Educă-se pe apa sâmbetei

Dacă mi-ai fi spus acu’ nişte ani că am să ajung ca un boşorog ciufut care-şi agită bastonul la tineri şi şuieră printre gingii că sunt nişte derbedei, probabil că mi-aş fi agitat bastonul la tine şi aş fi şuierat printre gingii că eşti un derbedeu. Din păcate, îmi dau seama că aşa am ajuns. Cred cu tărie că tineretu’ din ziua de azi e un derbedeu şi suge cucul.

Nu c-ar fi vina lui. Păi în fiecare noapte cu lună, când mă-ncearcă adormirea pe la orele patru, butonez televizorul între OTV şi Taraf şi mă oripilez din când în când la serialele cretine pe care copiii (dacă mai există copii la ora aia) le urmăresc pe de-alde disney channel. P-ăla îl ştiu eu fiindcă celelalte posturi de copii dau pe timpul nopţii pornache iar în timpul zilei nu mă uit în cutia magică. Aşa. Unde voiam io de fapt să ajung?

Nici o proiecţie fără erecţie

…şi nici o orgie fără regie!

Străbunicii noştri n-au crescut într-o atmosferă de cuminţenie angelică. Că-ţi vine sau nu să crezi, cu siguranţă şi domniile lor au desenat puţe pe pereţi la vremea lor sau au răsfoit imagini cu domnişoare în posturi senzuale, cum ar fi cu chestii băgate în fund.

Şi cum în 1895 fraţii Lumière au inventat filmul, în 1896 străbunicii noştri aveau deja şansa să se delecteze cu pornografie pe film. Proto-regizorul Albert Kirchner producea atunci, de pildă, Le coucher de la Mariée – “An excellent film, full of surprise and illusions, the exhibition of which will certainly be welcomed at any smoking concert or stag party” – din care, în mod regretabil, s-au păstrat doar două minute de preludiu.

Proclamaţia de la Dublaj

Nu-s un fan al argumentului “eu aşa am învăţat engleza!” când vine vorba de eterna ameninţare cu dublajul filmelor în româneşte. Mă doare-n pix de unde învaţă engleza generaţiile viitoare, eu o ştiu deja şi încă foarte bine şi nu m-aş supăra să fac un leu traducând pentru alţii mai juni.

În plus, nu orice dublaj trebuie să fie automat atât de odios ca ce-auzi pe Disney channel sau CN. Astea sunt cum sunt pentru că nişte desene atât de cretine nu merită mai mult. Sunt convins că se poate face şi un dublaj bun, cu voci plauzibile şi blabla.

Omul e un animat social

Nu mă mai uit la sitcomuri. E mai uşor să găseşti un text ne-penibil la Bucurenci decât e să găseşti un sitcom bun (ca Seinfeld sau înruditul Curb your enthusiasm) sau un sitcom atât de mizerabil că-i bun (cum au fost, nu ştiu, Bundy-ii dublaţi în nemţeşte pe Pro 7 sau Third rock from the sun). Înţeleg, e greu să mai mulgi ceva dintr-un uger atât de muls.

Genul mai are speranţă sub formă de desen animat. Afirm această chestiune chiar dacă Family Guy a obosit şi aruncă cu spin-offuri fade, chiar dacă Simpsonşii trag de coadă o pisică care-a murit acum un deceniu şi pute de câţiva ani buni.

Şi zurgălăii-i zuruie crunţi

Fericiun crăcit, băieţi şi fete! Fi-v-ar sărbătorile ca-n vestul sălbatic!

Dar ce să vezi, cât tranşam noi guiţătorul, cineva a uplăudat desenul meu preferat de sezon (probabil l-aţi mai văzut, e inspiraţia care-a inspirat balada pistolarului Gogu!) la o rezoluţie cristalină. Mişto cadou. Urmăriţi şi fiţi uimiţi cât poate fi de adorabil.

Istorie cu Mîţe (trei)

Gold diggers of ’49, desen animat din ’35. Cu Porky şi motanul Beans, care din păcate n-a răzbit ca personaj Looney Tunes.

Istorie cu Mîţe (doi)

Ah, când eram mai tineri şi jucam macao în curul gol pe “Baby keep smiling”… Sed fugit interea, fugit irreparabile tempus!

Bătrânul Lou Bega prezintă videoclipul complet: şi desene animate retro cu mîţe, şi ţîţe. Ce-i drept, a măcelărit cântecul. Poate pentru că e jumate ugandez.