Carpaţii accidentali (trei)

Domnilor, ştiţi că acu’ o lună v-am povestit cum am ajuns noi acu’ o lună şi un pic la Padiş via Huedin, Răchiţele, Doda Pilii. Ce nu v-am povestit însă: minunatele trei zile care au urmat. Şi care au fost minunate. De ce-au fost ele minunate, vă voi povesti doar pe scurt fiindcă n-am fost un cronicar de calitate şi am lăsat tamponul vremii să-mi spălăcească amintirile din Apuseni.

Ziua 2 – “Am văzut şi pot să jur / Că şi munţii au un cur”

Dis de dimineaţă, care va să zică, expediţia drojdieră a pornit spre Cetăţile Ponorului. Un complex de doline şi alte minunăţii calcaroase despre care nu ştiam decât că-i impresionant.

Carpaţii accidentali (doi)

Vreau să-mi cer scuze că vă neglijez în mod sistematic, cititori dragi şi iubiţi; am avut numeroase angajamente urgente pe Yahoo! Canasta, unde vă invit şi pe voi ca să nu mai fiţi aşa trişti că vă scriu rar.

Ziua 1 – Zăduf, zăplaz and zărgheală

Cam aşa suna aerul din jurul nostru la Huedin. Pentru că ne aflam în miezul nicăierilor, cu raniţele-n spinare şi ochii injectaţi, printre indigeni cu priviri bănuitoare, la 60 km de ţelul zilei unu de expediţie.

Amuzându-ne puţin pe dinăuntru de faptul că magazinul de rochiţe şi pantofi mai vindea şi ţuică, am negociat pentru câteva “conserve” (fasole închisă etanş într-un fel de tambur metalic) de la rudimentarele stabilimente comerciale ale băştinaşilor şi ne-am pus în mişcare cu promptitudinea cucului din ceasornic.

Carpaţii accidentali (unu)

Hai să trec în revistă, după cum v-am promis, excursia pe care am întreprins-o alături de patru trupeţi drojdieri în inima grandioasă & păduroasă a munţilor Apuseni, nişte munţi sublimi pe care îi recomand oricui ştie să nu arunce cu PET-uri.

Pe episoade, că-i mult de povestit!

Noaptea 0 – Take the Huedin-train