Wilhelm Tellemea

Înainte de toate: sunt un visãtor, deci visez.  ‘Nainte sã-mi sarã toţi becalo-vadimienii în cap, luaţi seama cã nu-i vorba decât de un pamfleu. Nici mãcar nu mã omor dupã ardeleni şi dupã ţara lor cu care se fãlesc de parc-ar fi grãdina lu’ fecioara Maria. Da’ stai olecuţã, de când îmi pasã ce credeţi voi?

Bãi bãieţi. Da, cu voi vorbesc: Vasile Goldiş, Iuliu Maniu. Derbedeilor, puţifricilor. La ce pisicii mã-sii îi trebuia Ardealului sã se lipeascã de “vechiul regat”? Vi se pare scandalos punctul meu de vedere? Poate nu vã daţi seama, dar dezlipitã de românimea-de-stepã, cu foamea ei, lanurile pârjolite anual la sosirea turcilor şi epidemiile de tifos, Transilvania ar fi devenit Elveţia.

Şi ce bine ne-ar fi prins acum nouã, moldo-valahilor, sã avem Elveţia în coastã! Nu mã credeţi? Hai sã analizãm datele concrete: