Omul, acest zoon mitropoliticon

Fiind o zi sfântă pentru întreg poporul român, creştin de peste trei mii de ani, nu putem să nu trecem în revistă ampla, vasta şi de neoprit activitate filantropică şi de binefacere a Bisericii Ortodoxe Române, pe care o iubim întru vecie.

Într-o zi mi-ai dăruit o catedrală

Suntem martorii unui jaf de proporţii cosmice, domnilor. Am schimbat şi mouseover-ul imaginii din fronton în cinstea lui.

Nu ştiu dacă simţiţi dar din buzunarul nostru şi-al vostru s-a tras o ţeavă prin care pică bani într-un mausoleu faraonic şi kitsch zidit cu entuziasm de către cea mai cinică instituţie pe care au văzut-o meleagurile astea vreodată. Dap, o instituţie de un cinism care mă înfioară, iar eu sunt la rândul meu un cinic şi nu mă înfior cu una, cu două.

Catedrala nu va fi construită din bani publ… trololo!

Peste 400 milioane de euro va costa megacavoul de pe dealul Arsenalului, bani pe care rânjetul pervers al preafericitului ne asigura mai demult că biserica lui nu-i va mulge vreunui buget public. Bine, de pe atunci treaba asta suna ridicol pentru că ştim foarte bine cât şi cu ce cotizează statul la bişniţa tămâioasă. Chiar, aţi observat ce pervers rânjeşte Daniel? Când o să am copii, am să-i sperii cu poza lui.

Şi zurgălăii-i zuruie crunţi

Fericiun crăcit, băieţi şi fete! Fi-v-ar sărbătorile ca-n vestul sălbatic!

Dar ce să vezi, cât tranşam noi guiţătorul, cineva a uplăudat desenul meu preferat de sezon (probabil l-aţi mai văzut, e inspiraţia care-a inspirat balada pistolarului Gogu!) la o rezoluţie cristalină. Mişto cadou. Urmăriţi şi fiţi uimiţi cât poate fi de adorabil.

Episodul 134: Trista poveste a Cleptomîţei

Cineva care nu sunt eu are prostul obicei să şmanglească câte-un suvenir de pe unde mai ajunge în preumblările lui. Scrumiere, meniuri din cârciumi, linguriţe, furculiţe, plăcuţe, tăbliţe, chichiţe. O sumedenie de cârciumari pesemne că l-au înjurat tovărăşeşte pe acel cineva care nu sunt eu.

Cineva care nu sunteţi voi are asemenea bucurii reprehensibile? Cineva care nu sunt eu s-ar bucura să audă experienţele cuiva care nu sunteţi voi.

Patrafir and loathing in Las Vegas

Să moară Gigel, credeam că mi s-a urât de mult să lupt cu morile de vânt ale teocraţiei. Da’ fac eu ce fac şi citesc în Capital (via /nasol, ce chestie!!!) că guvernul dăruieşte bisericii treijdouă de clădiri. E musai, deci, să revin la onor. mea îndeletnicire de strigător în deşert.

Păi într-un stat de drept, domnilor, într-un stat de drept care-i separat de biserică, ce e biserica? Separată de stat. Un ONG. Nici măcar “de utilitate publică”, pentru că îşi serveşte doar adepţii. Democraţia zice: cât timp într-un stat cu o sută de cetăţeni ortodocşi trăieşte şi un cetăţean zoroastrian sau ateu sau Discipol al Marelui Melc, biserica ortodoxă nu e biserică de stat şi nici un ban din buzunarul zoroastrianului nostru nu trebuie să ajungă acolo din oficiu.

Iubiţi-vă pe tutunuri

Sfat părintesc pentru concetăţeni: în aceste vremuri de restrişte, nu vă duceţi să beţi un şpriţ la Casa Universitarilor din Bucureşti. Evitaţi, evitaţi, evitaţi.

Exact, locanta aia grozavă cu iz desuet, unde cândva curgea gârlă Galbena de Odobeşti, şpriţuită cu apă Harghita la “sticlă de sticlă”. Astăzi, berea şi vinul costă fix cât în orice altă bodegă. Dar nu despre asta e vorba, ci de faptul că am cerut duduii un pachet de Marlboro, l-am achitat la preţ de butic şi am primit ceea ce urmează.