Iarba verde de acasã nu e acasã

Zece ore de frecat, spãlat, aspirat, cãrat. Dat cu oţet. Destupat ţãvi. Trei saci de inutilitãţi, un televizor stricat, mobilã mutatã de colo-colo, ghemotoace de cabluri de descâlcit. Praf. Gângãnii moarte!

Pizda lu’ mumã-sa, asta se întâmplã când ai un fel de cârciumã clandestinã care mai e şi într-un beci. Ştiţi cum sunt beciurile, la limita salubritãţii şi când n-au beţivi în ele.

Ajungând înapoi pe interneţi, constat cã multor rumâni verzi alãptatul în public nu li se pare OK. Sã mã avânt sã le zic cã mie nu mi se pare cuşer sã n-ai voie sã umbli pe stradã în pula goalã? Aşa ciudat sunt?

Şi mai constat via Zicu câte trâmbiţi rãsunã în ţarã legat de cât de rele sunt “etnobotanicele” (aolio frãţicã ce denumire falşã) şi cât de urât îţi mucezesc organele interne de la dânsele.

Campanii peste campanii, închideri abuzive de magazine, proscrieri de substanţe. America lu’ Reagan all over again, scoasã din dulapul cu scheleţi al istoriei.

Interludiu poetic: Cu Iisus în celulã

Cu ocazia Gayfestului, un cordial “Sieg heil” cãtre toţi dreptacii conservatori care vegheazã asupra vânjoşeniei fibrei morale a poporului român creştin de douã mii de ani.

Inclusiv cãtre ãla care îmi atrãgea atenţia asupra riscurilor la care mã expuneam atunci când poza mea de displei pe iahu mesinger era Codreanu cu nas de clovn. Sau când am arãtat lumii prima oarã iisuşii cei mulţi. Lol, fanaticii lui peşte prãjit. Sã mã apucaţi de-o bucã.

Infraroşu în faţa ochilor

de ce sunt asa bine vazuti haiduci Pana mea, camuflaju’ lor e de cãcat acum, adicã serios, tu, cititorule, când ai vãzut ultima oarã un spaţiu verde? De asemenea, potera de astãzi vede infraroşu, ca şãrpii şi ca profii aia nesuferiţi care nu-i lasã pe golani sã fie golani şi sã copieze.

ce inseamna iepurele pentru tigani Cam ce înseamnã pisica neagrã pentru neţigani, moliftele sfântului Vasile pentru draci, muzica pentru Puya şi eu pentru restul.

ce se intampla pana sa mori cand te spanzu Prea târziu.

Pocã I.T.

Nu-mi vine sã cred ce mişto poate sã fie o predicã la pocãiţi. Ãştia au contract cu un dilãr tare fain. Chestia mi-a parvenit prin Visurât şi-i tocmai de la Biserica Penticostalã Poarta Cerului din Timişoara (Cimişoaoa pentru localnici).

Acu’ vorbind serios, ortodoxul de rând mai poate fi salvat, cã-i doar troglodit şi retrograd, dar pentru pocãiţi, Martori şi alţi dilii nu vãd altã soluţie decât trepanaţia.