Articole cu tagul cronici restaurante

Ruse: weekend bulgăresc cu sushi, bragă şi măsele de mamut

Sigur, dacă-ţi place Dunărea, şi Giurgiu merită o vizită, are un turn cu ceas, nişte pontoane simpatice în port şi un “Ateneu” portocaliu cu termopane, dar Ruse e mai exotic şi nu te costă mare lucru să treci podul, mai ales că l-au cârpit.

Pe bune, 75 de kilometri şi ajungi într-un tărâm bizar unde penisului i se zice kur şi micii se mănâncă cu zacuscă. Cum să nu dai o fugă?

Cronici cinstite: RIBS, nişte coaste deloc costisitoare în coasta Titanului

Voiam să vă scriu în noaptea asta despre nişte spelunci cu mâncare chinezească, dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

De câteva zile, în cartier s-a deschis o cârciumă nouă, iar foamea de peste zi şi dorinţa de a fi trendsetterul Titanului m-au împins s-o încerc cât mai repede.

Cronici cinstite: cei mai buni burgeri din Tei, preferabil cu rezervare

În urmă cu câteva zile, prietenul meu George de pe facebook mi-a scris: Vasile, ştiu că eşti un mâncău nepereche, hai la mine să basculezi nişte burgeri adevăraţi. OK, am zis, what could possibly go wrong.

Până să vină mâncarea, mi-a spus povestea unei cârciumi fondate aventuros acum vreo 5 ani, între prieteni, pentru că buticul din cartier nu băga niciodată berea la rece.

La Plăcinte. Cum se zice pe moldoveneşte? Never again!

La scurt timp după grandioasa inaugurare, am comandat câte ceva de la Plăcinte şi a fost urât, meschin şi scump. Am presupus că-i fiindcă nu şi-a făcut bucătăria rodajul. Nu m-am scandalizat şi am revenit la soleanca şi plăcintele de la Basarabia Plus.

Trei ani şi nişte propagandă rusească mai târziu, am socotit că e momentul să le mai dau o şansă Plăcintelor, mai ales că toată lumea e atentă la Moldova zilele astea.

Cetatea din Alep: kebabii fără de cusur ai Colentinei profunde

Colentina profundă e un loc fascinant, cu măcelăriile ei halal, cafenelele arăbeşti unde unii spun că încă se fumează, frizeriile colantate cu hieroglife, miile de asiatici dezrădăcinaţi şi chiar şi un magazin deloc dubios care se cheamă Black Market. Un melting pot viu, agitat, capitalist cum nu găseşti în alte capete ale Bucureştiului.

Şi cum trec eu agale pe lângă prăvăliile islamice dinspre capătul lui 21, îmi atrage privirea minusculul restaurant “Cetatea din Alep”, o coşmelie de termopan unde fusese mai demult un showroom de uşi.

Jambalaya şi blues-ul au ajuns în Drumul Taberei înaintea metroului

În calitate de prim americanofil al ţării, nu puteam să nu mă bucur săptămâna trecută, când am fost chemat la inaugurarea unui clubuleţ care se cheamă Louisiana.

Count me in, îmi zic, aranjându-mi pe cap pălăria de cowboy de 10 lei din Auchan, uitându-mă în oglindă şi băgând-o la loc un pic jenat, nu pentru că am capul mare ci fiindcă în Louisiana nu cred că sunt foarte mulţi cowboy.

Polul coriandrului în România e un birtuţ din 2 Mai unde-ţi descui singur poarta

Când v-am invitat la un peşte vizavi de primăria din 2 Mai, vreo trei prieteni mi-au bătut obrazul că nu l-am menţionat pe Iura. Ce naiba, Vasile, înţelegem că-ţi plac guvizii, dar mergi în satul ăla din liceu, de şapte ori pe an, şi n-ai tras la Iura să mănânci un şaşlîc şi nişte pelmeni?

Habar n-aveam ce minuni rusofone sălăşluiesc în curtea cinstitului domn Iurie Scripliuc, care nici măcar nu-i rus lipovean, ci moldovean get-beget. Pajalusta, dacă mă lumina şi pe mine cineva mai devreme…

Pur şi simplu o tavernă cu peşte în 2 Mai

Sunt multe locuri la malul mării unde poţi să găseşti un peşte. Puţine au însă aerul ăla cozy de “acasă la un unchi pescar”. Mă rog, acasă la câţiva unchi pescari.

După pieile arse de soare şi decorul auster, acasă la câţiva unchi pescari din Cuba, chiar.

Cronici cinstite: o porţie de pizdulice pe corso la Miniş

Dacă eşti un iubitor al sectorului 3 şi auzi “restaurantul Miniş”, îţi vine în minte groaznicul restaurant de nunţi care s-a mântuit când au făcut Carrefour în locul lui.

Din fericire, nu despre defunctul restaurant Miniş vă voi vorbi azi, ci despre o vizită recentă la restaurantul Minish, convenabil plasat în acelaşi complex de pe Barajul Sadului colţ cu Barajul Uzului şi cunoscut în zonă drept “cea mai salubră dintre cele trei bombe de la piaţă”, “la mici şi bere”, “fostul fast food Gospodina”, “lângă confiscate” sau “unde te vezi peste 5 ani”.

Cronici cinstite: un cotlon de Siria vizavi de 23 August

Când am fost mai demult în vizită la cea mai cinstită şaormărie din sector – aia din uşa stadionului -, am uitat să menţionez că de partea cealaltă a bulevardului se găseşte un restaurant sirian unde poţi poposi o oră dacă ţi-e poftă de ceva mai cozy decât una mare cu de toate sfâşiată de-a-n picioarelea.

Cronici cinstite: Seafood Shaorma, cât încă suntem curioşi

Sunt unele fenomene care-i bagă pe conservatori într-o stare de furie necontrolată.

Homosexualitatea, de exemplu. Sau şaorma cu fructe de mare. În cele ce urmează vă voi scrie mai puţin despre MSM şi mai mult despre experimentul curajos al celor de la Taverna Racilor, şaorma cu fructe de mare.

Cronici cinstite: probabil cea mai aprigă şaormărie din sector

Pe măsură ce şaorma se gentrifică, prevăd că va deveni tot mai greu să găseşti alimentul ăla monstruos, cu ketchup şi maioneză care au stat cel puţin o zi într-o găletuşă, care te făcea să-ţi blestemi zilele pe budă în prima jumătate a anilor 2000. (Pe vremea când, ca să-şi bată iubita cu o şaorma de la Dristor, cântăreţul What’s Up chiar trebuia să meargă în Dristor.)

Cu arhetipul şaormei de cartier în minte, ajung din vreme în vreme la Socului Kebap, o instituţie care se află la intrarea dinspre Bd. Basarabia a stadionului 23 August / Lia Manoliu / National Arena.

Cronici cinstite: bomba de la Gara Titan

Aminteşte de un popas turistic semi-părăginit dintr-o pădure răvăşită de grătarieni, dar e curăţică şi foarte animată pentru o după-amiază fierbinte.