Reproduc, cu mai multã sau mai puţinã voie, un fragment dintr-un interviu încã nepublicat cu domnul Mircea Popescu M.D., Ph.D, un fel de House mai şmecher şi care inginereşte biotehnologii. Dumnealui este manager general şi vicepreşedinte al departamentului de cercetare la Biomira (nu-i ştiţi, se ocupã cu vaccinurile terapeutice împotriva cancerului, vaccinuri care învaţã sistemul imunitar sã producã anticorpi împotriva tumorii cu pricina şi care vor ajunge şi la noi peste trei sute de ani).

Plecat din ţarã în ’73 dupã un doctorat în virusologie, a trecut val-vârtej prin Ierusalim, Hamburg, Chicago şi Princeton şi este membru în Research Advisory Board of the Leukemia Society, American Association of Science, Biotechnology Council of New Jersey, New York Academy of Science şi Pharmaceutical Manufacturers Association.

Despre vaccinul nostru, dânsul zice dupã cum urmeazã:

Chestiunea este clarã: dacã virusul ar fi fost descoperit cu câteva luni înainte, ar fi fost inclus în vaccinul trivalent care se face în fiecare an de cãtre cei care vor sã-l facã. Deoarece el nu a fost izolat la timp, a trebuit sã fie produs separat cu aceleaşi metode ca şi vaccinul trivalent.

Vaccinul H1N1, cel puţin în cazul vaccinurilor de la institutul Cantacuzino, este produs exact la fel ca vaccinul trivalent anual, având aceleaşi beneficii şi aceleaşi riscuri.

Se fac exagerãri şi într-o parte (cã aceastã epidemie ar avea o mortalitate mai mare decât gripa sezonierã) şi în cealaltã (cã acest vaccin ar fi, într-un fel sau altul, mai “bizar” decât cel obişnuit).

O altã discuţie se leagã de rolul vaccinurilor în general şi de utilitatea lor în sãnãtatea publicã actualã. Vreau sã vã spun un lucru: mulţi dintre cei care criticã rolul vaccinurilor ar fi fost omorâţi de bolile care sunt acum prevenite prin vaccinare sau nici n-ar fi vãzut lumina zilei.

Este incontestabil: cele mai mari douã succese ale medicinei sunt vaccinurile şi antibioticele. Ele sunt cele care au fãcut posibilã viaţa modernã, în care poţi creşte un copil fãrã sã-ţi fie fricã cã nu va apuca 14 ani. Pe lângã agricultura eficientã, vaccinurile şi antibioticele au permis creşterea populaţiei şi i-au protejat pe cei care, altfel, ar fi fost eliminaţi din fondul genetic al omenirii de cãtre microbi.

A nega utilitatea lor este un semn de ignoranţã şi de inculturã, pentru cã ştiinţa ar trebui sã facã parte din cultura elementarã.

Mai subtil este rolul diferitelor substanţe care se aflã în vaccin. Se considera cã thiomersalul, un antimicrobian pus în vaccin pentru a-i menţine sterilitatea, care conţine mercur, ar putea fi periculos. Oamenii de ştiinţã au luat chestiunea foarte în serios, pentru cã se punea problema unor litigii catastrofale pentru industrie şi pentru sãnãtatea publicã. Ştiu cã Academia de Ştiinţe Medicale din America, un for foarte serios cu oameni de o moralitate impecabilã, a analizat chestiunea de mai multe ori şi a ajuns de fiecare datã la concluzia cã rolul thiomersalului şi al moleculelor de mercur din vaccin nu justificã nicidecum aceastã panicã.

Mã grãbesc sã adaug cã orice intervenţie umanã – chiar dacã înghiţi o monedã de un ban! – poate avea o consecinţã gravã asupra sãnãtãţii. În anumite cazuri, şi vaccinurile pot avea un efect toxic, pentru cã e vorba de o masã de milioane oameni cu o diversitate geneticã imensã, de toate vârstele şi cu multe afecţiuni de fond. Putem întâlni alergii, chiar şocul anafilactic provocat de urmele de ou care existã în vaccin – un caz la 300.000, sã spunem.

Fãrã vaccin, dacã mã îmbolnãvesc, am o şansã de 1% sã mor dacã iau boala. Cu vaccinul, riscul meu e de 1 la 300.000.

Dar asta e o chestiune personalã: doctorii nu ar trebui sã dicteze, ci sã explice o chestiune bazatã pe date şi pe ştiinţã. Cred cã aşa ar avea loc un dialog mult mai productiv.

