Fată dragă, nu fi artistă

Breve et inreparabile tempus
Omnibus est vitae.

Na că acu-s bătrân!

Trei oameni m-au ilustrat iar provocarea rămâne încă în picioare. Nu zic care capodoperă a cui e (deşi sunt convins că un ochi antrenat va ghici un Kandinski sau un Miró), că poate vă pun mai încolo să votaţi pe cine cinstesc cu acea bere.

Ce e festival ca festivalul trece

Înainte să revin la jurnalul de năzbâtii montaniarde, alpiniste şi la mare altitudine, trebuie să vă anunţ acest mic anunţ din partea sponsorilor:

Fă-ţi un cont pe makemehappy punct ro (sait cu idei de cadouri şi alte alea) şi poţi câştiga şase bilete la Félsziget plus un cort. Cortul e ca să stai într-însul când eşti hipiot, sau ca să îţi ţii ghiozdanul în el şi să dormi pe unde apuci când eşti eu. Tombola se conchide vineri, adică poimâine. Grăbeşte-te, singura bătaie de cap e să încropeşti o listă de cadouri.

După cum bate cuvântul (3)

Gata! M-am întors! Şi voi blogăi chiar astăzi despre locurile pe unde am hălăduit, imediat ce îmi trag sufletul DUPĂ O PLIMBARE DE NEVOIE PRIN CLOACA ASTA DE ORAŞ. Pe bune, cine pula calului a avut ideea strălucită de a muta capitala, geologiceşte vorbind, într-o tigaie? Muie ţie, Gheorghe Ghica (1600-1664)!

Rezolvările ultimului rebusache sunt cele care urmează. Sebi şi Nicu conduc iar. Alte jocuri, un picuţ mai târziu.

După cum bate cuvântul (2)

Ia să vă povestesc eu despre rebusul cel sinistru la care v-am supus zilele trecute. În afară de amicul Fritz, care nu se pune că-i amicul Fritz, doar magicul Sebastian a ghicit opt din zece cuvinte. Jos pălăria musiu, ai o bere de la mine când calci Bucureştii. Ah, şi Nicu a ghicit vreo şapte, aşijderea situaţia cu berea.

În rest, jale mare. Am primit o grămadă de mailuri da’ nu se nimereau decât câte trei, patru definiţii. Hai să vă arăt răspunsurile corecte şi să mai pun o tranşă de futere-de-minte pentru zilele care urmează, căci eu voi face o vizită de lucru în zona Campo Longo del Muscel (invitat fiind de nişte amici) şi s-ar putea să îmi duceţi iar dorul.

După cum bate cuvântul

Zece definiţii pentru rebusişti pasionaţi. Tot ce ghiciţi aţi face bine să trimiteţi la vasile (coadă de maimuţă) utopiabalcanica punct net. Mai încolo public răspunsurile şi, cine ştie, poate că vreunul din voi va fi dat zece corecte şi va primi un mare, mare premiu.

Model:

Tortură după caznă!
RECHIN

Adio talent!
PAHAR

Capra cu trei aezi

Să nu uit! Particip la Concursul de Proză Arhiscurtă organizat de Trilema.

Nu mai e deloc proză, dar are fix 500 de semne, aşa cum cere regulamentul. Peseu: cititorul de rând, care ar încerca să păstuiască textul în Word, s-ar putea să obţină 509 semne sau aşa ceva, dar dacă-l trece mai întâi prin notepad ca să-l cureţe de inutilităţile ciudate ale scrierii electronice, rămân cinci sute et punctum. Mircea ştie chestia asta. Textul cu pricina:

Lapte şi (pre)miere

Am hotărât să nu aleg un câştigător pentru concursul Mîţei, concurs care tocmai s-a încheiat. Exact, am hotărât să îi premiez pe toţi cei 5 (cinci) participanţi, căci au fost nişte adorabili. Îi rog, prin urmare, să-mi comunice adresele lor poştale ca să-şi primească minunăţia cândva în cursul zilelor sau săptămânilor care urmează.

În ordinea în care le-am primit, clic pe ele să le vedeţi!

Concurs: guest strips!

Suferind de prea multă tensiune electorală şi dureri în gât, Mîţa cu î din i îşi revine mai greu din scurta ei vacanţă, iar eu vă provoc între timp la noul concurs pe care vi l-am promis.

E un concurs minunat.

Pe deasupra, e un concurs de guest strip-uri, adicătelea benzi desenate cu Mîţa făcute de voi, grozavul meu public cititor. Regulile dumnealui se face că sunt următoarele:

Episod special: Casanova Iisus

Se face că talentata domnişoară Cristina, care a câştigat concursul Mîţei, deţine şi dumneaei un motan din aceeaşi rasă! Ce coincidenţă adorabilă, nu-i aşa? Fiţi pe fază, mâine-poimâine vreau să lansez un alt concurs, chiar unul mai interesant!

P.S. Condiţia de cetăţean implică şi datorii, nu numai drepturi. Fuga la vot. Spuneţi “da” pentru reducerea numărului de parlamentari, “nu” pentru parlamentul unicameral şi, pe cât posibil, votaţi cu Remus, cu Crin, cu ungurii sau cu Ninel Potîrcă.

S-a finit concursul

17 voinici şi domnişoare au nimerit aproximativ corect şlagărele din repertoriul formaţiei Google Translate. Alexandra I. (Irene) mi-a oferit răspunsul cel mai prompt, iar Oana, a cărei vulpe e deja vedetă pe-aici, a fost singura care-a precizat că “Bensonhurst Blues” îi aparţine de drept lui Artie Kaplan. Dânsul a înregistrat piesa în 1973, în timp ce varianta Oscar Benton, pe care o ştim şi o iubim cu toţii, s-a împământenit graţie unui obscur film cu Alain Delon abia şase ani mai târziu.

I-am înşirat pe participanţi într-o listă, după care am solicitat ajutorul unui clarvăzător (primul ins care m-a abordat pe mesinger). Rezultatul: