Post-Paşte
Vasile / 8 Mai 2013 / Crochiu cu vai / 4 comentarii
Mă întristează să aud atâţia oameni contrazicându-se pe unde apucă. Eu nu iau partea nimănui; sunt ferm convins că şi unul, şi altul…
Mă întristează să aud atâţia oameni contrazicându-se pe unde apucă. Eu nu iau partea nimănui; sunt ferm convins că şi unul, şi altul…
Abia când te întâlneşti cu Puya lobotomizat îţi dai seama că până şi Puya are, de fapt, o brumă de lobi acolo, care i-ar putea fi -tomizaţi oricând.
Colac peste pupăză, Aurel e ta-su, bă. Sfinţenie level = fără de sfârşit!
Ghiş’cine s-a întors!
Cea mai iubită, pentru că-i singura, bandă desenată în Paint nu moare, nu se predă şi nu-şi plăteşte facturile decât la a treia somaţie. De-acum încolo, sper io, săptămânal, pentru că merităm. Azi, o dilemă de natură ortografică care stârneşte pasiuni de zeci de ani, încă de când primii români învăţau să scrie (mulţam Virgiliu pentru idee).
Cât despre meciul de diseară, cred că sunteţi de acord cu mine: hai Vasluiul.
À propos de ce fredonam mai devreme.
Pentru că DiscoTEC e defunct, m-am hotărât să-i mut rămăşiţele aicişa. (Poate ţineţi minte ce era acolo. Muzica pe care o merităm.) Ei bine, de-acu încolo, în fiecare vineri, o capodoperă la dozator, proaspătă sau clasică.
Şi, ca să vezi, vechii noştri prieteni Pocăiţii au o piesă nouă, care rupe Golgota, dă cu har la duşmani etc. Sau cum s-o zice în cartieru’ lor că-i mişto.
Prietenii noştri n-au mai avut de ceva timp o aventură, poate şi fiindcă desenatu’ cu mausul e atât de marţea trecută când ai o tabletă fiţoasă la dispoziţie non ştop. Dar, după cum zicea un poet, fiţi pe pace, Mîţa n-o să (ăăă) pleace.
A venit, a venit toamna. Acoperiţi-vă interneţul cu ceva. Şi ieşiţi la plimbare cât mai e soare, în pula mea. (Şubidubap.)
Dar nu, serios, dacă e cineva în casă la ora asta, uite-o Mîţă.
Cu asta încheiem sezonul pascal de blasfemii şi ne apucăm de chestii serioase. Până una alta, eu voi fi mâine şi poimâine prin Braşov, sâmbătă şi duminică prin Sighişoara. Cari bea o bere pe-acolo, à propos de patimi, să se anunţe şi poate ne înţelegem. Mai intru eu pe interneţi sà fac chestii amuzante pe-aici, deci fiţi fără grijă.
N-oi ţine eu la multe obiceiuri din religiile avraamice da’ ăsta cu mâncatul şi veselitul e o tradiţie pe care n-o pot refuza. Prin urmare, până reuşesc să asimilez borşul cel delicios de miel (sau ied) cu leuştean din belşug şi alte nobile verdeţi, ca să pot gândi din nou, vă invit să participaţi la micul nostru concurs cu termometre de pe Medicologia.
Cititorilor mei creştini le dedic şi lor, cu o mică întârziere, ce-i mai jos.
Cineva se plângea la un moment dat că banda noastră cu Mîţa a început să ducă lipsă de jocurile de cuvinte căcăcioase pe care le iubeşte toată lumea, uneori chiar din toată inima. De-aia na poftim.