Carpaţii accidentali (trei)

Domnilor, ştiţi cã acu’ o lunã v-am povestit cum am ajuns noi acu’ o lunã şi un pic la Padiş via Huedin, Rãchiţele, Doda Pilii. Ce nu v-am povestit însã: minunatele trei zile care au urmat. Şi care au fost minunate. De ce-au fost ele minunate, vã voi povesti doar pe scurt fiindcã n-am fost un cronicar de calitate şi am lãsat tamponul vremii sã-mi spãlãceascã amintirile din Apuseni.

Ziua 2 – “Am vãzut şi pot sã jur / Cã şi munţii au un cur”

Dis de dimineaţã, care va sã zicã, expediţia drojdierã a pornit spre Cetãţile Ponorului. Un complex de doline şi alte minunãţii calcaroase despre care nu ştiam decât cã-i impresionant.

Carpaţii accidentali (doi)

Vreau sã-mi cer scuze cã vã neglijez în mod sistematic, cititori dragi şi iubiţi; am avut numeroase angajamente urgente pe Yahoo! Canasta, unde vã invit şi pe voi ca sã nu mai fiţi aşa trişti cã vã scriu rar.

Ziua 1 – Zãduf, zãplaz and zãrghealã

Cam aşa suna aerul din jurul nostru la Huedin. Pentru cã ne aflam în miezul nicãierilor, cu raniţele-n spinare şi ochii injectaţi, printre indigeni cu priviri bãnuitoare, la 60 km de ţelul zilei unu de expediţie.

Amuzându-ne puţin pe dinãuntru de faptul cã magazinul de rochiţe şi pantofi mai vindea şi ţuicã, am negociat pentru câteva “conserve” (fasole închisã etanş într-un fel de tambur metalic) de la rudimentarele stabilimente comerciale ale bãştinaşilor şi ne-am pus în mişcare cu promptitudinea cucului din ceasornic.

Carpaţii accidentali (unu)

Hai sã trec în revistã, dupã cum v-am promis, excursia pe care am întreprins-o alãturi de patru trupeţi drojdieri în inima grandioasã & pãduroasã a munţilor Apuseni, nişte munţi sublimi pe care îi recomand oricui ştie sã nu arunce cu PET-uri.

Pe episoade, cã-i mult de povestit!

Noaptea 0 – Take the Huedin-train