Într-o zi mi-ai dãruit o catedralã

Suntem martorii unui jaf de proporţii cosmice, domnilor. Am schimbat şi mouseover-ul imaginii din fronton în cinstea lui.

Nu ştiu dacã simţiţi dar din buzunarul nostru şi-al vostru s-a tras o ţeavã prin care picã bani într-un mausoleu faraonic şi kitsch zidit cu entuziasm de cãtre cea mai cinicã instituţie pe care au vãzut-o meleagurile astea vreodatã. Dap, o instituţie de un cinism care mã înfioarã, iar eu sunt la rândul meu un cinic şi nu mã înfior cu una, cu douã.

Catedrala nu va fi construitã din bani publ… trololo!

Peste 400 milioane de euro va costa megacavoul de pe dealul Arsenalului, bani pe care rânjetul pervers al preafericitului ne asigura mai demult cã biserica lui nu-i va mulge vreunui buget public. Bine, de pe atunci treaba asta suna ridicol pentru cã ştim foarte bine cât şi cu ce cotizeazã statul la bişniţa tãmâioasã. Chiar, aţi observat ce pervers rânjeşte Daniel? Când o sã am copii, am sã-i sperii cu poza lui.

Patrafir and loathing in Las Vegas

Sã moarã Gigel, credeam cã mi s-a urât de mult sã lupt cu morile de vânt ale teocraţiei. Da’ fac eu ce fac şi citesc în Capital (via /nasol, ce chestie!!!) cã guvernul dãruieşte bisericii treijdouã de clãdiri. E musai, deci, sã revin la onor. mea îndeletnicire de strigãtor în deşert.

Pãi într-un stat de drept, domnilor, într-un stat de drept care-i separat de bisericã, ce e biserica? Separatã de stat. Un ONG. Nici mãcar “de utilitate publicã”, pentru cã îşi serveşte doar adepţii. Democraţia zice: cât timp într-un stat cu o sutã de cetãţeni ortodocşi trãieşte şi un cetãţean zoroastrian sau ateu sau Discipol al Marelui Melc, biserica ortodoxã nu e bisericã de stat şi nici un ban din buzunarul zoroastrianului nostru nu trebuie sã ajungã acolo din oficiu.

Iubiţi-vã pe tutunuri

Sfat pãrintesc pentru concetãţeni: în aceste vremuri de restrişte, nu vã duceţi sã beţi un şpriţ la Casa Universitarilor din Bucureşti. Evitaţi, evitaţi, evitaţi.

Exact, locanta aia grozavã cu iz desuet, unde cândva curgea gârlã Galbena de Odobeşti, şpriţuitã cu apã Harghita la “sticlã de sticlã”. Astãzi, berea şi vinul costã fix cât în orice altã bodegã. Dar nu despre asta e vorba, ci de faptul cã am cerut duduii un pachet de Marlboro, l-am achitat la preţ de butic şi am primit ceea ce urmeazã.

Naturişti şi câştigi

Toatã lumea se pare cã ia mai nou echinacea, buruiana fermecatã care-ţi transformã sistemul imunitar într-un fel de Hulk Hogan pus pe caftit toţi bacilii din mahala. Orice doctor în Alaska, ucenic al reptilienilor sau promotor al “designului inteligent” ne recomandã sã luãm echinacea dimineaţa şi seara, la culcare, în somn şi între cafele.

Hipnotizat de cât de bine e sã iei echinacea, publicul pare sã fi uitat un mijloc la fel de bun de profilaxie a gripelor şi rãcelilor: sã nu iei echinacea.

Efectele sunt identice, diferenţa constând în preţul mai scãzut pe care îl implicã a doua variantã. Evident, situaţia se rãstoarnã total dacã vã plãteşte cineva sã luaţi echinacea. Voi considera cã astfel de cazuri sunt rare sau nu existã (aviz: dacã existã, vreau şi eu).