Episodul 100: Pur şi simplu încã un episod

Guvernul tot nu picã iar Mîţa nu poate sta degeaba constatând neclintirea lui stâncoasã. Vã rog anticipat sã-mi scuzaţi jocurile de cuvinte cãcãcioase cu iz marin, dar mã… rechin-uie talentul.

Da, ãsta e episodul 100. Nimic spectaculos. Pãşim pur şi simplu într-un nou cincinal. Fiecare cincinal e un pas înainte pe care-l pãşim. Cincinalu-n patru ani, pe jumãtate. Pãşim, propãşim.

Tre’ sã ne gândim totuşi cum sãrbãtorim acest eveniment care va schimba cursul istoriei. La mulţi ani Mîţei cu î din i!

Prins în Persia

Totul a pornit de la un joc amuzant care a fãcut furori la sfârşitul lui ’89, un joc revoluţionar pentru vremea lui, în care era vorba de un tiran, un tânãr uzurpator (care voia şi el o felie din smirna şi aurul Persiei) şi nişte cafteli virtuale.

Au urmat multe alte joace de PC sau PS sau Nintendo, pe acelaşi filon oriental. Evident, unul mai rãsuflat şi mai cãcãcios decât celãlalt, cu o poveste din ce în ce mai absurdã.

Minunându-se cã prostimea dã mereu alţi bani pe jalnica lor cufurealã reciclatã, producãtorii şi-au luat inima în dinţi şi au zis “hai coaie sã facem şi un film”. Şi sã vezi cã îşi scot pârleala şi pe ãsta derbedeii, life gãoz on, peste o lunã lumea va fi redevenit amnezicã.

Episodul 36: Mîţa şi moţiunea de cenzurã

Vine, vine!

Prooroc around the clock

Vin alegeri. UE nu e o adunãturã de tâmpiţi. De-aia nici nu acordã cine ştie ce autoritate unicului ei organ ales de popor sau, cum se zice la case mai mari, de pulime. Parlamentul Europei, plin de “creştini şi patrioţi”, va întrprinde numai acţiuni de importanţã capitalã precum stabilirea procentului de soia permis în parizer. Ceea ce e grozav. Pentru cã au trecut cei douãzeci de ani ai lui Brucan, deci lucrurile încep sã se clatine, şi pentru cã votul cenzitar nu mai are nici o şansã într-o lume democraticã unde vocea lui Gogu de la cazane cântãreşte cât toate doctoratele unui academician de vazã. Asta e România utopicã care ne aşteaptã. Dixit Nostradamus.

In Boc signo vinces

Pânã una alta, fiindcã am eu ce am cu clujenii şi fiindcã avem cel mai de cãcat guvern din ultimii patru mii de ani, eu îl vreau pe Ciorbea înapoi.