Posibilitatea unei insule

Na că am terminat şi ultimul roman al lui Houellebecq şi nu se poate să nu zic ceva şi despre ăsta. Un SF într-o formă foarte interesantă care, la fel ca şi Platforma, pune nişte probleme ce ne reprezintă pe noi, oamenii secolului XXI. Avem de-a face cu o pendulare propriu-zisă între prezent şi viitor – naratorul îşi povesteşte viaţa, iar între capitolele istorisirii lui se intercalează părerea urmaşilor săi “clonaţi” din viitorul îndepărtat, reacţia fiecăruia la povestea omului originar acestui şir de indivizi. Zic în ghilimele clonaţi pentru că nu e vorba de o clonare cum ne-o imaginăm noi. Nu se pune problema de creştere şi maturizare. După moarte omul revine într-un corp matur. Mai multe explicaţii în această privinţă sunt de găsit în carte.

Platforma

Simt nevoia să vărs o avalanşă de gînduri privind ultima mea lectură (în plină sesiune… dar asta demonstrează că n-am avut timp deci am citit-o repede prin urmare mi-a plăcut; sincer să fiu n-am mai citit ceva aşa de repede, de uşor şi de captivat de la Procesul lui Kafka cu mulţi ani în urmă). Michel Houellebecq – Platforma.

Nu vă aşteptaţi la o hipermegasuperrecenzie, nu am pretenţia de aşa ceva niciodată, nici măcar nu sunt obişnuit să scriu recenzii de cărţi. De obicei mă lansez în analize mai degrabă filologice şi reci, dar aici e altceva, o impresie la cald, fără cine ştie ce spirit analitic sau obiectiv.