Dozatorul de vineri: Hey Joe, inimioara mea
Vasile / 19 Aprilie 2013 / Dozatorul de vineri / 7 comentarii
Manelă clasică, de jale, cu solo de chitară la priză? – mai probabil decât credeai.
Manelă clasică, de jale, cu solo de chitară la priză? – mai probabil decât credeai.
E genul ăla de moment când mă emoţionez şi zâmbesc complice în barbă. Poate când gloria îi va radia din fiecare por şi cadânele-i vor face vânt cu frunze de palmier, vechiul nostru prieten DJ Boroş îşi va aduce aminte cine a chemat primul un interneţ întreg în ajutor când a fost nevoie.
Text şi foto: Ziua de Cluj.
A fost o lună frumoasă în care am învăţat multe despre cum se poate mobiliza onlainul, despre orgoliul netăţeanului cu brand, despre nobleţea anonimului, despre cum nimic frumos nu se poate face în .ro şi despre cum oamenii din spatele Pro FM şi MTV sunt muişti.
Stai, astea-s numai truisme şi chestii pe care le ştiam deja. Căcat.
Banzai!!!
Lupta pentru Dozator seamănă foarte mult cu eshatologia vechilor germanici. Vikingii bărboşi care-şi dovedeau vitejia erau luaţi de valkirii (nu alea din Starcraft) şi ajungeau după moarte în Valahia Valhala, unde se ungeau cu ulei în vederea bătăliei finale, un fel de “30 noiembrie pe saitul MTV” când zeii se confruntau cu ceva invadatori intergalactici care erau cel puţin la fel de coioşi ca ei.
Îmi pare rău că uichendul ăsta n-am fost prea vioi pe Utopie: am fost ocupat cu juma’ de kil de mişcoconţi de mare diverşi, juma’ de kil de spaghete integrale, usturoi, verdeaţă, dovlecei şi roşii. Tre’ să vi le arăt. Clic pe ele.
Dar nu despre asta e vorba ci despre Dozatorul lui DJ Boroş. 26 de zile de la primul apel, trei nopţi până la verdict. Voi hotărâţi.
Visul dozatorului s-a dus de-a dura şi doar o minune ar putea să-l salveze. Asta pentru că băieţii de la Voltaj n-au stat degeaba ci au umblat săptămâna asta pe la tot felul de şuşe de căcat gen Măruţă. Cu toate că ei s-au arătat chiar amuzaţi de situaţie, fanii lor au dovedit încă o dată că poporul acesta e un popor de troglodiţi cu beţe în cur.
In other news, prietenii noştri de la Seul şi Phenian se iau din nou la scatoalce. Şi, poate mai important, hoţul de curent face comicşi ortodocşi (partea a doua aici).
Da’ acum serios. Războiul e naşpa. Fie vorba între noi, singurul soldat onorabil e dezertorul.

Au trecut aproape trei săptămâni de la declanşarea Boroş-maniei pe interneţii româneşti. Multe valuri au fost stârnite, mulţi blogări grozavi s-au alăturat glorioasei campanii iar Dozatorul va fi cu siguranţă cea mai bună melodie românească a ultimilor cinşpe ani.
Şi pentru că piesa cu pricina stă comod acolo sus şi bate spre 2000 de voturi, ce puteam să mai fac în aşteptarea marelui eveniment? Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe însuşi DJ Boroş. Un schimb rapid de mailuri şi Utopia Balcanica vă prezintă interviul mega-inedit cu super-omul din spatele hiper-albumului ’96, “Povestiri din lumea dozatorului”.
A trecut o săptămână de la apelul meu către toţi iubitorii culturii veritabile. Într-o săptămână, Dozatorul lui DJ Boroş a fost votat de peste două sute de ori şi a urcat în topul MTV până foarte aproape de locul cinci.
Asta înseamnă că zeci de oameni consideră, pe bună dreptate, că muzica de căcat merită un vot de blam. Mai înseamnă că zeci de oameni cinstesc amintirea dozatorului TEC, simbol al anilor ‘90 şi motivul principal pentru care copiii noştri vor avea, poate, trei ochi sau piele fosforescentă.
Şi că tot e vorba de muzici… A VENIT MOMENTUL ADEVĂRULUI!
Să le arătăm că ştim să ne apreciem valorile! Că ştim să-i iubim din suflet pe cei mai vrednici fii ai poporului nostru falnic şi vânjos, fii cu care ne putem mândri nu numai în această galaxie, ci şi în cele învecinate! Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman! Că trei culori cunoaştem pe lume! Că unde-s mulţi, puterea creşte! Că suntem peste tot acasă, porţile ni se deschid! Că tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul! CĂ LOCUINŢA NOASTRĂ DE VARĂ E LA ŢARĂ!