Saşii din mânecă

Festivalul medieval de la Sighişoara era cândva un bâlci puturos şi infect de hipioţi. Se consuma marihuană ilegală, se punea cortu’ pe domeniu public. Se asculta genul ăla de folc care-a dus la extincţia dinozaurilor. Tinereţe, coaie creţe.

Dânsul nu mai există în forma în care-l cunoşteam în adolescenţă (am înţeles că ar fi devenit un festival medieval), prin urmare a vizita Sighişoara în extrasezon e cea mai înţeleaptă chestie pe care o poţi face. Pe scurt -

Omne vivum ex braşovo

Un scurt tur de Braşov (ştiu c-am mai făcut), după cum vă promiteam deunăzi, şi urmează acuşi şi Sighişoara. Îmi pare rău că n-am mai beneficiat de ghidaju’ savant al lui musiu Eftimie care să-mi arate unde se bea omeneşte, da’ here goes nothing.

Şchei, teacher, leave the kids alone

Ziua doi: Siberia peste noapte

După cum ştiţi deja, eram prin frumoasa cetate de sub Tâmpa. Ratând micul dejun pe motiv de trei nopţi nedormite şi-o uşoară mahmureală, am băut pe fugă o cafea în hol la Aro Palace, savurând easy listening-ul pur hotelier pe care îl iubim cu toţii (Abba la saxofon anyone?).

Băi, şi s-a lăsat, fraţilor, un frig de ţi se stafideau testiculele!, tocmai când aveam în plan o plimbare de toată frumuseţea. Da’ am înghiţit în sec şi am pornit la drum cu eroism pentru că se prefigura o zi interesantă.

Ne-am lăsat conduşi de îndrăgitul Eftimie de-a lungul pârâului Graft, în care îşi aruncau căcatul strămoşii săi. Graft înseamnă ceva? eu ştiu că nu, cre’ că-i nume propriu sau pervertire săsească a lui Gruft care-nseamnă groapă, hău, mormânt.

Braşoveni, vidi, vici (ziua unu)

Nefiind un şmecheraş cu tupeu, un A-lister, un expert în ceva sau o candidă posesoare de ţâţe, mi se întâmplă destul de rar să fiu invitat la evenimente, mai ales la acele evenimente care oferă mai mult decât un pişcot şi un pahar de plastic cu vino frizzante di Bragadiru.

De aceea m-am bucurat când îndrăgitul Eftimie m-a invitat, de vineri până duminică, Prin Braşovul meu alături de alţi câţiva agreabili blogânzi din Bucureşti: “cunoscutul oligofren” (tre’ să fii mândru când te etichetează însuşi Tribunul) Julius, Elena Cîrîc cu î din i, Toma şi Claudia, Dragoş (căruia am să-i fur pozele), Bogdan şi călătoarea Roxana, căreia am să-i fur mai încolo alte poze. Sponsorii au fost cei mai mişto sponsori pe care ţi-i poţi dori, dar nefiind oameni, ci corporaţii fără suflet, vor fi menţionaţi abia în paragrafele de mai jos. Care sunt mai jos şi pe care vă invit să le vizionaţi.

Cu răbdarea greci şi marea

Gata cu concediul. Gata şi cu letargia de vară de pe interneţi. Când traficu’ începe să zbârnâie, noi, blogării cu suflet, care nu scriem pentru trafic decât un pic, trebuie să ne punem pe agitat, pe incitat, pe excitat. Da’ înainte de asta, să vă povestesc pe unde-am mai umblat.

Se împlineau trei ani de zile de când n-am mai călcat în Corfu, ceea ce era inadmisibil, domnilor, pentru că de foarte mult timp am o relaţie de amor călduros cu acea insulă. Aşa că am zbughit-o să văd dacă se simte şi pe-acolo marea criză a grecilor. Evident că nu. Pe măsline, pe struguri şi pe turişti îi doare în cur.

În plus, dacă mai demult nu beai o bere într-o tavernă respectabilă fără doi euroi jumate, astăzi poţi cu doi, ba chiar cu unu’ şi cincizeci. E incredibil, zău. Şi sunt mai multe beri. Eu credeam cu candoare că grecii au doar două mărci de bere.

(În continuare se vând acolo doar două mărci de bere bună, trei dacă vă place Amstel.)

Coasta de huzur

Nu ştiu alţii ce sunt…

…dar eu eram unul dintre bărboşii care campau la Doi Mai. Dar la Doi Mai poposeşte din ce în ce mai multă lume, mâncarea e fix de două ori mai scumpă ca acu’ cinci ani iar proteveul a profanat plăjuţa de la Golf cu o şuşă cu bidoane de sifilis à la Gina Pistol.

Şi, colac peste pupăză, s-a închis nudibarul, adică acea unică bodegă de pe litoralul autohton faţă de care aveam un profund ataşament spiritual.

Acolo beam cafea la ibric şi ţuică slabă din sticle de Polar cu nisip pe fund, alături de pescarii cei bronzaţi, ridaţi şi hemingwayeni cari erau pe-acolo şi spuneau poveşti cu cum au învins ei în luptă dreaptă hamsia care a pus capăt tuturor hamsiilor.

Ruse şi se duse

În prima zi am tras o hoinăreală prin Tîrnovo.

A doua zi am pornit spre Ruse, nu înainte de a face un mic ocol ca să vedem şi pitorescul Arbanasi, un fel de sat de vacanţă pentru fanarioţi, aşezat în mod foarte convenabil pe un deal cu panoramă. Panorama e aşa:

Nu e muscă ca ţânţarul şi nici împărat ca ţarul

Acum că în sfârşit am timp de butonat leptocul şi că au venit şi pozele, ar fi cazul să fac o scurtă recapitulare a ceea ce am întreprins uichendul dinainte de uichendul trecut, pentru că a fost interesant.

Dacă căutaţi două zile de relaş într-un cadru pitoresc şi fără cine ştie ce cheltuieli, faceţi şi voi treaba asta, căci raportul exotic/departe e cu siguranţă cel mai bun pe care-l poţi obţine din Bucureşti. Este vorba despre o excursie la Veliko Tîrnovo, cu popas la Ruse pentru că şi la Ruse e mişto.

Ş-am pornit sâmbătă dimineaţă, din faţă de la Horoscop (asta-i la Unirea), în jos pe Giurgiului ca să trecem Dunărea şi să vedem ce-i de văzut.

Ne-am oprit doar la o benzinărie Rafo (cu un pronunţat aer de Arizona) să bem un pepsi cola fiindcă doi dintre noi ne luptam cu o mahmureală insistentă. A fost pitoresc să vedem maşinăria de făcut baloţi făcând baloţi pe o tarla de alături.

Cât ai clipi, eram în bălgarska. Podul costă 25 de lei, dacă-l treci dinspre noi. Invers costă doi euro. Încă treij’ de lei te costă vinieta bulgărească, pe care, evident, e bine s-o ai.

Adorazione dei formaggi

Iaca m-am întors de la Milano cu obişnuitul calup de poze umoroase.

Printre altele, am zburat pentru prima oară fără să fiu sedat cu Xanax®, am mâncat cele mai mişto scoici de până acum (într-un restaurant insalubru de imigranţi, bineînţeles), am văzut un curcubeu şi am prins ultima etapă din Giro d’Italia! Ieei.

Foto 6 din 49

Poze ieei! Păzea că-s multe şi se încarcă ca atare. Dânsele provin din acele locuri mirifice unde (citez pliantul) ca pe fundul unei castron mare apa, odihneşte lacul Sfânta Ana. Jur împrejur, brădeţi cunună munţile. Pentru un plus de savoare, clic aici.