Dans, cãpitan de plai

Ghici, ghicitoarea mea, ce e o structurã de patru fraze, repetatã timp de câteva minute, prima frazã fiind enunțatã într-o tonalitate minorã, iar cea de a doua în fapt o secvențã (ușor modificatã) a celei dintâi, plasatã la o terțã ascendentã și armonizatã cu acorduri din relativa majorã a tonalitãții inițiale; a treia frazã – o variație a celei dintâi, iar cea de a patra identicã cu a doua, acordurile utilizate fiind treptele I și V din douã tonalitãți relative între ele (de exemplu, la minor și Do major; fa minor și La bemol major) iar linia melodicã fiind un profil în zig-zag și alternând între arpegii și mers treptat?

În ştoiul evenimentelor

Pareidolia este iluzia care-i face pe ufologi sã vadã sfincşi în stânci, pe creştini sã vadã faţa lui Iisus într-o buturugã şi pe degustãtorii de marihuanã ilegalã sã vadã animãluţe jucãuşe în formele aleatorii ale norilor.

Acum am sã vã arãt o pozã veche cu Antonescu şi Mihai, de la Raiden.

Prinţ screen

Înainte de toate, pentru toţi cititorii mei care tocmai au intrat în anul 5772, Şana tova şi-un şpriţ cuşer! Acu’ sã trecem la chestiuni mai funeste.

“Ce s-ar întâmpla dacă un urmaş al regelui s-ar naşte handicapat sau dacă iese vreunul cu dizabilităţi, rămâi cu el şef de stat?” Chestia asta n-a ieşit din gura unui simpliot, ci din gura unui simpliot care ocupã cea mai înaltã funcţie în stat. Dacã pânã acum am fost doar amuzat cã Bãse împunge regi… frate, nu te pune nimeni sã fii corect politic acolo, în adâncul sufletului tãu, da’ când vorbeşti la TV vorbeşti la TV!

Azi vom discuta însã despre monarhie în general, pentru cã, oricât m-ar îngrijora un preşedinte care se teme de “handicapaţi”, mai tare mã îngrijoreazã multitudinea de susţinãtori ai unui sistem anacronic şi vicios. Tare mã tem, oricât de conspiraţionist ar suna, cã asta urmãreşte dementul. Sã facã noi fani ai regalitãţii, mniezãu ştie în ce scopuri obscure. Touché, Bãse.

Cetãţene, nu fi artist

Iar vã neglijez domnilor, iar vã neglijez cãci am avut de dus la îndeplinire o serie de mici munci de mare salahor. Cu muşchiu’ febril şi broboane de sudoare în frunte, ţin sã-i salut pe toţi cei care-au rãmas plãcut impresionaţi de articolul mai vechi despre zeul Priap şi-au cerut mai mulţi faluşi pe saitul nostru glorios. Vã prezint o micã paginã din istoria artei, produsã azi dimineaţã pentru Futezãtorii pe baza unei benzi din Cutezãtorii.

Episodul 160: Iisus e cult

Pentru cã foarte curând se împlinesc 220 de ani de la primu’ Supplex libellus valachorum. (În principiu mã doare în pix de el dar e un pretext pentru poanta care mi-a venit asearã la bere şi pe care doar eu am considerat-o amuzantã, dar aceasta nu este o situaţiune nouã).

Ce e valah ca valahul trece

Îl ştiţi pe Anton?

În 1718, la Veneţia se tipãreşte Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia de Anton Maria del Chiaro, un gagiu care trebãluia pe la curtea lui Brâncoveanu, cam cum trebãluia messer Ottaviano în ograda Principelui în romanul omonim al lui Eugen Barbu, care e un roman mişto.

Nu ştim dacã del Chiaro a murit şi el (spoiler alert!) cu un peşte în cur da’ ştim cã volumul (Revoluţiile Valahiei) iese în româneşte, 211 ani mai târziu, cu menţiunea “blabla reeditat de Nicolae Iorga”. Pentru cã ediţia italieneascã – cea mai recentã adicã, cea din 1914 – nu-i de gãsit pe interneţi, rãmâne un mister pentru noi cât de invazivã a fost operaţia lui Iorga şi cât de fidelã traducerea, da’ textul rãmâne savuros şi interesant. Partea întâi cel puţin.

Vrãjitorul din Doz

E genul ãla de moment când mã emoţionez şi zâmbesc complice în barbã. Poate când gloria îi va radia din fiecare por şi cadânele-i vor face vânt cu frunze de palmier, vechiul nostru prieten DJ Boroş îşi va aduce aminte cine a chemat primul un interneţ întreg în ajutor când a fost nevoie.

Text şi foto: Ziua de Cluj.

Votul e bine când se terminã cu bine

A fost o lunã frumoasã în care am învãţat multe despre cum se poate mobiliza onlainul, despre orgoliul netãţeanului cu brand, despre nobleţea anonimului, despre cum nimic frumos nu se poate face în .ro şi despre cum oamenii din spatele Pro FM şi MTV sunt muişti.

Stai, astea-s numai truisme şi chestii pe care le ştiam deja. Cãcat.

Apocalipso facto

Banzai!!!

Lupta pentru Dozator seamãnã foarte mult cu eshatologia vechilor germanici. Vikingii bãrboşi care-şi dovedeau vitejia erau luaţi de valkirii (nu alea din Starcraft) şi ajungeau dupã moarte în Valahia Valhala, unde se ungeau cu ulei în vederea bãtãliei finale, un fel de “30 noiembrie pe saitul MTV” când zeii se confruntau cu ceva invadatori intergalactici care erau cel puţin la fel de coioşi ca ei.

Fugi, Boroş, fugi, pe Inna sã o ajungi

A trecut o sãptãmânã de la apelul meu cãtre toţi iubitorii culturii veritabile. Într-o sãptãmânã, Dozatorul lui DJ Boroş a fost votat de peste douã sute de ori şi a urcat în topul MTV pânã foarte aproape de locul cinci.

Asta înseamnã cã zeci de oameni considerã, pe bunã dreptate, cã muzica de cãcat meritã un vot de blam. Mai înseamnã cã zeci de oameni cinstesc amintirea dozatorului TEC, simbol al anilor ‘90 şi motivul principal pentru care copiii noştri vor avea, poate, trei ochi sau piele fosforescentã.