Revenind la imnul Mamăii: are şi o explicaţie

Trebuia să-mi dau seama de la început! Trebuia să mi se pară suspect că, deşi era cu Loredana, Alex Velea, Cabron şi Mazăre (un fel de power-rangers vomitivi care când se unesc fac un robot cu multe LED-uri a cărui superputere e să provoace supergreaţă), imnul Mamăii mi se părea totuşi catchy şi fredonabil şi că sună simpatic şi chestii.

Era cât pe-aci să-mi schimb toată opinia despre cei patru în bine, dacă s-ar fi jurat toţi că după piesa asta se duc în pădure, să trăiască în sihăstrie.

Când colo, păi normal că sună simpatic, dacă nu-i compus de ei! (hăuli şit, am ajuns să preiau noutăţi de la wowbiz. Stai să-mi fac curaj. Gata. Sursa: wowbiz.)

Sfaturi utile de la Vasile: Învăţaţi limbi străine bre

Şi înfulecând io azi o pereche de mici de la ghereta proletară din piaţa Gemeni, în minte mi s-a năzărit un flashback cu un episod hazliu de pe vremea când mergeam cu cortul prin Arizona şi mă trezeam în răget de măgar şi noian de coropişniţe. Pentru cine nu s-a prins la vremea cu pricina, Arizona e la bulgari, nu departe de cum ieşi din Vama veche.

Acolo, între lac şi mare şi kilometri de nisip pustiu, există un camping şi două cârciumi ieftine şi ponosite. Una de zi şi una de seară. Aia de seară face de mâncare, inclusiv mici bulgăreşti, care arată ca micii dar au gust de pârjoale.

Când au pus anunţuri pe bestjobs punct bg să-şi aleagă chelnerii, nici cârciuma bulgărească de zi, nici cârciuma bulgărească de seară nu au avut pretenţia să angajeze vreun diplomat de carieră. Care să ştie găvări trei cuvinte într-o limbă străină, oricare ar fi dânsa. Că deh, cine dracu’ turist a mai călcat pe acolo, poate cehoslovacii în anii 80 să facă nudism la pula goală.

Coasta de huzur

Nu ştiu alţii ce sunt…

…dar eu eram unul dintre bărboşii care campau la Doi Mai. Dar la Doi Mai poposeşte din ce în ce mai multă lume, mâncarea e fix de două ori mai scumpă ca acu’ cinci ani iar proteveul a profanat plăjuţa de la Golf cu o şuşă cu bidoane de sifilis à la Gina Pistol.

Şi, colac peste pupăză, s-a închis nudibarul, adică acea unică bodegă de pe litoralul autohton faţă de care aveam un profund ataşament spiritual.

Acolo beam cafea la ibric şi ţuică slabă din sticle de Polar cu nisip pe fund, alături de pescarii cei bronzaţi, ridaţi şi hemingwayeni cari erau pe-acolo şi spuneau poveşti cu cum au învins ei în luptă dreaptă hamsia care a pus capăt tuturor hamsiilor.

Episodul 185: Mîţa şi Iisus la mare şi la munte

Vară, soare! Vreme de bere, vreme de munte, vreme de mare! În acest spirit, eroii noştri ies la agăţat.

À propos de bere, dacă organizez o întâlnire frumoasă cu fanii Mîţei (îi punem şi un nume fanchi gen Mîţablogtweetmeetbeerfest dacă vreţi), mă pot baza pe cineva? Găsim nişte inşi să ne cânte, luăm o ladă de bere, stăm la taclale, punem de-o amplă mişcare socială. Ei?

Vama răniţilor

M-am întors domnilor! De data asta cre’ că-i definitiv. N-am să zăbovesc prea mult în faţa calculatorului (avid fiind de câteva beri reci dar nasoale în Bucureştexas), dar am să notez câteva detalii despre mica escapadă pe care tocmai am întreprins-o.

Se face că am avut ocazia să vizitez Vama Veche pentru prima oară din 2005. (Evident, dacă n-aş fi avut ocazia să huzuresc gratis într-o amplă piramidă cu home cinema şi masă de ping-pong lângă pat, m-aş fi dus să campez la Doi Mai sau la bulgari.)

Trăim în România şi hasta la vista tot timpul

Ţineţi minte cum ziceam că s-a finit concediul?

V-am minţit cu neruşinare!

Ne auzim pe la sfârşitul săptămânii sau când mă voi hotărî eu că mi-i dor să dau cu grindină pe plaiurile interneţilor şi-l voi scoate pe bătrânul negru din ghiozdan. Până atunci, bucuraţi-vă de tot ce-i mai frumos pe lume.

Bătrânul şi urmarea

Soarele de la 2 Mai
Face pula ca la cai!

Iaca m-am întors şi eu din uichendul meu prelungit (n-aţi plâns după mine, sunt convins). Îmi cer scuze faţă de domnul erotic şi faţă de domnul sîrb, cărora le datorez şi acum o bere; i-am neglijat deoarece n-am beneficiat de artificiile tehnicii moderne, precum şamponul, curentul electric şi telefonia. Am beneficiat, în schimb, de discuţii revelatoare cu politică şi economie, cu nostalgie şi ambiţie, cu distopiile lui Huxley dar şi cu cine cât s-a căcat aseară.

Episodul 107: Mîţa şi Vama Veche

Θάλασσα καὶ πῦρ καὶ γυνή, κακὰ τρία!

Episodul paişpe, partea a 3-a: Coadă de peşte

S-ar putea să întrerupem din nou activitatea pentru câteva zile, depinde dacă voi avea chef să clicăiesc pe de-a laptopul, via internet mobil şi alte năzdrăvănii.

Până atunci, iată ce păţiţi dacă vă opuneţi forţelor superioare!