Iarba verde de acasã nu e acasã
Pus de Vasile la 1 Februarie 2011 în Elucubraţii
Zece ore de frecat, spãlat, aspirat, cãrat. Dat cu oţet. Destupat ţãvi. Trei saci de inutilitãţi, un televizor stricat, mobilã mutatã de colo-colo, ghemotoace de cabluri de descâlcit. Praf. Gângãnii moarte!
Pizda lu’ mumã-sa, asta se întâmplã când ai un fel de cârciumã clandestinã care mai e şi într-un beci. Ştiţi cum sunt beciurile, la limita salubritãţii şi când n-au beţivi în ele.
Ajungând înapoi pe interneţi, constat cã multor rumâni verzi alãptatul în public nu li se pare OK. Sã mã avânt sã le zic cã mie nu mi se pare cuşer sã n-ai voie sã umbli pe stradã în pula goalã? Aşa ciudat sunt?
Şi mai constat via Zicu câte trâmbiţi rãsunã în ţarã legat de cât de rele sunt “etnobotanicele” (aolio frãţicã ce denumire falşã) şi cât de urât îţi mucezesc organele interne de la dânsele.
Campanii peste campanii, închideri abuzive de magazine, proscrieri de substanţe. America lu’ Reagan all over again, scoasã din dulapul cu scheleţi al istoriei.
