Ce ne Păuneşte ne şi desparte

Păunescul n-are să rămână în istoria literaturii cu cine ştie ce titlu în aldine, da’ nici ca o notă de subsol. Poezia lui e extrem de multă şi trebuie să piguleşti după bucăţile valoroase din fiecare volum. Oricum, nu alea i-au adus renumele. Păunescul avea gârlă de talent şi era perfect capabil să facă artă dar… cui prodest, când scrii într-o ţară populată cu simplioţi şi condusă de simplioţi?

Pentru simplioţi, “Poezie, poezie / puţa mea e de hârtie” rimează, deci cu siguranţă e mai adâncă decât Lecţia despre cub. Iar poezia e un produs ca oricare altul, poţi s-o produci în masă şi s-o vinzi pulimii sau să deserveşti o nişă elitistă. Ambele sunt chestii cinstite şi perfect valabile.

Coliving la vida loca

De-a lungul lunilor, multă lume şi-a exprimat pe-aici pofta de colivă. Pentru că mi se pare nedrept ca biserica ortodoxă să-şi aroge proprietatea acestui fel de mâncare, după unii extraşbrîmzdelicios, după mine agreabil, am hotărât să fur (chiar de pe “OrthodoxWiki”) o reţetă de colivă spre a v-o propune întru preparare. Pe bune, poate punem la cale o petrecere cu colivă de ziua cuiva.

Înainte de a vă oferi detalii tehnice şi a vă pune la muncă ţin să vă anunţ vreo două despre colivă. Originea ei se pierde în negura timpurilor, negură care aparţine zeilor greci; domniilor lor li se oferea un melanj de grâu fiert şi alte grăunţe la sosirea primăverii. La greci, sosirea primăverii pică inevitabil prin februarie, ocazie cu care avea loc festivalul Anthesteriei, închinat lui Dionis cel beţiv.

Iată de ce plâng chitarele

Cu întârziere. Odihnească-se frumos rămăşiţele domnului Lester William Polsfuss, alias Les Paul. Care a revoluţionat tot.

Orice naş îşi are nasul

Cică a crăpat Michael Jackson. Mare păcat, tot respectu’ monşer, da’eu nu te-am înghiţit niciodată şi oricum era de aşteptat. Flăcăii de la Ebay se pregătesc pentru avalanşa de sfinte moaşte, cu preponderenţă nasuri. Te-ai fript, niggăre, acu’ te întâlneşti cu Gogol să împărţiţi opinii.

Aşadar, poftiţi un omagiu, pentru că un ştift este un omagiu, dar nu de către noi, ci de către nişte hinduşi. Omagiul din partea Utopiei Balcanice se va lăsa un pic aşteptat. Hehe, ce cuvânt drăguţ e omagiu. Magellan, magie, magiun. Indian Thriller! Aviz: cătaţi voi şi varianta cu “misheard lyrics”.