Adorazione dei formaggi

Iaca m-am întors de la Milano cu obişnuitul calup de poze umoroase.

Printre altele, am zburat pentru prima oarã fãrã sã fiu sedat cu Xanax®, am mâncat cele mai mişto scoici de pânã acum (într-un restaurant insalubru de imigranţi, bineînţeles), am vãzut un curcubeu şi am prins ultima etapã din Giro d’Italia! Ieei.

Prostituţio e funghi

Bãi bãieţi, disearã plec în Berlusconi land vreo trei zile. Nu scriu asta ca sã vã fac în sâc cã mã plimb, ci pentru cã am de mult o mare dilemã pe care sper sã o tranşeze vreun cititor al meu care a fost de multe ori în Italia, locuieşte în Italia sau a jucat fotbal la viaţa lui.

Chiar pot sã câştig 800 de dolari? Şi de ce nu 568 euro?

Trattorgia Buonporno (suna prea bine sã nu fie titlu)

Halealã time is now!

Ca sã mai schimb placa dupã o serie de întrevederi plãcute cu trattoria Verdi, asearã am decis sã vizitez mult lãudata (de cãtre unii, hulita de alţii) trattoria Buongiorno din piaţa Victoriei, unde-ncepe fostul Ana Ipãtescu, actualul Dracu-ştie.

M-am gândit cã un loc unde prânzesc cu succes angajaţii atâtor coloşi şi titani corporatişti din apropiere (de la Orange la SNSPA) nu are cum sã fie chiar de cãcat; s-a dovedit într-adevãr o cinã agreabilã şi economicã, într-atât încât aş reveni cu drag dacã nu mi-ar fi peste mânã zona (OK, e la dooj’ de metri de metrou).

Episodul 98: Cina în oraş

Olecuţ’ di “comic relief” dupã însemnarea alarmantã de alaltãieri.

Cicã pe Bulã îl durea pula. Se duce la doctor, doctorul îl consultã şi zice:
- Domnule, îmi pare rãu, ai sifilis mongol şi trebuie sã îţi amputãm pula.
Supãrat şi îngrijorat, Bulã se duce la un alt doctor, care îl consultã şi zice:
- Domnule, îmi pare rãu, ai sifilis mongol şi trebuie sã îţi amputãm pula.
Şi mai supãrat & îngrijorat, Bulã îşi ia inima în dinţi şi se duce tocmai la un vraci mongol, gândindu-se cã, în pula calului, cine ar putea sã ştie mai multe despre sifilisul mongol.
- Domnule, ai sifilis mongol, poţi sta liniştit.
- Pãi ãilalţi doi au zis cã trebuie sã-mi amputeze pula!
- La dracu cu medicina lor pãcãtoasã, imediat ei tre’ sã taie. Pãi în douã sãptãmâni cade singurã.

Fãrã legãturã, Mîţa.

Îmbucco de Verdi

S-a întâmplat minunea! Nu, nu am devenit brusc un om serios. N-am avut nici revelaţia cu care vã pãcãleam de întãi aprilie. Dar am fãcut ceva ce-mi propuneam de un an de zile: m-am strecurat din imundul meu beci ca sã-mi mişc fundul o sutã de metri, pânã în Popa Nan 140, ca sã inspectez mult lãudata trattoria Verdi.

Locanta mai are un sediu pe Mendeleev, lângã Amzei adicã, alte douã despre care nu ştiu nimic în Bucureşti şi unul în Constanţa. Da’ pãrerea generalã e cã aici, în ţigãnia cu fotografi bãrboşi, se papã cel mai bine şi cel mai comod.

Episodul 14, partea a doua: Mîzza nostra

Bãgãm în poveste şi nişte crimã organizatã.

Episodul 14, prima parte: Ciao gatto!

Mîţa îşi face un nou prieten şi cãlãtoreşte în ţara lui îndepãrtatã. Oare ce-are sã se întâmple mai departe?

Ne luãm lumea-n cap

Lume, lume! Jupânii Utopiei Balcanice, anume domnul diletant & subsemnatul, purced la noapte alãturi de încã trei vajnici drojdieri într-o aventurã frumoasã şi cultã pe traseul Bucureşti – Timişoara – Treviso – Vicenza – Venezia şi retur! Ghici ce înseamnã asta. Exact, s-ar putea sã luãm o pauzã, s-ar putea sã nu, zãu cã depinde de cum o sã fie vremea şi cât internet o fi pe plaiurile broscarilor. De vineri-sâmbãtã încolo Mîţa cu î din i revine în post, deci nu disperaţi.