moare; pot ideea s-o contemplu
că nu-i faptă de evlavie să îngropi un templu drag
spre a-l molfăi bacilu’ şi spirilu’ necrofag.

Pe deasupra, tot sicriu-i dat cu lac şi cu fragranţe
şi-ntr-un trup ce răposează sunt formol şi-alte substanţe
date pentru-mbălsămare după ce ne-am luat adio –
Când se descompun, acestea nu sunt eco şi nici bio
şi-n condiţiile în care nu-i un trup, ci milioane,
mă întreb ca Moromete: da’ când n-or mai fi pogoane?
Dacă tot murim, pământul să-l lăsăm, zic eu, în dar;
poate-or prinde şi nepoţii oleacă de fond funciar.

Moştenit tot de la antici, un mai nobil şi igienic
mod de-a trage, deci, cortina când se-ncheie jocul scenic
e să dai-napoi naturii nu prin vierme, ci prin fum
pe acela ce fusese, şi care-i plecat acum.

Din cenuşă în cenuşă, cum s-ar zice, talionul
fin’că (potrivit chimiei) cheia vieţii e carbonul,
elementul ce rămâne când s-a stins, domol, un rug.
El încape într-o urnă. Urna nu-i cât un coşciug
şi, deşi la fel serveşte ca aducere aminte,
un mormânt pentru aceasta-i cel mai mic dintre morminte
(evident, dacă alegem s-o plasăm într-o firidă
şi nu-i ridicăm degrabă lângă Nil o piramidă).

Ştiu, ce-am scris mai sus displace unora ce nu concep
să n-ajungă în ţărână când îi pun suflării cep –
dar în alte părţi de lume nu-i un gest atât de snob
să zici “băi, nu-mi place frigul şi sunt şi claustrofob”.

Iar acei ce nu preferă bocitoare şi alai
şi pricep că şi discreţia e un drum valid spre rai,
poate chiar mai lin ca ăla cu pomeni şi cu colive,
pentru ei incinerarea n-are laturi negative.

Eu, Vasile, las prezentul expozeu ca un memoriu:
când o fi să plec, duceţi-mi moaştele la crematoriu.

Gasteropodul de piatră s-a dărâmat

Vasile — Mon, 29 Aug 2011 18:24:48 +0000

Ştiaţi că melcii au ficat? Şi rinichi? Şi sulă? Oau. Sunt un fel de oameni mai mici.

Înainte să mă pun serios pe insuflat viaţă în acest blog părăginit, era vorba să pun punct concursului cu melcii! Ei bine, n-aţi fost decât vreo şase participanţi (ruşine, Dinu Patriciu) şi n-aţi fost atât de amuzanţi pe cât mă aşteptam. E drept, vreo trei mi-aţi smuls un zâmbet, ceea ce e totuşi o chestie demnă de toată lauda.

Câştigă Mihai (ca să vezi, artist şi el!) pentru că a purtat cuplul mucilaginos prin tărâmul mirific al jocurilor lamentabile de cuvinte, unde-mi place mie fin’că într-însul sunt eu împărat.

Domnule, te rog să-mi trimiţi la aceeaşi adresă de poştalion electric o poză cu dumneata ca să-ţi fac un portret mişto, să avem un pretext de ieşit la bere.

Iar asta de mai jos e fiindcă cineva se-ntreba în cursul zilei de azi cine e vărul Săndel.

http://www.youtube.com/watch?v=mZ03m24ofHU

Melciul secolului

Vasile — Wed, 17 Aug 2011 07:18:00 +0000

Aţi ghicit, Vasile şi Mîţa lui sunt pe drumuri. Dacă până mai ieri nu v-am putut scrie pentru că eram foarte, foarte beat pe un deal la Comarnic, de mâine vă voi zâmbi mai puţin beat de pe plaiurile însorite ale micului sat corfiot Acharavi, de care mă leagă o veche dragoste. În principiu Mîţa se va întoarce peste vreo săptămână (că n-am paint în deplasare), dar eu vă voi ţine la curent cu năzbâtiile mele şi zilele viitoare. Dar pentru că nu ştiu când voi prinde următorul interneţ fără fir, vă las cu un mic concurs.

Se dă succesiunea de fotograme de mai jos, cu escargoţi mucilaginoşi, intitulată “Sărutul”. De fapt era un fel de smardoială între doi melci pe care-i pusesem unul lângă altul cu de-a sila, dar hai să ne imaginăm că se pupă.

