Another brick in the Oltcit

“Pimfloid”, care va să zică. Eternii. Aţi dat de ei pe Utopie ieri (în interpretarea unui lăutar) şi acum trei zile (într-o paralelă cu haiducii lu’ Lennon).

Să revenim un pic la ipostaza de ieri şi să vă mai prezint o dovadă că tot ce se întâmplă pe muntele Olimp al muzicii înalte se întâmplă, transfigurat da’ în esenţă la fel, în celelalte două locuri sfinte ale mapamondului global, mondial şi de pretutindeni. Acestea fiind…

Clic şi audiţie plăcută, doamnelor şi domnilor!

Don Vito Accordeone

Ale mi-a trimis o leapşă (ştiţi voi, ca între blogări care-s cul şi se respectă mânca-ţi-aş), iar această leapşă mă-ntreabă tot felul de întrebări după tiparul “dacă ai fi o tarabă în Obor, ce s-ar vinde pe tine”.

N-am să răspund în detaliu la toate chestiile alea doar pentru că ştiu că cititorii mei blazaţi şi ciufuţi nu se interesează pentru asemenea detalii intime. Voi zice doar atât.

Dac-aş fi un instrument muzical, aş fi cu siguranţă unul din cele trei (acum chiar patru) de mai jos.