Analele istoriei, acum cu peste 50% mai anale

“Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie şi cu pecingine, de care să nu te poţi vindeca!” (Deuteronomul 28:27)

Această mostră de iubire a lui doamne-doamne din vechiul testament mă duce cu gândul la cum n-am mai explorat, de la Sf. Prepuţ încoace, mitologia creştină şi para-creştină după mieji amuzanţi. Mă rog, în cazul ăsta miejii sunt amuzanţi doar pentru cei cari nu-s afectaţi de această cruntă dizabilitate.

Căci trânjii de mai sus nu înseamnă în dulcele grai moldo-valah altceva decât hemoroizi, înfiorătoarea şi îndurerătoarea inflamaţie a vaselor care transportă sângele în împrejurimile imediate ale curului.

Nu doresc nimănui să-i cunoască, cum nici eu nu i-am cunoscut până acum, deşi-s un blasfemiator. Mulţumesc, alimentaţie bogată în fibre!

Episodul 189: Iisus face o boacănă

Săracul Iisus. Mereu face câte o prostie, uneori chiar una mare, mare de tot.

Pre puţul gândirii

La mulţi ani, cuvioasă Paraschiva! Fie ca rămăşiţele tale parfumate să împingă la sinucidere omizile din pom, să uşureze examenele studenţilor, să ucidă copiii ateilor şi să vindece de coşuri încă o mie de ani de-acum înainte!

Nici o mânăstire nu e întreagă fără o moască. Dacă nu căpăţâna Botezătorului, măcar proteza cuviosului Xerocopie Zaharisitul sau vreun muc suflat în batistă de sfântul mucenic Gigiil, ocrotitorul păstorilor.

Ce se întâmplă, totuşi, când acelaşi organ al aceluiaşi sfânt apare simultan în douăzeci de lăcaşe de cult? Dilema este cu atât mai gravă când sfântul cu pricina este însuşi Iisus Hristos (alias Iisus Ronaldo Hristoiu din “Mîţa cu î din i”), iar rămăşiţa venerată este chiar pielicica pe care a pierdut-o la circumcizie!

Ceea ce urmează nu e pamflet, nu-i parodie, e crudul adevăr despre ceea ce făceau teologii, monahii şi credincioşii de rând în timp ce oamenii de ştiinţă mergeau pe urmele Satanei.