Ceea ce trebuie să facă vajnicul cititor este să conceapă dialogul amuzant dintre protagonişti. Vajnicul cititor îmi va trimite dialogul, gata lipit pe poze sau nu, la drojdia (coadă di maimuţî) gmail punct com. Bineînţeles că aveţi voie să modificaţi şi pozele fix aşa cum credeţi voi că-i de cuviinţă. Uite şi pozele (e cu clic pe ele):

Ceea ce va câştiga vajnicul câştigător… ei bine, da, scot artileria grea din beci. Vajnicul câştigător îmi va trimite o poză cât mai penibilă cu dânsul (se poate şi în curul gol) pentru ca eu să-i execut un portret. Nu m-am hotărât încă dacă în creion, în tuş sau pe pânză, da’ va veni gata înrămat.

În plus, îi aduc ceva drăguţ de la greci. Ceva cu melci, scoici, raci sau craci.

http://www.youtube.com/watch?v=bQTIEXrCGRc

Hai, baftă.

S-a încheiat concursul (ieei)

Vasile — Fri, 25 Mar 2011 12:24:59 +0000

Aşa băieţi! Îmi cer scuze pentru îndelungata lipsă de atenţie cu care v-am tratat zilele astea da’ am fost în convalescenţă după un “My way” executat impecabil (cine ştie, ştie şi cât de solicitant e!) la caraoache la Open.

Acu’ că m-am făcut bine, să trecem la cele importante. Azi e ziua lu’ Fritz care nu bea cu noi fiindcă expune nişte nebunii la Constanţa. Azi e ziua când dumzeneu i-a cerut prietenia lu’ Maria prin arhanghelul Gabi (da frate, ştiu, ca-n clasa a treia!). Tot azi e chermeza lolblogfest, unde veţi avea ocazia să mă vedeţi bând bere şi nepăsându-mi foarte mult alături de Buciuman, hoţu’, Lulu şi numărăcioşi alţi haiduci. Veniţi şi voi? N-aveţi har, frate, dacă nu veniţi să ne hlizim la penibilii care vor câştiga chestii de cîcat. N-aveţi pic de har.

Dar poate cel mai important iaste că S-A ÎNCHEIAT CONCURSU’ FERMECAT AL LUI IISUS! Am să dau în coada articolului cele două premii grozave, imediat ce judec cu un ochi nemilos, de reptilian fără suflet, contribuţiile pe care l-am primit.

Tadaam!

* Speşăl, în afara concursului (şi pentru connaisseuri/wikipedieni/fanii lu’ Russell), Clotilda răstoarnă cu curu-n sus nu numai istoria omenirii, ci şi astronomia, logica şi alte arte oculte.

* Runia dă dovadă de prea mult pop culture pentru universu’ ăsta.

* Sabina ştie cu adevărat ce-i aia o minune.

* Animaloo ar trebui să fie la TV în fiecare zi, să-i înveţe pe copii cum se îngrijeşte planeta.

* Zergu se cacă-n canoanele bisericii, dar nu şi în gustul omului, fiindcă ce-a făcut el acilea este pe gustul nostru.

* Radu îl reînvaţă pe talentatul nostru erou Iisus tabla înmulţirii pâinilor, peştilor şi nu numai.

* Mihai i-a făcut lu’ J. C. cel mai candid zâmbet posibil în univers. Da Vinci, sugi cucul cu Anaconda aia a ta!

* Lexen a fost inspirat de acest videoclip şi, pesemne, de experienţa omenirii cu marihuană ilegală preparată sub formă de negrese şi brioşe.

* Alex a omis un fapt foarte important: nici doamne-doamne, nici Iisus nu vindecă membre amputate. E o politică a lor.

* Benedict a remarcat bine că, aşa cum soarele e pentru vampiri un fel de Raid, apa e pentru Iisus un fel de asfalt.

* Vrând, nevrând, Andrei ne aduce tuturor aminte cum ceea ce propovăduia Gizăs de zor era, cu o căruţă de ani înainte de Marx, …

* Vechiul nostru prieten Vizitiul ne prezintă o dramă de tre’ să ai inima stană ca să nu te înduioşezi până la lacrimi în chiloţi.

* Iar Nilu crocodilu’ sondeaz înfloritoarele civilizaţii ale trecutului după minuni.

