Abia când te întâlneşti cu Puya lobotomizat îţi dai seama că până şi Puya are, de fapt, o brumă de lobi acolo, care i-ar putea fi -tomizaţi oricând.
Colac peste pupăză, Aurel e ta-su, bă. Sfinţenie level = fără de sfârşit!
Şi, în sfârşit, o explicaţie pentru anatomia neobişnuită a alianilor, deseori constatată de redneckşii din Arizona care s-au întâlnit de gradul 3 cu dânşii.
Au trecut fo’ patru luni de când am avertizat, cu spiritul civic care mă caracterizează, că Românii cu nume de sfinţi vor plăti o taxă pentru a le folosi în continuare şi 47 de mii de oameni au dat like şi zău că n-are rost să vă citez din comentariile furibunde ale băieţilor şi fetelor care-au înghiţit găluşca, n-aş şti de unde să încep, uitaţi-vă voi, sunt spumoase.
Unii s-au înfuriat chiar şi pe blogurile lor personale, cîcatul a fost hazliu de urmărit.
La această reclamă s-a folosit Del-ca-mag. La toate celelalte, nu.
Apropo de Teleorman, the Wub Machine te lasă să faci din muzica ta preferată dubstep şi alte genuri paramuzicale despre care ştiam doar vag că există. Numa’ încarci mp3-ul în tonomat şi scoţi jduf-jduful. De toată treaba se ocupă un robot prost, prin urmare rezultatul tinde să sune ca dracu’. Dar le mai şi nimereşte, al naibii robot prost care este. Oricum, mi se pare un experiment hazliu.
Zic apropo de Teleorman pentru că amatorii ăia cu Subcarpaţii ain’t got nothin’ on me. Full screen, luminile stinse şi lasă-l pe Liviu Vasilică să-ţi umble cu trăsioara prin vene.
Te-a cicălit că te-ai lungit aseară la şpriţuri? În sfârşit poţi să te răzbuni dându-i palpitaţii! Tot ce trebe’ e să fii niţel mai laconic când sună să te întrebe ce faci. Pentru senzaţii tari, insistă şi nu explica. Uite un scurt îndrumar pentru cele mai comune situaţii.
În loc să spui…
În seara asta îmi frig nişte cotlete. Sper să mai fie bune, le-am luat la juma’ de preţ că expirau mâine. De la Mega Image-ul de pe Mătăsari, de unde am cumpărat o caserolă de ciuperci pleurotus mai demult, din care am mâncat o săptămână întreagă.
…spune:
În seara asta gust din plăcerile cărnii. Sper să nu fac vreo boală, că am luat de-alea ieftine. Dap, le-am luat de pe Mătăsari, de unde am luat şi ciuperci, pfoai ce greu am scăpat de ele.
(Vezi şi zece maxime latineşti explicate)
I. După cum au aflat amărâţii ăia de la Pompei şi Herculaneum, există două tipuri de vulcani: cei care fac lava şi cei care nu recunosc.
II. Când am adoptat arcul cu săgeţi şi am inventat betonul, popularitatea numelui Marc Antoniu a scăzut drastic în tot imperiul.
III. Noi obişnuiam să-i aruncăm pe creştini în groapa cu lei. Înainte să se năpustească fiarele, creştinii strigau: lasă că o să vină într-o bună zi patriarhul Daniel şi n-o să lase nici un leu să-i scape.
I. Dacii au încercat să reproducă succesul măslinelor noastre. Au reuşit să facă măsline fără sâmburi, bravo lor, dar aveau o consistenţă ciudată şi miroseau a oaie.
II. De climă nu ne-am plâns niciodată, da’ avem zile când sunt gânditorii mai în vervă. Atunci urlă toţi pensionarii din autobuz să închizi geamul că-i trage curentul filosofic.
III. Când vine vorba de teatru, pe-aici ori eşti fan Eschil, ori eşti fan Euripide. N-am auzit de nimeni să fie ca la voi, fan Ejeg sau fan Espoitoru.
I. Nu ştiu de ce toată lumea zice că îi ridicăm în slăvi pe faraoni. La dracu, şi când mor îi trimitem într-un loc care se cheamă “Valea, regilor!”.
II. Mai ales că faraonii noştri sunt mai proşti decât ai dacilor. Fură ca-n codru şi dup-aia investesc toţi banii în scheme piramidale.
III. Bine, şi ai lor mai spun tâmpenii. Păi toată lumea ştie că iarna e fix ca vara.
Pentru fanii genului, dacă e vreunu’ pe aici.
Somnul Raţiunii a profeţit! Vei lega la ochi un ou de raţã într-o zi cu soare.