Related Posts

1. Porcina cea de tainã
2. Episodul 54, partea a doua: Iisus în Holocaust
3. Episodul 197, partea a doua: Mîţodiseea

În mai multe rînduri s-a încăpăţînat să-l imite pe Corneliu Vadim Tudor. Dar cu destulă nechibzuinţă şi răutate. Nu ne bucurăm de nenorocirea lui, dimpotrivă. Totuşi, să ia aminte cei care au năravul să se lege de un om al lui Dumnezeu, că şi alţii au fost avertizaţi: Dumitru Tinu, Ticu Dumitrescu, Nestor Bădiceanu, Aristide Dragomir, Lazăr Cercel, Raj Tunaru, Nati Meir… Au murit sau sînt în puşcărie… Cît despre Toni Tecuceanu, Dumnezeu să-l ierte.

Related Posts

1. Curioşii umor repede
2. Puşca şi cureaua revelatã
3. Retardaţi ori nu ne daţi?

Related Posts

1. Episodul 54, partea a 4-a: O, ce veste minunatã
2. Episodul 73: Mîţa în Siberia
3. Episodul 221: Mîţa şi Cina cea de tainã

Vremea este 1790-1800.

Domnul Jenner a ştiut sã profite de constatarea genialã a domnului Jesty şi a dat omenirii primul vaccin propriu-zis, care te fereşte de variolã. Se cheamã “vaccin” de la vacã, fiindcã imunizarea faţã de crâncena şi scârboasa boalã se fãcea cu ajutorul unui virus încuscrit, cel al variolei taurinelor, mult mai blând faţã de om. Lui Jenner îi plãceau lãptãresele.

Astãzi variola a fost eradicatã complet. O molimã care scuipã seminţe în capul oricãrei gripe (porcinã, felinã, divinã sau de altã naturã) a fost pusã la respect. Aliluia. Ce-i haios?, veţi întreba.

La 1800, puzderie de grupuri precum “Anti-Vaccine Society” rãcneau cât le ţineau bretelele cã injecţia cu pricina e periculoasã, e o conspiraţie a mârşavei aristocraţii şi… transformã oamenii în bovine. Poza-i din Wikimedia Commons şi se gãseşte întreagã aici.

Related Posts

1. Make love, not stradamus
2. Michael Jackson of a bitch
3. Porcina cea de tainã (partea a doua)

Related Posts

1. Episod special: Din credinţele lumii
2. Episodul 100: Pur şi simplu încã un episod
3. Episod special! Mîţa meets House

Amintesc cã eu nu sunt medic, sunt doar un Vasile sceptic care citeşte, de felul lui, mai multã literaturã ştiinţificã decât ficţiune. Cu siguranţã sunt mai prost informat decât studenţii eminenţi la medicinã, dar ştiu mai multe decât loazele din aceeaşi facultate.

Sã facem un fachiu (“frequently asked questions”). Pornim de la premisa cã epidemiile nu mai sunt ca când era bunica fatã şi holera umbla din casã în casã (ca sã-l parafrazez pe Puţea, pardon, Ţuţea).

Ce pizda mã-sii este AH1N1?
Rudã cu R2D2 şi C3PO, AH1N1 este un subtip al temutului virus gripal de tip A. AH1N1 este cea mai frecventã pricinã de gripã la oameni, de când s-a inventat aceastã minunatã boalã. AH1N1 se mai întâlneşte la guiţ-guiţ şi la cotcodac. Virusul, de felul lui, este alcãtuit din areneu (un fel de strã-adeneu), or acesta mai pierde/adaugã uneori câte-un pixel la replicare, ducând pe cale darwino-mendelianã la apariţia unei noi tulpini de virus. Când apare o tulpinã nouã, trebuie sã o iei, în principiu, de la cap cu nãscocirea unui vaccin.

Cheie: Super-mega-hiper-über-gripa porcinã nu este nici mai mult, nici mai puţin decât O GRIPÃ.

Este, într-adevãr, o gripã mai tare fiindcã a ciupit material genetic de la vreo patru tulpini: ãsta e un fenomen foarte interesant care se întâmplã când aceeaşi celulã e simultan bolnavã de mai multe gripe. Jacobs 3 în 1 pentru geneticişti.

Aoleu! E un mutant! Acest lucru s-a mai întâmplat?
Acest lucru tinde sã se întâmple în fiecare iarnã, e ca o tradiţie de Crãciun a celor trei familii de gripã, inspirat botezate A, B şi C.

