Vama răniţilor

M-am întors domnilor! De data asta cre’ că-i definitiv. N-am să zăbovesc prea mult în faţa calculatorului (avid fiind de câteva beri reci dar nasoale în Bucureştexas), dar am să notez câteva detalii despre mica escapadă pe care tocmai am întreprins-o.

Se face că am avut ocazia să vizitez Vama Veche pentru prima oară din 2005. (Evident, dacă n-aş fi avut ocazia să huzuresc gratis într-o amplă piramidă cu home cinema şi masă de ping-pong lângă pat, m-aş fi dus să campez la Doi Mai sau la bulgari.)

Trăim în România şi hasta la vista tot timpul

Ţineţi minte cum ziceam că s-a finit concediul?

V-am minţit cu neruşinare!

Ne auzim pe la sfârşitul săptămânii sau când mă voi hotărî eu că mi-i dor să dau cu grindină pe plaiurile interneţilor şi-l voi scoate pe bătrânul negru din ghiozdan. Până atunci, bucuraţi-vă de tot ce-i mai frumos pe lume.

Câinele moare de Câmpulung şi prostul de grija altuia

Descălecând la Câmpulung Muscel, Negru Vodă s-a simţit pesemne ca-n übergalactica producţie Eurotrip când ajung ăia la Bratislava şi clubăresc en-gros cu doi dolari.

Voi reveni asupra aspectului. Până atunci, iată ce-am învârtit în urbea cu pricina, cea dintâi capitală a marelui bar voievodal de negri care-a fost Ţara Românească. Pentru cine-i ignorant şi nu ştie, acolo se află scrisoarea lui Neacşu (1521), prima scriitură în limba română, limbă care e şi astăzi la fel de modernă, proaspătă, simplă şi eficientă gramaticaliceşte.

(Mai vreau să mulţumesc stimabilului Daniel B., localnic şi fan al Mîţei, care ne-a indicat cârciumi şi ne-a plimbat pe nişte coclauri fermecătoare cu vehiculul său de colecţie care-i un vehicul foarte mişto şi e de colecţie).