Nu degeaba i-am trântit pe cei doi în coada listei…

…că câştigătorul Cănii Galileii pentru cel mai amuzant guest strip (deşi la mustaţă, că mai multe au fost simpatice foc!) este distinsul domn Vizitiu, căruia, ca să vezi! îi eram dator oricum…

…iar tombola cea aleatoare (dap, am trezit pe cineva din somn şi l-am rugat să-mi zică un număr de la unu la doişpe) a aruncat celălalt preţios artefact (adică a doua cană, adică… cana bis?) către Crocodilu’, care mai şi desenează mişto.

Îi rog pe cei doi să-mi furnizeze tot pă mail adresele lor de acasă. Sau date de contact ca să hai în pilula mea la o bere!

AMPLE FELICITAŢIUNI TUTUROR PARTICIPANŢILOR, sunteţi nişte preţioşi şi-mi pare rău că n-am avut câte-un premiu pentru fiecare. Puteţi în continuare cumpăra Cana Galileii sau v-o puteţi descărca şi imprima la cănăria preferată.

Hai noroc.

http://www.youtube.com/watch?v=w42ycMkAhVs

Concurs: Câştigă o cană mişto cu Iisus!

Vasile — Fri, 11 Mar 2011 13:48:19 +0000

Prin harul domnului vostru Iisus, erou secundar al celei mai amuzante benzi desenate de pe acest sait mişto la care beliţi cepele acum, puteţi câştiga…

…Cana Galileii, care transformă apa în vin în doar 3 paşi simpli! Precum în evanghelia după Ioan stă scris:

7. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.
8. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.
9. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,
10. Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
11. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.

Tot ce trebuie voi să faceţi este să alcătuiţi o imagine cu titlul “Iisus face o minune”.

Poa’ să fie o bandă desenată cu mai multe cadre, poa’ să nu. Puteţi s-o faceţi din poze culese pe gugăl (nu mă supăr dacă nu aveţi drepturi asupra lor), puteţi s-o desenaţi voi de mână, puteţi folosi cadre din Mîţa cu î din i sau personaje din cele pe care vi le pun eu la dispoziţie mai jos. Important e s-o daţi la drojdia (puţă de maimuţă) gmail punct com.

Concursul ţine până la 25 martie, care 25 martie nu este numai ziua lu’ Fritz, ci şi Buna vestire, adică ziua când Iisus vesteşte cine-a câştigat cana lui magică. Toate contribuţiile vor fi publicate acilea şi veţi fi lăudaţi cum se cuvine.

Cana cea mişto se va acorda prin tragere la sorţi, deci şi cei lipsiţi de simţul umorului au o şansă, deşi nu văd ce căutau aici de la bun început.

In christmo merritas

Vasile — Sun, 26 Dec 2010 10:00:10 +0000

Deci da, mericlizmăs din nou! Moş crăcilă trecu ieri şi prin hornul de la centrala mea, după cum era de aşteptat, cu o pâine, o sticlă de vin şi o porţie de mântuire.

Aseară, însoţit de câţiva vajnici drojdieri şi o migrenă cruntă, am purces la a face selecţia comentatorilor finalişti de pe pagina concursului. Întrebarea: de ce credeţi că Vasile n-ar trebui să ajungă în iad? Dânşii au fost după cum urmează:

bogdan: vasile e CREATOR. el i-a facut pe iisus si pe mitza. sunteti nebuni. cum sa ajunga in iad??? ca sa ajunga in iad trebuie sa`l deseneze in paint intai si sunt sigur ca ii e lene.

Miruna: Eu vin nu beau decat daca e din supermarket, da’ cred ca omu’ care-l face pe iisus sa zica “ieeei” atat de des merita un loc de-a dreapta. Am zis.

Engineered: Mare afluență de atei ce militează pe site tău, domnule. Ceea ce e ciudat din moment ce premiul e practic o împărtășanie. Seculară.

krissu: Mainly because bitches ain’t shit, yo. /continues to drink

Şi Wanna, care mă cunoaşte cel mai bine: Because you must be this tall :P

În rest, aţi fost nişte simpatici, dar trebuieşte ca să vă aduc aminte că, oricât încercaţi să mă flataţi cu vorbele voastre mieroase, Vasile nu înseamnă doar MS Paint, blasfemie şi sexoşenie.

Selecţia fiind făcută, am apelat la o metodă complexă care-a folosit cărţi de joc. Vinul şi pâinea se vor duce departe, la musiu Bogdan. Da, aş fi preferat să-i ofer cadoul Wannei fiindcă mi-e vecină şi n-aş fi avut mult de umblat. În plus, ştiu că Bogdan nu face mofturi la băutură şi aş fi putut să-l cinstesc cu o vodcă în afara concursului. Dar fiindcă nu te pui cu sorţii, maestre, te aştept la Bucureşti cu pacheţelul. Sau contactează-mă şi vedem.

