Borfaşii din mânecă
Pus de Vasile la 18 Iunie 2010 în Sex cultural
Mă, cică au scos Paraziţii un album nou (Tot ce-i bun trebuie să ceva). L-am procurat şi eu, l-am ascultat, l-am pus în raft întru uitare totală şi ştergere din minte. De ce? Că e de căcat. Cu câteva mici scăpări de umor cu tot, e de căcat. Zău.
Paraziţii au fost mişto înainte de 2000. Pe casetă. “Nici o problemă” a fost cu siguranţă marea culme a carierei lor. Când erau verosimili. Când singurul mesaj pe care-l transmiteau era că băi tată, suntem trei puştani troglodiţi dintr-un cartier naşpa, ne plac alcoolul şi iarba şi mai ales heroina, care e ză riăl şit. Băieţii mei ascultă doar hip-hop şi manea, doar noaptea-i mai lungă ca pula mea. Şi ne pişăm în liftul tău de ‘telectual.
Într-o discuţiune pe un imageboard românesc, anonimul cel anonim a postulat următorul principiu: Nu există muzică românească bună. Oricât aş fi de acord că suntem o cultură minoră, tind să-l contrazic. E drept, n-am avut Beatleşi ci poate The four Prepşi, da’ nici afoni-moartea urechii nu suntem. Zău.
