Utopia Balcanica » mare

Coasta de huzur

Vasile — Wed, 03 Aug 2011 21:31:39 +0000

Nu ştiu alţii ce sunt…

…dar eu eram unul dintre bărboşii care campau la Doi Mai. Dar la Doi Mai poposeşte din ce în ce mai multă lume, mâncarea e fix de două ori mai scumpă ca acu’ cinci ani iar proteveul a profanat plăjuţa de la Golf cu o şuşă cu bidoane de sifilis à la Gina Pistol.

Şi, colac peste pupăză, s-a închis nudibarul, adică acea unică bodegă de pe litoralul autohton faţă de care aveam un profund ataşament spiritual.

Acolo beam cafea la ibric şi ţuică slabă din sticle de Polar cu nisip pe fund, alături de pescarii cei bronzaţi, ridaţi şi hemingwayeni cari erau pe-acolo şi spuneau poveşti cu cum au învins ei în luptă dreaptă hamsia care a pus capăt tuturor hamsiilor.

Prin urmare, acum vreo zece zile am purces într-un Cielo roşu cu număr oltenesc (îi lipseau doar coarnele pe capotă), pe ritmuri de Smokie, spre un loc care va mai fi sălbatic şi gol câţiva ani de zile, căruia îi vom spune Arizona pentru a păstra misterul.

Deşi cu siguranţă ştiţi unde e, astfel încât veţi merge şi voi acolo, vă veţi aduce prietenii, ei vor aduce – cu sau fără concursul vostru – multă lume zgomotoasă şi râgâitoare iar poimâine Arizona va fi noul Vadu care este noua Vamă Veche.

Când nisipul este ud
pescăruşii se aud.

Arizona e amplă, frate. Cât vezi cu ochii. Spre sud se întind doar marea şi câmpul (şi-o mică şi pitorească dună de nisip) şi spre nord doar marea şi o faleză înaltă care stă să cadă. În mijloc tronează un camping comunist care zici că-i scos din Tropico (pentru cine nu s-a jucat Tropico: care zici că-i scos din Cuba şi ţinut douăj’ de ani la soare).

Alături se găsesc următoarele: bălării, o baltă plină de stuf, bălării, mai multe bălării şi-un copac mort care-i doldora de cuiburi de cormorani.

Păsărica călătoare
stă cu ouăle la soare.

În contextul acestei întinderi de natură virginală am avut, care va să zică, şi o experienţă schimbătoare de viaţă în momentul în care, foarte foarte mahmur fiind, am ieşit din cort sufocându-mă şi am petrecut vreo trei ore în poziţie de lotus pe un bolovan, contemplând răsăritul cu Take your place on the great mandala as it moves through your brief moment in time în căşti şi sfânta duhoare de algă putrefactă în părul din nas.

Apoi mi-am revenit şi m-am dus să împung un hoit de delfin cu un băţ. Am specificat că era acolo şi un hoit de delfin? Nu cred că se putea o concluzie mai adâncă pentru acea dimineaţă migrenoasă care răcnea filosofie din toţi rărunchii.

Dup-aia s-a ridicat şi domnia sa astrul solar şi a mângâiat cu afecţiune toracele păros prin care sforăiam a doua rundă de somn pe rogojină. Căci soarele te prăjeşte acolo toată ziua. Ferice de mine că-s negru din fabrică şi nu am pus în viaţa mea pe piele mehlem de-ăla unsuros cu Aloe Vera, Nuevera Aţigreşit Numărul şi alte chimicalii puturoase.

Nu domn’le, pielea mea goală are mai multe coaie decât o prăpădită de rază ultraviolentă şi-i place să steie goală…

Bine că-ntr-un loc sau altu-s
plăji care nu ştiu de Malthus.

…asta până seara. Că se mai lasă şi seara în Arizona iar ţânţarii nu sunt ţânţari ci mutanţi d-ăia ca-n Deltă, care când şpreiezi cu Autan îşi cheamă toţi prietenii să tragă pe nas şi să ţiuie Infected Mushroom dându-ţi malarie.

Aşa că am sculat noi, oropsiţi ai sorţii şi-am făcut un rug fumăcios din vreascuri de plop să-i punem pe fugă, apoi am pus şi de-un grătar pantagruelic cu şaşlîc şi chiufté (precum strămoşii noştri homo sexi neanderthalensis făceau fără îndoială), ne-am şpriţuit bine cu căpşunică şi am luat toate paragrafele astea de la capăt odată cu primul răget al mândrului măgar care vesteşte zorile în Arizona.

Ce mişto e Arizona noastră de la malul mării.

Cărnuri multe stau pe gril,
care astfel e util.

Cei trei crăişori din est
dei laic tu dă bi dă best.

Iar când săptămâna fu gata, am oprit totuşi câteva zile la Doi Mai să mănânce şi burta mea nişte rapane.

Şi-am încălecat pe-o tablă
şi-am spus: protégez le sable.

Episodul 185: Mîţa şi Iisus la mare şi la munte

Vasile — Sun, 19 Jun 2011 11:05:29 +0000

Vară, soare! Vreme de bere, vreme de munte, vreme de mare! În acest spirit, eroii noştri ies la agăţat.

À propos de bere, dacă organizez o întâlnire frumoasă cu fanii Mîţei (îi punem şi un nume fanchi gen Mîţablogtweetmeetbeerfest dacă vreţi), mă pot baza pe cineva? Găsim nişte inşi să ne cânte, luăm o ladă de bere, stăm la taclale, punem de-o amplă mişcare socială. Ei?

Vama răniţilor

Vasile — Sat, 28 Aug 2010 12:17:00 +0000

M-am întors domnilor! De data asta cre’ că-i definitiv. N-am să zăbovesc prea mult în faţa calculatorului (avid fiind de câteva beri reci dar nasoale în Bucureştexas), dar am să notez câteva detalii despre mica escapadă pe care tocmai am întreprins-o.

Se face că am avut ocazia să vizitez Vama Veche pentru prima oară din 2005. (Evident, dacă n-aş fi avut ocazia să huzuresc gratis într-o amplă piramidă cu home cinema şi masă de ping-pong lângă pat, m-aş fi dus să campez la Doi Mai sau la bulgari.)

Vama Veche e dezolantă. Aduce a Eforie Nord în agonie, pute a hoit şi e plină de boschetarzi ignobili şi neamuzanţi care au impresia că [banii, ţigările, berea] tale sunt şi ale lor. Ceea ce este greşit. Da, e frumos să fii boem, să dormi pe unde apuci şi să bei Unirea. Şi eu fac asta. Dar e frumos doar atunci când ieşi în evidenţă astfel, nu când eşti unul dintr-o mie de boschetarzi în căutare de ţigări ca o liotă de zombii flămânde şi în nici un caz nu e frumos să umbli beat. Iarba se fumează şi ea cu stil. “Legalele” îţi fac rău.

Deşi sufla vântul ca-n pampas de aglomerat ce era, nu te puteai apropia noaptea de nici o terăsuţă căcăcioasă pentru că toate bubuiau de-o muzică care oricum nu vădea gusturi excepţionale. De la Rammstein la Placebo, ritmurile pubertăţii făceau legea. Mai dă-le în pizda mă-sii, cârciumare, lasă oamenii să asculte marea cum se cuvine. La mare se ascultă marea. Şi atât. Cum pula mea să nu am unde asculta noaptea marea. La mare.

Pe timp de zi, însă, mi-au plăcut multe.

Plaja de la “Cosmos”, înainte de Durankulak. Kilometri de nisip şi câmp, declanşaţi în mod triumfal de o cârciumioară care aduce cu nudy-barul din Doi Mai. În pitorescul repertoriu al radiourilor bulgăreşti, Costi Ioniţă stârneşte valuri cu “Facem show ca la Paris”, care e mai catchy decât orice alejandro, mamasita sau papa l’americano. Berea se menţine la o ~~pula~~ leva jumate (trei lei), ceea ce e grozav, fiindcă e oricum o bere mai bună decât berea noastră.

Apa. Întotdeauna am fost un fan al apei din Marea Neagră. Ştiu că e poluată ca un cur şi probabil la bătrâneţe o să am trei urechi, da’ e mult mai puţin sărată ca apa de mare adevărată. Pot să mă plimb pe sub ea ca un guvide vioi şi nu ustură.

Mâncarea din Vama Veche. Cine mă cunoaşte pre mine ştie şi că eu sunt nu unul, ci trei sau patru gurmanzi. Ei bine, la vamaioţi haleala costă binişor (dar nu exagerat, cam ca într-o cârciumă semicentrală de Bucureşti) şi e extraordinar de bună. Aş scoate în evidenţă frigăruile şi pizza de la Frontiera sau tocăniţa de rapane şi midiile în usturoi de la Liana/Lyana/?. Pentru gustările dintre gustările dintre mese, şaorma şi clătite se găsesc pe toate drumurile, sunt OK şi nu ard la buzunarul obişnuit cu naitlaiful de capitală.

