Şi ce bine ne-ar fi prins acum nouã, moldo-valahilor, sã avem Elveţia în coastã! Nu mã credeţi? Hai sã analizãm datele concrete:

Unu. Transilvania are actualmente o populaţie de circa şapte milioane. Fix cât Elveţia. Ca dovadã cã descentralizarea are o prelungã tradiţie pe aceste meleaguri pãduroase, “scaunele” vechiului comitat sãsesc pot fi vãzute ca analoage ale cantoanelor elveţiene (Uri, Schwyz, Nidwalden et co.) instaurate în acelaşi glorios secol treişpe.

Doi. În timp ce Alpii elveţieni sunt un soi de gard stâncos la ograda şvaiţerilor, Alpii Transilvaniei (da, exact aşa le zicea geograful Emmanuel de Martonne!) îi feresc pe ardeleni de “miticii” puturoşi din sud.

O, dar staţi olecuţã! Asemãnãrile nu se opresc acilea!

Trei. Elveţia istoricã s-a locuit de-a lungul triumfãtoarei sale istorii de cãtre patru popoare mari şi late, care sunt urmãtoarele:

- Francezii, popor de o latinitate nãclãitã, având ca şi Românii o culturã axatã în jurul brânzeturilor, o istorie militarã ruşinoasã şi o înclinaţie nativã spre orice nu presupune prea multã muncã.

- Italienii, popor aprig, iute la mânie şi vânos ca şi Ungurii, cu care împart culorile drapelului şi pasiunea pentru carnea de cal. Au fãcut fructuoase schimburi de experienţã în secolul cinci, când Attila cel paşnic a vizitat Roma şi s-a întâlnit cu papa Leon întâiul.

- Nemţii, care sunt Nemţi şi în Ardeal pentru cã neamţul e neamţ oriunde l-ai presãra, din Pennsylvania comunitãţii amish pânã-n coloniile africane ale Reichului. Lederhosen, mustãţi, bere, şuruburi und so weiter.

- Minoritatea de Retoromani, care se poate prescurta R-Rom., vorbitori de Romansch care-i la un pas de Romani.

Patru. Robinhuzii celor douã regiuni sunt şi ei douã personaje atât de asemãnãtoare cã ne putem pune serios problema: domn’le, oare Pintea Viteazul şi Wilhelm Tell n-au fost unul şi acelaşi? Pe fundalul exact aceleiaşi asupriri habsburgice (care a stârnit la noi în Est, nu râdeţi, “rãzboaiele curuţilor”), ambii şi-au exprimat cum ştiau mai bine (prin forţã armatã) dispreţul faţã de ciocoii cei urâţi şi rãi. Ce-i drept, Wilhelm s-a manifestat cu vreo trei sute de ani mai devreme, iar rãsculaţii lui chiar au avut succes. Acest lucru se datoreazã probabil faptului cã era neamţ.

Tell refuzã sã salute cu respect pãlãria lui Gessler şi zice: Mach deine Rechnung mit dem Himmel Vogt, / Fort mußt du, deine Uhr ist abgelaufen (Fã-ţi socotelile cu Cerurile, boierule, trebuie s-o beleşti, ţi-a sunat ceasul).

Pintea, probabil beat mort, îl confruntã pe baronul local “Stupu” şi urlã: Uãi, Stupule, stãpân rãu / Ascultã ce-ţi grãiesc eu: / Codoriştea de la bici / Vezi, o-mplânt în brazd-aici, / Codoriştea de-a-nfrunzi / Eu atunci te-oi mai sluji!

Sã recapitulãm: avem douã spaţii geografice de o întindere similarã, cu relief muntos şi culturã multinaţionalã, ba chiar cu eroi naţionali de aceeaşi facturã! V-am convins cã ardelenii şi elveţienii sunt o apã şi un pãmânt?

Cinci. Ca un binevenit corolar la toate argumentele neclintibile de mai sus, un element heraldic des întâlnit pe blazoanele transilvãnene este ursul. Ei bine, însãşi Berna (capitala Elveţiei, d’oh) poartã pe stemã un urs. Multe alte cantoane au adoptat aceastã nobilã fiinţã forestierã ca simbol, iar unele sunt obligate sã afişeze pula ursului, roşie şi ţipãtoare. Omisiunea pulii ursului a dus chiar la un rãzboi civil, pentru mai multe informaţii consultaţi Wikipedia (“Bear penis” vã duce la “Bears in heraldry”).

Pula ursului e tot ce ne mai trebuia ca sã dãm verdictul final: Transilvania e Elveţia, datã înapoi cu câteva sute de ani de varii circumstanţe politice şi sociale.

Acum gândiţi-vã, când vom sãrbãtori unirea peste o sãptãmânã, ce-ar fi fost fãrã eforturile multiseculare ale intelectualitãţii române, care au dus la dânsa.

Astãzi, oripilaţi fiind de PDL, PSD şi alte molime, puteam fugi repejor peste munţi, la vecinii noştri elveţieni, unde am fi gãsit vaci mov, ciocolatã, ceasuri cu ştaif şi cel mai îmbelşugat belşug din Europa sau chiar din lume.

Related Posts

1. Ziua Marii Uneltiri
2. La aşa tatã, aşa votatã
3. Rromul bun şi pomul copt