Vama rãniţilor

M-am întors domnilor! De data asta cre’ cã-i definitiv. N-am sã zãbovesc prea mult în faţa calculatorului (avid fiind de câteva beri reci dar nasoale în Bucureştexas), dar am sã notez câteva detalii despre mica escapadã pe care tocmai am întreprins-o.

Se face cã am avut ocazia sã vizitez Vama Veche pentru prima oarã din 2005. (Evident, dacã n-aş fi avut ocazia sã huzuresc gratis într-o amplã piramidã cu home cinema şi masã de ping-pong lângã pat, m-aş fi dus sã campez la Doi Mai sau la bulgari.)

Trãim în România şi hasta la vista tot timpul

Ţineţi minte cum ziceam cã s-a finit concediul?

V-am minţit cu neruşinare!

Ne auzim pe la sfârşitul sãptãmânii sau când mã voi hotãrî eu cã mi-i dor sã dau cu grindinã pe plaiurile interneţilor şi-l voi scoate pe bãtrânul negru din ghiozdan. Pânã atunci, bucuraţi-vã de tot ce-i mai frumos pe lume.

Câinele moare de Câmpulung şi prostul de grija altuia

Descãlecând la Câmpulung Muscel, Negru Vodã s-a simţit pesemne ca-n übergalactica producţie Eurotrip când ajung ãia la Bratislava şi clubãresc en-gros cu doi dolari.

Voi reveni asupra aspectului. Pânã atunci, iatã ce-am învârtit în urbea cu pricina, cea dintâi capitalã a marelui bar voievodal de negri care-a fost Ţara Româneascã. Pentru cine-i ignorant şi nu ştie, acolo se aflã scrisoarea lui Neacşu (1521), prima scriiturã în limba românã, limbã care e şi astãzi la fel de modernã, proaspãtã, simplã şi eficientã gramaticaliceşte.

(Mai vreau sã mulţumesc stimabilului Daniel B., localnic şi fan al Mîţei, care ne-a indicat cârciumi şi ne-a plimbat pe nişte coclauri fermecãtoare cu vehiculul sãu de colecţie care-i un vehicul foarte mişto şi e de colecţie).