Episodul 100: Pur şi simplu încă un episod

Guvernul tot nu pică iar Mîţa nu poate sta degeaba constatând neclintirea lui stâncoasă. Vă rog anticipat să-mi scuzaţi jocurile de cuvinte căcăcioase cu iz marin, dar mă… rechin-uie talentul.

Da, ăsta e episodul 100. Nimic spectaculos. Păşim pur şi simplu într-un nou cincinal. Fiecare cincinal e un pas înainte pe care-l păşim. Cincinalu-n patru ani, pe jumătate. Păşim, propăşim.

Tre’ să ne gândim totuşi cum sărbătorim acest eveniment care va schimba cursul istoriei. La mulţi ani Mîţei cu î din i!

Prins în Persia

Totul a pornit de la un joc amuzant care a făcut furori la sfârşitul lui ’89, un joc revoluţionar pentru vremea lui, în care era vorba de un tiran, un tânăr uzurpator (care voia şi el o felie din smirna şi aurul Persiei) şi nişte cafteli virtuale.

Au urmat multe alte joace de PC sau PS sau Nintendo, pe acelaşi filon oriental. Evident, unul mai răsuflat şi mai căcăcios decât celălalt, cu o poveste din ce în ce mai absurdă.

Minunându-se că prostimea dă mereu alţi bani pe jalnica lor cufureală reciclată, producătorii şi-au luat inima în dinţi şi au zis “hai coaie să facem şi un film”. Şi să vezi că îşi scot pârleala şi pe ăsta derbedeii, life găoz on, peste o lună lumea va fi redevenit amnezică.

Episodul 36: Mîţa şi moţiunea de cenzură

Vine, vine!

Prooroc around the clock

Vin alegeri. UE nu e o adunătură de tâmpiţi. De-aia nici nu acordă cine ştie ce autoritate unicului ei organ ales de popor sau, cum se zice la case mai mari, de pulime. Parlamentul Europei, plin de “creştini şi patrioţi”, va întrprinde numai acţiuni de importanţă capitală precum stabilirea procentului de soia permis în parizer. Ceea ce e grozav. Pentru că au trecut cei douăzeci de ani ai lui Brucan, deci lucrurile încep să se clatine, şi pentru că votul cenzitar nu mai are nici o şansă într-o lume democratică unde vocea lui Gogu de la cazane cântăreşte cât toate doctoratele unui academician de vază. Asta e România utopică care ne aşteaptă. Dixit Nostradamus.

In Boc signo vinces

Până una alta, fiindcă am eu ce am cu clujenii şi fiindcă avem cel mai de căcat guvern din ultimii patru mii de ani, eu îl vreau pe Ciorbea înapoi.