Concurs: Cîştigă un vin, o pâine şi mântuirea sufletului!

Vasile — Mon, 13 Dec 2010 12:54:54 +0000

Chiar despre asta e vorba. Mîţa şi Utopia Balcanica te invită să-l salvezi pe Vasile (adică pe mine) de la flăcările Gheenei. Pentru că eşti un musafir fidel şi ştii cam ce se învârte în mintea mea.

Tot ce trebuie matale, cititorul, să faci este să scrii într-un comentariu la acest articol de ce crezi că Vasile NU ar trebui să ajungă în iad.

Mă voi consulta cu doamne-doamne şi voi alege personal în sfânta zi de crăciun (când sărbătorim naşterea lui Humphrey Bogart) cea mai convingătoare pledoarie. Câştigătorul se va bucura de o sticlă de vin bun, o pâine mai mult sau mai puţin proaspătă şi o vorbă bună la sfântu’ Petru.

Veşti de adormit copiii

Vasile — Thu, 28 Oct 2010 14:43:46 +0000

O veste de la Mîţa cu î din i:

După cum scrie şi în bara din dreapta, pe magazinul meu de la Smartgifts găseşti acum primele tricouri cu mine şi cu Iisus! Bumbac sută la sută! Momentan le comandaţi pe riscul vostru, Vasile încă nu şi-a primit exemplarul ca să vă poată asigura că-s imprimate frumos.

P.S. Nu vă plângeţi lui Vasile că-s scumpe, el nu primeşte mai nimic de pe urma lor. Vorbiţi cu capitaliştii care le confecţionează. Sau, cel mai grozav, imprimaţi-le unde ştiţi voi mai bine!

Şi o veste de la mine:

Se vrea promovat agregatorul nasol. De aceea mă adresez băieţilor şi fetelor cu blog şi-i invit să participe la o mică concursăraie. Ideea e să scrieţi un articolaş cât de mic sau mare vreţi voi în care să fie vorba despre ce-i nasol pe internet sau ceva de genul. Titlul e la alegerea voastră, aveţi voie să fiţi oricât de supăraţi şi de răi poftiţi; singura chestie e să linkuiţi în el o dat către nasol punct org. Care, da, e acum nasol punct org!

Toţi participanţii primesc un link în subsolu’ saitului. Autorul celui mai amuzant articolaş primeşte acilea pe Utopie o recenzie a blogului lui, care să ateste faptul că nu-i un blog nasol. Dac-aţi scris ceva, anunţaţi într-un comentariu fix aici.

Acu’ fiindcă-i joi şi afară-i senin, vă las să urmăriţi primul desen animat al lu’ Fiodor cel de mai devreme. Povestea unei crime, 1962.

http://www.youtube.com/watch?v=7RjZPh-IbWM

http://www.youtube.com/watch?v=Cr_OMuL9fgk

Festina talente

Vasile — Sat, 25 Sep 2010 20:01:24 +0000

Am căzut deja în puţul uitării publice, nu? Da-vă-n mumele voastre, am fost ocupat! Printre altele fiindcă am un italian în beci. Vechi prieten, Massimo călătoreşte de peste două luni prin tot felul de fundături balcanice (Slovenia, Serbia, Macedonia, Grecia, Bulgaria) şi nu dă semne că s-ar opri prea curând (Moldova, Ucraina?). Şi tot dânsul declară că nu mai vrea să aibă de-a face cu Italia, deşi Vicenza lui de baştină e un oraş delicios, un loc în care m-aş muta şi mâine.

Între timp, ţara fierbe, poliţiştii dansează pinguinul la Palat, nişte oameni strâng gunoaie, luna e plină, căţeii urlă la ea et caetera. Să tot trăieşti pe-aiste meleaguri fermecate. Promit, domnilor, c-am să vin să vă încânt imediat ce-mi mai curăţ calendarul; asta-i viaţa de frilensăr! Până atunci… câştigătorul vizitiu al concursului-de-desenat-Vasilele:

(Şi trebuie, dragă domnule Andrei, să-ţi răspund prin Răzbunarea lui Iisus în MS Paint, folosindu-mă cu impertinenţă de contururile dumitale)