Foto (în sensul acelor de ceasornic, începând cu berea): cea mai naşpa bere din România, porţie enormă de “fish and chips” ficiuring sos-tartar-cu-smântână-în-loc-de-maioneză, sus-numitele midii în sos de usturoi, o sălăţică taboulleh, şalău Meunier & cartofi cu rozmarin, limonadă.

O scurtă expediţie la tourist traps-urile Balcic şi Kaliakra. Rinichii rezistă.

Mangalia. Un orăşel paşnic pe care îl iubesc mult. Are îngheţată turcească (gumoasă, cu mastic, aproape la fel de bună ca la “Istanbul” pe Decebal), plajă cu nisip fin, familişti, peşte proaspăt, bombe cu bere ieftină, bărcuţe nenumărate – ce poate să fie mai agreabil?

Ah, Hollywood Boulevard-ul lor, cu stelele funerare ale lu’ Ţociu şi Palade.

Trăim în România şi hasta la vista tot timpul

Vasile — Sun, 22 Aug 2010 21:05:27 +0000

Ţineţi minte cum ziceam că s-a finit concediul?

V-am minţit cu neruşinare!

Ne auzim pe la sfârşitul săptămânii sau când mă voi hotărî eu că mi-i dor să dau cu grindină pe plaiurile interneţilor şi-l voi scoate pe bătrânul negru din ghiozdan. Până atunci, bucuraţi-vă de tot ce-i mai frumos pe lume.

http://www.youtube.com/watch?v=niqacJkvdgk

Bătrânul şi urmarea

Vasile — Sun, 25 Jul 2010 20:30:48 +0000

Soarele de la 2 Mai
Face pula ca la cai!

Iaca m-am întors şi eu din uichendul meu prelungit (n-aţi plâns după mine, sunt convins). Îmi cer scuze faţă de domnul erotic şi faţă de domnul sîrb, cărora le datorez şi acum o bere; i-am neglijat deoarece n-am beneficiat de artificiile tehnicii moderne, precum şamponul, curentul electric şi telefonia. Am beneficiat, în schimb, de discuţii revelatoare cu politică şi economie, cu nostalgie şi ambiţie, cu distopiile lui Huxley dar şi cu cine cât s-a căcat aseară.

Probabil a fost ultimul uichend-de-opt-zile pe care îl petrec în anticamera Vămii Vechi, iar asta se face din varii motive.

În primul rând, Vama Veche de alături. Păi cum să stai liniştit să-ţi bei cafeaua nisipoasă şi ţuica la nudy-bar cu un pescar bătrân care-ţi zice de morunul lui de un sfert de tonă când alături unor puţandri le sună smartphone-urile în timp ce îşi împletesc cârnaţi jamaicani în cap care nu sunt nici măcar autentici pentru că nu-s obţinuţi după luni de nespălare voită, ascetică şi respectabilă. Căcănarilor. A fi bosquetard (nu boschetar) e un mare, mare lucru.

Voi dezvolta asupra subiectului marin, dar înainte de toate necesit mult, mult somn. Că tocmai s-a încheiat o săptămână de câte trei ore dormite în cort sau sub cerul liber plus coniace, vinuri, beri şi alte alea. Şi soare cât cuprinde, ocazie cu care mulţumesc alor mei că m-au făcut tuciuriu.

P.S. După modelul vechilor romani, constructorii digului de la pescărie au lăsat posterităţii inscripţia CINE A LUCRAT AICI SĂ-I CREASCĂ PULA MARE. Are cineva idee dacă a funcţionat?

Episodul 107: Mîţa şi Vama Veche

Vasile — Mon, 12 Jul 2010 14:21:54 +0000

Θάλασσα καὶ πῦρ καὶ γυνή, κακὰ τρία!

Episodul paişpe, partea a 3-a: Coadă de peşte

Vasile — Sat, 18 Jul 2009 22:38:19 +0000

S-ar putea să întrerupem din nou activitatea pentru câteva zile, depinde dacă voi avea chef să clicăiesc pe de-a laptopul, via internet mobil şi alte năzdrăvănii.

Până atunci, iată ce păţiţi dacă vă opuneţi forţelor superioare!