Deschide cenuşa, creştine

Bucuraţi-vã, voi robi ai marelui interneţ pan-global, sfântul Vasile se întoarce! Cu burta plinã şi mahmur ca un geto-dac dupã o campanie de rãpit copii de peste Dunãre, sunt gata sã reiau programul de hãhãialã, trolaj şi Mîţe cu care v-am obişnuit.

Şi cu ce sã începem dupã marea sãrbãtoare a creştinãtãţii ortodoxe dacã nu cu încã un reproş adus creştinãtãţii ortodoxe. Reproş cã ce? Pãi, cã existã.

E vorba din nou despre incinerarea rãposaţilor. Poate cã ştiţi, mai demult am scris o poezie super-bengoasã pe tema incinerãrii la îndemnul asociaţiei “Amurg”.

Requiescat in capace

Şedeţi tihniţi cã revin imediat, sunt doar extraordinar de mahmur şi a fost o sãptãmânã cam cãcãcioasã. Pânã una alta, una dintre marile mele obsesii muzicale.

Cinci kenţi, zece kenţi, ajutor pentru studenţi

Ţin sã vã amintesc cã mie-mi place sã fumez şi vã recomand şi vouã sã faceţi acest lucru, chiar dacã sunteţi minori sau aveţi sexu’ de sex feminin. Sã fumezi te face atrãgãtor, deştept şi Bertrand Russell. Mai demult mi-am luat şi-o ţigare electronicã dar nu ca sã mã las de fumat, ci ca sã pot sã fumez şi acolo unde nu am voie sã fumez.

Dap, ţigãrile sunt mişto, mai puţin când ai ghinion la contrabandişti şi nimereşti unele fãcute pe şest într-o halã deghizatã în fabricã de hârtie igienicã, apoi pãstrate în condiţii improprii (într-o fântãnã otrãvitã? într-o latrinã?) pânã prind mucegai, le ştiţi şi voi!, alea care put ca axila unui şantierist harnic şi se scuturã ca pomul de moş crãcilã în aprilie.

Iar eu pornisem calculatorul cu gândul sã vã povestesc despre douã restaurante chinezeşti delicioase de-aici din cartier da’ am sã las asta pe un pic mai târziu pentru cã tocmai am pus mâna pe douã pachete de Kent Convertibles, ţigãrile-pe-care-le-faci-tu-mentolate-dacã-vrei.

Porcina cea de tainã

Paranoia imbecilã pe care ne-a trezit-o gripa porcinã (dupã alte surse, “gripa porcoasã”) nu poate decât sã arate ce masã fricoasã, manipulabilã şi zerodoctã este românimea de rând. Pulimea din care tu, cititorule, poate cã nu faci parte pentru cã mã citeşti pe mine, iar eu te luminez pentru cã sunt înţelept.

Amintesc cã eu nu sunt medic, sunt doar un Vasile sceptic care citeşte, de felul lui, mai multã literaturã ştiinţificã decât ficţiune. Cu siguranţã sunt mai prost informat decât studenţii eminenţi la medicinã, dar ştiu mai multe decât loazele din aceeaşi facultate.

Sã facem un fachiu (“frequently asked questions”). Pornim de la premisa cã epidemiile nu mai sunt ca când era bunica fatã şi holera umbla din casã în casã (ca sã-l parafrazez pe Puţea, pardon, Ţuţea).