Apocalipso facto

Banzai!!!

Lupta pentru Dozator seamănă foarte mult cu eshatologia vechilor germanici. Vikingii bărboşi care-şi dovedeau vitejia erau luaţi de valkirii (nu alea din Starcraft) şi ajungeau după moarte în Valahia Valhala, unde se ungeau cu ulei în vederea bătăliei finale, un fel de “30 noiembrie pe saitul MTV” când zeii se confruntau cu ceva invadatori intergalactici care erau cel puţin la fel de coioşi ca ei.

Fugi, Boroş, fugi, pe Inna să o ajungi

A trecut o săptămână de la apelul meu către toţi iubitorii culturii veritabile. Într-o săptămână, Dozatorul lui DJ Boroş a fost votat de peste două sute de ori şi a urcat în topul MTV până foarte aproape de locul cinci.

Asta înseamnă că zeci de oameni consideră, pe bună dreptate, că muzica de căcat merită un vot de blam. Mai înseamnă că zeci de oameni cinstesc amintirea dozatorului TEC, simbol al anilor ‘90 şi motivul principal pentru care copiii noştri vor avea, poate, trei ochi sau piele fosforescentă.

Urbi et dozatorbi

Şi că tot e vorba de muzici… A VENIT MOMENTUL ADEVĂRULUI!

Să le arătăm că ştim să ne apreciem valorile! Că ştim să-i iubim din suflet pe cei mai vrednici fii ai poporului nostru falnic şi vânjos, fii cu care ne putem mândri nu numai în această galaxie, ci şi în cele învecinate! Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman! Că trei culori cunoaştem pe lume! Că unde-s mulţi, puterea creşte! Că suntem peste tot acasă, porţile ni se deschid! Că tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul! CĂ LOCUINŢA NOASTRĂ DE VARĂ E LA ŢARĂ!

Băieţi, hai să votăm Dozatorul ca fiind cea mai mişto piesă românească din ultimii 15 ani. Vă rog io. Dacă mă iubiţi.

Episodul nouăzeci şi şapte: Badea Mîţan

În 1896, când să mergi mai mult de douăj’ de kilometri cu rata era de domeniul SF-ului, Badea Cârţan ajungea pe jos tocmai pân’ la Roma ca să dovedească lumii ăăăă ceva. Astăzi, un eveniment de aceeaşi amploare foarte amplă se desfăşoară chiar în faţa ochilor voştri: Mîţa cu î din i se apropie vertiginos de episodul 100!

Prins în Persia

Totul a pornit de la un joc amuzant care a făcut furori la sfârşitul lui ’89, un joc revoluţionar pentru vremea lui, în care era vorba de un tiran, un tânăr uzurpator (care voia şi el o felie din smirna şi aurul Persiei) şi nişte cafteli virtuale.

Au urmat multe alte joace de PC sau PS sau Nintendo, pe acelaşi filon oriental. Evident, unul mai răsuflat şi mai căcăcios decât celălalt, cu o poveste din ce în ce mai absurdă.

Minunându-se că prostimea dă mereu alţi bani pe jalnica lor cufureală reciclată, producătorii şi-au luat inima în dinţi şi au zis “hai coaie să facem şi un film”. Şi să vezi că îşi scot pârleala şi pe ăsta derbedeii, life găoz on, peste o lună lumea va fi redevenit amnezică.

Où sont les neiges de Popa Nan

Şi pentru că strada Popa Nan mi-e atât de dragă, nu pot să nu vă recomand această mini-monografie vizuală, comisă de către un domn fotograf. Câtă istorie domnle, la doi paşi, pe o stradă bătrână cu Maria Tănase şi Magda Isanos şi curve şi Dorin Liviu Zaharia!

Episodul 65: Un pic de istorie comparată

Din Evul Mediu târziu până în zilele noastre şi ale copiilor copiilor noştri. Peseu: v-am prins la treaba cu fontul.

Make love, not variolă

Cu încă ceva haios voi fini o dată pentru totdeauna subiectul teribilei conspiraţii din jurul vaccinului iudeo-mason de care Satana se va folosi să ne mătrăşească ca pe gândaci.

Vremea este 1790-1800.

Închide uşa că te trage Orientul

Bună seara, dragii mei cititori, cei mai frumoşi şi mai deştepţi reprezentanţi ai populaţiei alfabetizate! Mă ştiţi, da? Eu sunt ăla cu statul independent în beci.

  • Pagina 2 din 2
  • <
  • 1
  • 2