Episodul 185: Mîţa şi Iisus la mare şi la munte

Varã, soare! Vreme de bere, vreme de munte, vreme de mare! În acest spirit, eroii noştri ies la agãţat.

À propos de bere, dacã organizez o întâlnire frumoasã cu fanii Mîţei (îi punem şi un nume fanchi gen Mîţablogtweetmeetbeerfest dacã vreţi), mã pot baza pe cineva? Gãsim nişte inşi sã ne cânte, luãm o ladã de bere, stãm la taclale, punem de-o amplã mişcare socialã. Ei?

Carpaţii accidentali (trei)

Domnilor, ştiţi cã acu’ o lunã v-am povestit cum am ajuns noi acu’ o lunã şi un pic la Padiş via Huedin, Rãchiţele, Doda Pilii. Ce nu v-am povestit însã: minunatele trei zile care au urmat. Şi care au fost minunate. De ce-au fost ele minunate, vã voi povesti doar pe scurt fiindcã n-am fost un cronicar de calitate şi am lãsat tamponul vremii sã-mi spãlãceascã amintirile din Apuseni.

Ziua 2 – “Am vãzut şi pot sã jur / Cã şi munţii au un cur”

Dis de dimineaţã, care va sã zicã, expediţia drojdierã a pornit spre Cetãţile Ponorului. Un complex de doline şi alte minunãţii calcaroase despre care nu ştiam decât cã-i impresionant.

Trãim în România şi hasta la vista tot timpul

Ţineţi minte cum ziceam cã s-a finit concediul?

V-am minţit cu neruşinare!

Ne auzim pe la sfârşitul sãptãmânii sau când mã voi hotãrî eu cã mi-i dor sã dau cu grindinã pe plaiurile interneţilor şi-l voi scoate pe bãtrânul negru din ghiozdan. Pânã atunci, bucuraţi-vã de tot ce-i mai frumos pe lume.

Carpaţii accidentali (doi)

Vreau sã-mi cer scuze cã vã neglijez în mod sistematic, cititori dragi şi iubiţi; am avut numeroase angajamente urgente pe Yahoo! Canasta, unde vã invit şi pe voi ca sã nu mai fiţi aşa trişti cã vã scriu rar.

Ziua 1 – Zãduf, zãplaz and zãrghealã

Cam aşa suna aerul din jurul nostru la Huedin. Pentru cã ne aflam în miezul nicãierilor, cu raniţele-n spinare şi ochii injectaţi, printre indigeni cu priviri bãnuitoare, la 60 km de ţelul zilei unu de expediţie.

Amuzându-ne puţin pe dinãuntru de faptul cã magazinul de rochiţe şi pantofi mai vindea şi ţuicã, am negociat pentru câteva “conserve” (fasole închisã etanş într-un fel de tambur metalic) de la rudimentarele stabilimente comerciale ale bãştinaşilor şi ne-am pus în mişcare cu promptitudinea cucului din ceasornic.

Carpaţii accidentali (unu)

Hai sã trec în revistã, dupã cum v-am promis, excursia pe care am întreprins-o alãturi de patru trupeţi drojdieri în inima grandioasã & pãduroasã a munţilor Apuseni, nişte munţi sublimi pe care îi recomand oricui ştie sã nu arunce cu PET-uri.

Pe episoade, cã-i mult de povestit!

Noaptea 0 – Take the Huedin-train

Întoarcerea fiului plictisitor

Când termin de oblojit tãlpile, de tras un pui de somn, de bãut un şpriţ cu burta la soare în iubitul detestatul iubitul detestatul iubitul Bucureşti, vã povestesc despre mirabila peripeţie a bosquetardului în fantasticii munţi Apuseni.

Moţul neprins, negustor cinstit

Când colo, ca sã vezi, nu s-a finit concediul. O, ce dor, ce chin, ce jale!, voi fi nevoit sã vã abandonez încã câteva zile ca sã rezolv nişte presante şi urgente drumeţii.

Traseul pe care sunt obligat şi constrâns sã îl urmez: Huedin – Rãchiţele (Boc City) – Padiş – Cetãţile Ponorului – Padiş (bis) – Scãrişoara. Dacã am moţi printre cititori, sã bârâie acum din tulnic sau sã moţãie pentru totdeauna!

Iar dacã tu, muşteriu fidel, ai rude acolo pe linie maternã, sã ştii cã e vorba fãrã echivoc de moţii mã-tii şi sã fii mândru cã te tragi din vânoşii oameni ai pãdurii.

Carpatinaj artistic

O mânã de instantanee de pe Valea Prahovei. Majoritatea de sus, de pe Sorica. În mod normal aş scrie cã numai pantofarii mâncãtori de seminţe se duc acolo. În condiţiile de faţã, însã, orice contact cu oxigenul e o veritabilã şi refrişantã frecţie cu Ben-Gay pentru subsemnatul prizonier al biroului.

Oricum, la munte e pustiu faţã de anii trecuţi. Numai pentru paraziţi nu-i niciodatã recesiune: în virtutea convingerilor mele liberale, ar fi urât sã vã zic c-am huzurit pe banii statului şi am mâncat la pãstrãv de mi s-a aplecat, deci n-am sã vã zic.