Prietenul nostru AH1N1 s-a fãcut vinovat de “gripa spaniolã” din iarna 1918-1919, a mai avut câteva ieşiri mãrunte în lume, a colaborat deseori la banalele gripe sezoniere sau a dormit liniştit în gãina, respectiv porcul de domiciliu.

Cheie: Sfârşitul lumii nu vine în fiecare an deci nu va veni nici acum.

Dacã au murit spaniolii, pot sã mor şi eu?
Bineînţeles! Nu te împiedicã nimic sã mori de gripã porcinã. De la orice gripã se moare, mai ales dacã faci ca mine (nu te duci la doctor, te tratezi dupã ureche et co.) fãrã sã fii deştept ca mine. Probabil fumezi, mãnânci numai şaorma şi n-ai pic de imunitate.

Rata mortalitãţii în cazul super-gripei noastre e mai mare decât a gripei de anul trecut sau a gripei dinaintea ei, dar nu e tragicã. De la faptul cã avem de-a face cu o gripã mai ţeapãnã decât în alţi ani pânã la panicã generalã şi stare de asediu e cale tare lungã, dragile mele Minţi Inflamate.

Cea mai tâmpitã gripã cu care s-a confruntat vreodatã omenirea a fost antemenţionata gripã spaniolã de dupã primul rãzboi mondial, când peste 2,5% din cei care s-au îmbolnãvit au belit carasul. Un “case-fatality ratio” de 2,5 la sutã înseamnã cã, dintr-o sutã de oameni care capãtã boala, doi crapã şi unul era cât pe-aci.

Acum sã introducem în ecuaţie un factor decisiv: în 1918, mult mai mulţi oameni locuiau în bordeie şi se ştergeau la cur cu coceni. Mizeria era de o mie de ori mai mizerabilã decât acum, Europa era în ruine şi oamenii fãceau tifos şi dizenterie mai des decât îşi fac azi leasing sã-şi ia maşinã.

Hai sã aflãm rata mortalitãţii pentru gripa porcinã “pe stil nou”. Vom studia SUA pentru cã voi, cititorii mei, aveţi un calculator acasã deci nu sunteţi nişte mexicani nespãlaţi. Astã-varã, circa 40.000 de americani se îmbolnãviserã şi 263 dãduserã ortul popii. O socotealã simplã ne dã o ratã a mortalitãţii (în condiţii de ţarã civilizatã) de 0,6 la sutã.

Trebuie sã avem în vedere şi cã foarte, foarte mulţi oameni au stat frumos în casã, şi-au fãcut ceai fierbinte şi au lãsat gripa porcinã sã treacã de la sine fãrã sã ştie cã-i porcinã.

Cheie: Gripa porcinã (ghinionişti: 0,6%) e mult mai nasoalã decât o gripã obişnuitã (sub 0,1%) dar mult mai lejerã decât o gripã nasoalã (2-3%) şi infinit mai suportabilã decât o boalã adevãratã, de pildã ciuma bubonicã (40-60% în epocile de tristã amintire când nu exista tratament).

Deci pot sã stau liniştit?
Da. Când iese vaccinul pe piaţã, cumpãrã-l şi înţeapã-te, cã nu-i dat de Satana, cum delireazã acei oligofreni care se opun şi unui anume paşaport. De asemenea, nu sta la coadã dupã vaccin chiar din prima zi, o sã fie aglomeraţie şi poţi lua alte gripe.

Cheie: vezi-ţi de viaţa ta în mod normal, iar dacã tuşeşti, îţi curg mucii şi ai febrã, du-te la medicul de familie şi evitã sã scuipi în cafeaua persoanei iubite.

Nu-i mai bine, totuşi, pentru sãnãtatea publicã sã ne panicãm?
Nu. Tot tãmbãlãul ne face sã uitãm adevãratele miracole ale vieţii în România, de pildã faptul cã suntem ţara europeanã cu cei mai mulţi tuberculoşi. Tuberculoza se transmite cam la fel de uşor ca gripa porcoasã, omoarã peste o mie de români anual şi chiar ar trebui eradicatã.

Cheie: Aia a fost bunã la vremea ei, pentru poeţi.

Related Posts

1. Porcina cea de tainã (partea a doua)
2. Episodul 43: un episod mîţoscopic
3. Episodul 221: Mîţa şi Cina cea de tainã