Oleac’ de klezmer-fuziune contemporanã cu traducerile de rigoare pentru neiniţiaţii în idiş. Pentru o searã de iarnã ca-n poveşti (ce fel de poveşti, vã priveşte, numa’ muzica sã cânte!)
Bãi bãieţi, îmi pare rãu di tot c-am întârziat cu Mîţa dar pricinile întârzierii au fost dincolo de controlul meu. Pentru cã abia s-a încheiat Roş Haşana, episodul nostru de azi (de ieri, adicã) va fi şi el cu tematicã semitã.
Fãrã legãturã: ieri, în curte la Elias, un cuplu se poza cu plodul proaspãt nãscut în timp ce fix în spatele lor se descãrcau coşciuge cu morţi. Sper ca când developeazã filmul ãla sã se înfioare un pic şi sã se gândeascã la înţelepciunile înţelepte ale lui Tudor Chirilã.
Teatru! Am tot menţionat cã teatrul meu preferat din Bucureşti e TES-ul. Nu numai pentru cã am eu pitici filosemiţi, ci şi fiindcã poţi avea încredere cã nu se întâmplã într-însul bãtãi de joc. Adevãrat, am nimerit acolo ocazionala piesã nesclipitoare da’ niciodatã borşul penibil din TNB-ul ultimilor ani.
De exemplu “Avalanşa” prinsã uichendul trecut la sala Atelier, cu bolnãviciosul ãla de Manole pe care nu îmi pot imagina de ce îl aduleazã toate minorele.
În plus, la TES ştii cã te duci s-o vezi pe Maia care-i, cum s-ar zice în cercuri neacademice şi pe bloguri obscure, sculã de actriţã. Şi singurã în Astã searã, Lola Blau pe vremuri, şi cu fiu-sãu în Tango final sau cu Mircea Rusu vopsit cu smac de pantofi în Driving Miss Daisy.
Let’s take the banana boat to the fucking Middle East! Moment muzical cu Jewish Monkeys, picanţi şi proaspeţi. O analizã lucidã a chestiunii Orientului mijlociu, pi urmã un cover simpatic dupã vechiul nostru prieten Carosone.
Astãzi, cartierele locuite de evreii din Bucureşti (ca sã dau exemplul cel mai la îndemânã, doar cunosc ca-n palmã zona Dudeşti-Popa Nan-Matei Basarab) sunt bãlãrii virane, mahalale-în-plin-centru sau au fost înlocuite în totalitate cu tragicele cutii de chibrituri. În România mai locuiesc vreo zece mii de evrei; cu şaizeci de ani în urmã erau patru sute de mii. În anii nouãzeci, cinci la sutã din populaţia Israelului încã bunghea româneşte.
Sã rãsfoieşti presa de limbã românã din Israel e ca o cãlãtorie delicioasã în timp. Asta se explicã lesne – bãtrânii din spatele ei aveau în geamantan limba românã a anilor ’70 când au ajuns acolo.
Sunt în aşa hal de incult încât a trebuit sã mã tragã Bezbojnicul de mânecã sã aflu cã în România (la Oradea, mai precis) cineva se mai ocupã sã fabrice klezmer, ba chiar de foarte bunã calitate. Hakeshet Klezmer Band, pe care-i mai şi aştept prin Bucureşti, acum cã ştiu cã existã. Asta-i muzicã de muzicã, bre.
Am atacat, printre altele: webcomic evolutie ateism tigani basescu romania sex la multi ani bodega film darwin dj boros poetul vasile alegeri traducere reclama mare habotnici mita cu i din i bar munte 2012 youtube italia amuzant vasile aniversare iisus lol dozatorul concurs droguri joc bere pula istorie expeditie protest desen violenta proiect religie manele muzica tara motilor
