Another brick in the Oltcit

“Pimfloid”, care va sã zicã. Eternii. Aţi dat de ei pe Utopie ieri (în interpretarea unui lãutar) şi acum trei zile (într-o paralelã cu haiducii lu’ Lennon).

Sã revenim un pic la ipostaza de ieri şi sã vã mai prezint o dovadã cã tot ce se întâmplã pe muntele Olimp al muzicii înalte se întâmplã, transfigurat da’ în esenţã la fel, în celelalte douã locuri sfinte ale mapamondului global, mondial şi de pretutindeni. Acestea fiind…

Clic şi audiţie plãcutã, doamnelor şi domnilor!

Don Vito Accordeone

Ale mi-a trimis o leapşã (ştiţi voi, ca între blogãri care-s cul şi se respectã mânca-ţi-aş), iar aceastã leapşã mã-ntreabã tot felul de întrebãri dupã tiparul “dacã ai fi o tarabã în Obor, ce s-ar vinde pe tine”.

N-am sã rãspund în detaliu la toate chestiile alea doar pentru cã ştiu cã cititorii mei blazaţi şi ciufuţi nu se intereseazã pentru asemenea detalii intime. Voi zice doar atât.

Dac-aş fi un instrument muzical, aş fi cu siguranţã unul din cele trei (acum chiar patru) de mai jos.