Vindecarea grafologului

Băi, mi-am dat seama – de cât amar de vreme mi-s eu blogăr, să se fi făcut doi ani şi ceva – n-am pornit o leapşă. Una tâmpită ca toate celelalte, da’ să fie a mea şi s-o urmăresc de-a lungul internetului, cum îi intră internetului în cur şi-i iese pe nas.

Bine, nici n-am prea răspuns la ale voastre. Da’ promit că voi fi mai receptiv dacă îmi faceţi jocul. Tot ce trebuie să faceţi e să scrieţi ceva de mână şi să blogăiţi chestia respectivă. Poate să fie un singur cuvânt, o frază, o poveste, ce vrea pixu’ vostru. Ştiţi voi, scrisul omului, bla-bla, cred că e singura “-logie” de-asta pseudoştiinţifică în care chiar şade un bob de noimă.

Apoi trebuie să daţi leapşa mai departe. Pentru o bombonică în plus, aţi putea fi atât de drăguţi încât să mă şi anunţaţi c-aţi reacţionat.

* această leapşă nu are nici o legătură cu faptul că A. şi C. tocmai mi-au dăruit un Sheaffer Legacy Heritage placat cu aur. Bătrânul meu chinez cu pompiţă va ieşi la pensie.

Don Vito Accordeone

Ale mi-a trimis o leapşă (ştiţi voi, ca între blogări care-s cul şi se respectă mânca-ţi-aş), iar această leapşă mă-ntreabă tot felul de întrebări după tiparul “dacă ai fi o tarabă în Obor, ce s-ar vinde pe tine”.

N-am să răspund în detaliu la toate chestiile alea doar pentru că ştiu că cititorii mei blazaţi şi ciufuţi nu se interesează pentru asemenea detalii intime. Voi zice doar atât.

Dac-aş fi un instrument muzical, aş fi cu siguranţă unul din cele trei (acum chiar patru) de mai jos.