Episodul 9²: Iisus învie cu înverşunare
Nimic nu-i mai grozav decât să fii abordat cu un foarte entuziast “Hristos a înviat” şi să răspunzi că “salut”. Mai devreme, Nevasta de coşmar şi-a exprimat şi ea nemulţumirea că timp de juma’ de primăvară formulele bune şi sănătoase de întâmpinare sunt înlocuite cu acea afirmaţie nefondată şi care nu ne încălzeşte cu nimic.
Promit că de-acum încolo voi relua Mîţele şi scriitura într-un ritm normal (deşi se mai anticipează o pauză fiindcă s-ar putea să o tulim o zi-două la iarbă verde de munte). Şi gata, asta-i ultima Mîţă legată de sărbătoarea pascală.
Azi-noapte Dumnezeu mi-a vorbit. Îmi dau seama acum că tot ce am făcut aici a fost o teribilă eroare, că scriitura mea nu era altceva decât o unealtă a Diavolului. Întorcându-mi privirea cu 180 de grade, am reuşit să înţeleg Măreţia Lui. 
