Cu Shlomo Artzi.
(O piesă pe care, până de curând, habar n-aveam de unde s-o apuc fiindcă, la naiba!, nu ştiu o boabă de ivrit. Din acelaşi motiv ţin să vă ofer şi o traducere aproximativă luată de acilea; o puteţi citi imediat după ce ascultaţi siropul cu pricina şi recepţionaţi micul meu apel.)
Astăzi, cartierele locuite de evreii din Bucureşti (ca să dau exemplul cel mai la îndemână, doar cunosc ca-n palmă zona Dudeşti-Popa Nan-Matei Basarab) sunt bălării virane, mahalale-în-plin-centru sau au fost înlocuite în totalitate cu tragicele cutii de chibrituri. În România mai locuiesc vreo zece mii de evrei; cu şaizeci de ani în urmă erau patru sute de mii. În anii nouăzeci, cinci la sută din populaţia Israelului încă bunghea româneşte.
Să răsfoieşti presa de limbă română din Israel e ca o călătorie delicioasă în timp. Asta se explică lesne – bătrânii din spatele ei aveau în geamantan limba română a anilor ’70 când au ajuns acolo.
Am atacat, printre altele: basescu concurs joc mita cu i din i la multi ani expeditie poetul vasile protest dozatorul ateism bor istorie droguri manele aniversare muzica proiect alegeri desene animate dj boros bar tigani desen religie italia iisus vasile bere lol paste youtube violenta bodega mare evolutie brasov sex film traducere munte webcomic romania darwin tara motilor amuzant
