Spaţiul Şmengen

Fiindcă azi am fost la peşte pe baltă şi m-am insolat şi n-am chef, una mică de la DiscoTEC citire. Astfel vă amintesc eu că există acea arhivă minunată, unde se bronzează muzele şi zburdă satirii.

De data asta dozatorul va fi serios şi nu vă va oferi amuzamente de duzină ci (ca să nu uităm niciodată marea civilizaţie căreia îi suntem tributari!) chiar imnul Europei unite.

Hapsânul lui Avraam

Din nou despre cum e într-o societate modernă.

Pe când mintea îi zburda pe bălării, Petre Ţuţea a emis o perlă cât capul lui de mare. “Pentru mine,” zise dânsul, “apogeul Europei a fost în Evul Mediu, când dumnezeu umbla din casă în casă”.

Ei bine, domnule Ţuţea, Evul Mediu a fost o perioadă neagră-tuci în istoria Europei şi, dacă nu exista dânsul, aveam un avans de vreo şapte sute de ani şi vă scriam acum între două reprize de ciuruit ştrumfi cu coadă pe planeta Pandora. La anul 1000, când la noi tifosul şi dizenteria umblau din casă-n casă, Avicenna (zis şi Hussain ibn Abdullah [...] ibn Ali ibn Sina) punea bazele medicinei experimentale, inventa farmacologia clinică, îl interpreta pe Aristotel, ba chiar găsea timp pentru o ţâr’ de geologie şi scria cu spor o carte cu multe reţete de pilaf.

Heil să dăm mână cu mână

Corespondenţă-surpriză de la amicul Fritz alias Pupila diletantă, carele vieţuieşte până în decembrie la Tübingen în ipostaza ingrată de cercetaş cercetător în aria filologiei.

Însumând la un loc pre toate elementele vieţii cotidiene, e mai frumos la nemţi decât la noi acasă? Vreau un răspuns fără bulşit, să ţii cont de înţelepciunea domnului Ţuţea care-a zis că ţăranul român e omul absolut, paradigma civilizaţiei.

Înainte de toate vreau să clarific faptul că voi aborda totul prin prisma propriei mele experienţe, subiectivă şi neatacabilă. Voi generaliza, iar orice părere diferită (poate) va fi luată în seamă ca o completare (n-ai vână bre Fritz, trebuie să-i ignori pe scârbavnicii ăia!).

Dacă aţi închiriat sau cumpărat acest interviu, vă rugăm apelaţi la 0800 – 877 77 80.

Sculamentul european

Demn de literatura ieftină sau de filmele de pe Hallmark: păstorul care se plângea acum câteva luni că n-are cu cine juca table în puşcărie ne reprezintă interesele în Europa.

Prooroc around the clock

Vin alegeri. UE nu e o adunătură de tâmpiţi. De-aia nici nu acordă cine ştie ce autoritate unicului ei organ ales de popor sau, cum se zice la case mai mari, de pulime. Parlamentul Europei, plin de “creştini şi patrioţi”, va întrprinde numai acţiuni de importanţă capitală precum stabilirea procentului de soia permis în parizer. Ceea ce e grozav. Pentru că au trecut cei douăzeci de ani ai lui Brucan, deci lucrurile încep să se clatine, şi pentru că votul cenzitar nu mai are nici o şansă într-o lume democratică unde vocea lui Gogu de la cazane cântăreşte cât toate doctoratele unui academician de vază. Asta e România utopică care ne aşteaptă. Dixit Nostradamus.