Episodul 94: A Ce / De ce plâng chitarele

Contrabanda de 5 lei din pieţele Bucureştilor nu încetează să mă surprindă. Astăzi, ţigările morţii (gudron 17, nicotină 1,4): Chunghwa filter kings, produse chiar la Shanghai Cigarette Factory! Într-un adorabil pachet roş-auriu ornat cu palatul imperial, de zici c-au ieşit acum din buzunarul lui Ciu En-Lai.

Savurând acest produs comit un act de nesupunere civică (întotdeauna binevenit, date fiind circumstanţele) şi, în acelaşi timp, îmi aduc aminte cu drag de Gităncile fără filtru care-mi plac atât de mult. Are careva drum prin ţările UE, alea adevărate, să-mi aducă şi mie vreo două pachete?

Mîţa, în schimb, e din nou roacără.

Episodul 92: Încă nişte afaceri dubioase

Evident, glumesc. Moldovenii au mai nou şi interneţi. Futuristă ţara aia a lor, zici că-i scoasă din “Gâlşavă pi şer”, zău. Enjoy Mîţa.

Episodul 85: Mîţa face contrabandă

Dacă utopia balcanică tot rămâne balcanică, într-o bună zi visez să trec o graniţă, cu toată faţa zâmbet, şofând un TIR plin cu marfă ilicită. Cu ţigări, cu alcool, cu haşiş, cu tablouri, cu ce-o fi. Să scoată fum şi să bubuie muzică lăutărească. Un vameş mustăcios şi transpirat să-şi frece bărbia cu teancul de euroi primit cadou, să-mi facă cu ochiul iar eu să calc pedala, all the while getting my kicks on route 66.

Tabac picioarele!

Ce minunăţie în faţa ASE-ului nou (dar şi în alte locuri din Bucureşti, după câte am înţeles): “Această intersecţie ar putea avea semafoare nu ştiu de care dacă statul nu ar pierde un miliard de euro din contrabanda cu ţigări!”

Adică salut, Gogule, sunt eu, Statul român.

Îndeletnicirea mea este să te jupoi. Să-ţi smulg ficaţii, să te bat, să te fut şi să-ţi iau banii. Pentru că autoritatea mea este divină şi legitimitatea mea este de neclintit (doar sunt un Stat, nu-i aşa?) eu pot profita de viciul tău ca să fac cele de mai sus. Aşa îmi alimentez catedralele şi merţanele, toanele şi Vuittoanele.