Proclamaţia de la Dublaj

Nu-s un fan al argumentului “eu aşa am învãţat engleza!” când vine vorba de eterna ameninţare cu dublajul filmelor în româneşte. Mã doare-n pix de unde învaţã engleza generaţiile viitoare, eu o ştiu deja şi încã foarte bine şi nu m-aş supãra sã fac un leu traducând pentru alţii mai juni.

În plus, nu orice dublaj trebuie sã fie automat atât de odios ca ce-auzi pe Disney channel sau CN. Astea sunt cum sunt pentru cã nişte desene atât de cretine nu meritã mai mult. Sunt convins cã se poate face şi un dublaj bun, cu voci plauzibile şi blabla.

Sunã peliculos

Dacã acum juma’ de an vã arãtam trailerul filmului meu preferat, astãzi constat cu entuziasm cã cineva l-a suit integral pe iutub. Vorbim acilea nu despre un film ca oricare altul, ci despre o capodoperã: singurul film bun cu vampiri, singurul film bun cu kung fu, singurul film bun cu Iisus şi probabil singurul film bun fãcut în Canada cu 100.000 dolari canadieni.

Pe deasupra, are cel mai mişto soundtrack original, o învãţãturã plinã de miez şi reuşeşte sã rãmânã în acelaşi timp unul dintre cele mai proaste şi de cãcat filme turnate între Pe aripile vântului şi noul val al cinematografiei româneşti. Exact, cu cât mai multã marihuanã ilegalã consumaţi, cu atât veţi trãi cu mai multã ããã trãire! aceastã bijuterie de B-movie.

Doamnelor şi domnilor, Jesus Christ, Vampire Hunter. Sã-l urmãriţi aşa, între prieteni, cît încã e pe interneţi. If I’m not back in 5 minutes, call the Pope!

Turbanu Mãrãcine

Una micã de pe feisbuc.

Dracula nu ştie carte

Cum am devenit cinefil!

Balet the dogs out

Facem noi ce facem, discutãm mult şi bine despre ţigani şi cât de mişto sunt ei şi ajungem, vrându-nevrându, la subiectul lebede.

Exact, am fost ieri şi-am vãzut Black Swan, puţin descurajat de faptul cã gagica dintr-însul a luat Oscarul. (De nişte ani buni, Oscaru’ e un fel de MTV Awards şi asta ar fi fost destul ca sã mã alunge da’ am fost intrigat de faptul cã-i un film cu balet, ştiut fiind cã mie-mi place baletul. Sunt genul de om cãruia îi place baletul, ieei.)

Cu ocazia asta (râdeţi, cãci sunteţi grãbiţi şi cinici şi inculţi şi goi!) am aflat şi eu cum aratã şi cu ce se ocupã exact Natalie Portman. Ştiam despre ea cã-i printre puţinii oameni cu un indice Erdös-Bacon, ceea ce e tare, dar nu cred c-o mai vãzusem niciodatã într-un film. Şi am plecat din salã gândind cã hîr mîr, cineva care pãrea sã aibã un viitor în cercetare se screme sã actriţeze şi-şi iroseşte creierii.

E pericoloso spãrgersi

Dragii mei cititori – cu siguranţã amatori de producţii cinematografice comerciale -, dacã trãiţi într-un mediu în care nu se fumeazã marihuanã ilegalã, tare rãu îmi pare de voi cãci nu vã veţi putea bucura cu adevãrat de Spãrgãtorul de nuci 3d în regia lu’ Koncealovski (“ãla cu Siberiada”, “fratele lu’ Mihalkov”, “un rus”).

De ce? Pe scurt, cu spoilãre (şi fãrã nici o exagerare):

Robinson Crusoiev

Acu’ vreo trei ore la cinemateca Eforie, douã animaţii delicioase ale rusului Fiodor Khitruk. De urmãrit cu sonor.

Morţi, dupã Crãciun

N-am mai fãcut de mult o recenzie de film, nu vi se pare?

Marţi, dupã Crãciun (2010)

(Recunosc cã intenţia noastrã cea iniţialã şi primã era sã mergem sã vedem Haiducii la Cinematecã. În caz cã nu ştiţi ce-s ãia, aflaţi cã-i vorba despre un film din 1929 cu Iva Dugan, o starletã briliantã a cinematografiei mute autohtone, despre care s-a fãcut şi documentarul Iva Diva pe la începutul anilor douã mii, când avea nouãzeci şi ceva şi locuia într-o cãmãruţã la piaţa Matache. Mişto treabã, emoţionantã treabã! La Cinematecã însã nu mai rula nimic fiindcã se monta aparatura nuştiucãrui festival care urmeazã sã vie. Halal.)

Star Warsul pe gâşte

Stimaţii mei cititori,

Ayn Rand, o gagicã pe care o apreciez extrem, spunea cã “There is a level of cowardice lower than that of the conformist: the fashionable non-conformist.”

Prin urmare, deşi nu îmi stã în fire şi am comis acest gest cu jumãtate de inimã, tocmai am fost sã vãd blocbastãrul Avatar.

E cam târziu sã-mi dau cu pãrerea despre dânsul, dar o voi face. Rezumând ghiveciul, pot declara cã Avatar este un cãcat în cea mai frumoasã cutie posibilã. Un cãcat într-un ou Fabergé.

Vorba cultã, sãrãcia omului

Acel dreptunghi anunţã faptul cã, urmând unei întârzieri moldovalahe de 2 sãptãmâni, saitul bejuliu al Cultitudinilor (pe care îl gãsiţi aici, cultitudini punct net) este onlain şi funcţioneazã.

Dânsul este copilul meu depedeve tehnic şi grafic. Materia cenuşie care-l alimenteazã va veni de la (momentan) şase tineri scribi de varii sexe, diletanţi sau specialişti, oameni v1.0 sau blogãri pe care i-aţi mai citit, fiecare cu gusturile lui şi cu scriitura lui, mai lejerã sau mai pretenţioasã. Printre cei şase promotori ai produselor culturale obscure se aflã şi unul Vasile, care (în opinia mea neavizatã) îi întrece pi tãţi.