Vorba cultă, sărăcia omului

Acel dreptunghi anunţă faptul că, urmând unei întârzieri moldovalahe de 2 săptămâni, saitul bejuliu al Cultitudinilor (pe care îl găsiţi aici, cultitudini punct net) este onlain şi funcţionează.

Dânsul este copilul meu depedeve tehnic şi grafic. Materia cenuşie care-l alimentează va veni de la (momentan) şase tineri scribi de varii sexe, diletanţi sau specialişti, oameni v1.0 sau blogări pe care i-aţi mai citit, fiecare cu gusturile lui şi cu scriitura lui, mai lejeră sau mai pretenţioasă. Printre cei şase promotori ai produselor culturale obscure se află şi unul Vasile, care (în opinia mea neavizată) îi întrece pi tăţi.

Ce mult te-am iubit, Tarantino

…te-am dus la chermeză şi meci! Şi la film.

Eu sunt un ins şugubăţ. Adică, între şagă şi “saga”, o aleg mereu pe cea dintâi, şi nu fiindcă-mi plac diacriticele în mod deosebit. Caut umorul în artă şi-n oameni şi unde nu-l găsesc, dau cu flit, fiindcă a te lua în serios e o eroare teribilă. Pe bune, e mai nasoală ca erorile care dădeau ecran albastru în Win ’95.

Având în vedere premisa de mai sus, săptămânile astea am avut două trăiri plăcute.

Una este Inglourious Basterds von Tarantino, peliculă asupra căreia nu voi zăbovi, fiindcă n-a făcut decât să-mi confirme aşteptările. Nefiind cine ştie ce sculă de cinefil, nu mai văzusem din desaga respectivului über-regizor decât un Pulp Fiction în care elementul de comedie neagră umbrea frumos orice eventual moft de film serios.

Auf der anderen Seite (2007)

Fatih Akin este un regizor cu o evoluţie extrem de bruscă, dacă privim pe axa Im Juli – Gegen die Wand – Auf der anderen Seite. Mai întîi un film simpatic, jucăuş aş spune, apoi unul energic, unde intervine elementul tragic într-o fază incipientă, şi la urmă filmul matur, în care toate ideile sădite înainte, inclusiv tragicul atît de specific, îşi găsesc floarea. Auf der anderen Seite este un film care ne spune cît de puţin de cunoaştem unii pe alţii, un film care ne pune pe gînduri privind relaţiile interumane în general (prin exemplul relaţiei clişeu nemţi-turci), modul în care le gestionăm, balansul între egoism şi altruism şi valoarea credinţei (de orice fel) în aceste raporturi.