Coasta de huzur

Nu ştiu alţii ce sunt…

…dar eu eram unul dintre bãrboşii care campau la Doi Mai. Dar la Doi Mai poposeşte din ce în ce mai multã lume, mâncarea e fix de douã ori mai scumpã ca acu’ cinci ani iar proteveul a profanat plãjuţa de la Golf cu o şuşã cu bidoane de sifilis à la Gina Pistol.

Şi, colac peste pupãzã, s-a închis nudibarul, adicã acea unicã bodegã de pe litoralul autohton faţã de care aveam un profund ataşament spiritual.

Acolo beam cafea la ibric şi ţuicã slabã din sticle de Polar cu nisip pe fund, alãturi de pescarii cei bronzaţi, ridaţi şi hemingwayeni cari erau pe-acolo şi spuneau poveşti cu cum au învins ei în luptã dreaptã hamsia care a pus capãt tuturor hamsiilor.

Episodul 185: Mîţa şi Iisus la mare şi la munte

Varã, soare! Vreme de bere, vreme de munte, vreme de mare! În acest spirit, eroii noştri ies la agãţat.

À propos de bere, dacã organizez o întâlnire frumoasã cu fanii Mîţei (îi punem şi un nume fanchi gen Mîţablogtweetmeetbeerfest dacã vreţi), mã pot baza pe cineva? Gãsim nişte inşi sã ne cânte, luãm o ladã de bere, stãm la taclale, punem de-o amplã mişcare socialã. Ei?

Vama rãniţilor

M-am întors domnilor! De data asta cre’ cã-i definitiv. N-am sã zãbovesc prea mult în faţa calculatorului (avid fiind de câteva beri reci dar nasoale în Bucureştexas), dar am sã notez câteva detalii despre mica escapadã pe care tocmai am întreprins-o.

Se face cã am avut ocazia sã vizitez Vama Veche pentru prima oarã din 2005. (Evident, dacã n-aş fi avut ocazia sã huzuresc gratis într-o amplã piramidã cu home cinema şi masã de ping-pong lângã pat, m-aş fi dus sã campez la Doi Mai sau la bulgari.)

Trãim în România şi hasta la vista tot timpul

Ţineţi minte cum ziceam cã s-a finit concediul?

V-am minţit cu neruşinare!

Ne auzim pe la sfârşitul sãptãmânii sau când mã voi hotãrî eu cã mi-i dor sã dau cu grindinã pe plaiurile interneţilor şi-l voi scoate pe bãtrânul negru din ghiozdan. Pânã atunci, bucuraţi-vã de tot ce-i mai frumos pe lume.

Bãtrânul şi urmarea

Soarele de la 2 Mai
Face pula ca la cai!

Iaca m-am întors şi eu din uichendul meu prelungit (n-aţi plâns dupã mine, sunt convins). Îmi cer scuze faţã de domnul erotic şi faţã de domnul sîrb, cãrora le datorez şi acum o bere; i-am neglijat deoarece n-am beneficiat de artificiile tehnicii moderne, precum şamponul, curentul electric şi telefonia. Am beneficiat, în schimb, de discuţii revelatoare cu politicã şi economie, cu nostalgie şi ambiţie, cu distopiile lui Huxley dar şi cu cine cât s-a cãcat asearã.

Episodul 107: Mîţa şi Vama Veche

Θάλασσα καὶ πῦρ καὶ γυνή, κακὰ τρία!

Episodul paişpe, partea a 3-a: Coadã de peşte

S-ar putea sã întrerupem din nou activitatea pentru câteva zile, depinde dacã voi avea chef sã clicãiesc pe de-a laptopul, via internet mobil şi alte nãzdrãvãnii.

Pânã atunci, iatã ce pãţiţi dacã vã opuneţi forţelor superioare!