Bãi, o mai ţine cineva minte pe canadianca aia teribilã care-a venit cu “Nouveaux mondes” în faţã la Ateneu când cu serile francofone din 2006? Da domnule, blonda! Se cheamã Catherine Major şi am redescoperit-o de curând, ba chiar cred cã cântã tot cu banjoistul care mi-a dat atunci o ţigarã. Vivat! E o pianistã vârtoasã şi o prezenţã scenicã de mare graţie.
Sunt în aşa hal de incult încât a trebuit sã mã tragã Bezbojnicul de mânecã sã aflu cã în România (la Oradea, mai precis) cineva se mai ocupã sã fabrice klezmer, ba chiar de foarte bunã calitate. Hakeshet Klezmer Band, pe care-i mai şi aştept prin Bucureşti, acum cã ştiu cã existã. Asta-i muzicã de muzicã, bre.
Nefiind în domeniu, dar stãpânind câteva aspecte cât sã lege o conversaţie, Vasile schimba de curând opinii cu un repãraş (haine largi, ciubote de marcã, tot tacâmu’) care-i povestea cam aşa: coaie, ce hip-hop meseriaş se face în România zilelor noastre! Coaie, pune mâna şi ascultã “Kazi Ploae” şi “Guess Who” şi bla bla!
Pe lângã faptul cã nu sunt extaziat când mi se spune coaie de cãtre cineva cu care nu mã trag de şnur, am constatat cu tristeţe cã acest gen muzical a ajuns searbãd şi neoriginal.
Eu mi-s retro: febleţea mea vine din patria bulionului (Tecuci), a sclipit fix cât se cuvine alãturi de bãieţii din Buzãu (din înţelepciunea youtube, “Toma Caragiu al rapului cu Wu Tangu’ României”) şi a dispãrut total înainte sã alunece în mizerie, vezi RACLA, vezi Paraziţii, lãsând suficient loc de zvonuri şi speculaţii: ce s-o fi întâmplat cu Deceneu? Pauzã muzicalã!
Acel dreptunghi anunţã faptul cã, urmând unei întârzieri moldovalahe de 2 sãptãmâni, saitul bejuliu al Cultitudinilor (pe care îl gãsiţi aici, cultitudini punct net) este onlain şi funcţioneazã.
Dânsul este copilul meu depedeve tehnic şi grafic. Materia cenuşie care-l alimenteazã va veni de la (momentan) şase tineri scribi de varii sexe, diletanţi sau specialişti, oameni v1.0 sau blogãri pe care i-aţi mai citit, fiecare cu gusturile lui şi cu scriitura lui, mai lejerã sau mai pretenţioasã. Printre cei şase promotori ai produselor culturale obscure se aflã şi unul Vasile, care (în opinia mea neavizatã) îi întrece pi tãţi.
Ştii cã-i globalizare e când doi indonezieni naturalizaţi în Olanda pun de-o formaţie cu nume ingliş ca sã interpreteze pe nemţeşte o adorabilã melodie japonezã.
Aţi ghicit… pauzã muzicalã! Deşi sunã neplauzibil, sukiyaki e un fel de mâncare.
Nu gustaţi dulşele grai al lui Göring? Ataşez de asemenea o grozavã interpretare în englezã, aparţinând aceloraşi fraţi migdalaţi. Pentru cine-i hardcore, varianta niponã.
Şi ca sã nu vã stric cu totul dispoziţia festivã, poftiţi, rogu-vã, la o pauzã muzicalã cu Jethro Tull, una din formaţiile mele preferate, în frunte cu incredibilul Ian Anderson, flautist şi violator tandru al limbii engleze.
Despre Jethro Tull, cu altã ocazie.
Acu-i suficient cã Anderson, Barre et co. se fac vinovaţi de unul din puţinele albume de crãciun pe care le-am putut înghiţi vreodatã. De-acolo este extrasã aceastã piesã jazzy, crescutã în mod armonios şi organic dintr-un colind al secolului optşpe: “God rest ye merry, gentlemen”.
Probabil vã întrebaţi cu toţii: bãi, lãsând la o parte miştoacele cu Mîţa şi Iisus, ce tot sãrbãtoreşte Vasile acu’, la sfârşit de an, cã nu îl vãd genul de om care sã dea un leu pe duhul sfânt şi înmulţirea pâinilor.
Molusca preistoricã Amaurotoma zappa, guvidul Zappa confluentus, meduza Phialella zappai, pãianjenul Pachygnatha zappa şi asteroidul 3834 Zappafrank ne amintesc cã azi e ziua marelui cantautor, instrumentist şi compozitor care-a rupt definitiv toate barierele dintre rock, jazz, muzicã clasicã, “ce mama mã-sii e cãcatul ãsta” şi “oau”.
CCR a respins luni, cu unanimitate de voturi, contestaţia PSD-PC privind rezultatul alegerilor.
CCR?
Iubiţilor, mâine îmi iau un concediu de trei zile la aere curate, îl merit cu vârf şi îndesat.
Poate voi reveni disearã sã vã dau ceva consistent de citit, poate cã nu, ideea e cã azi iau pauzã şi de la dieta mea zilnicã de rock’n’roll şi mã reîndrãgostesc de lãutarii ţigani, unul din cele mai mişto fenomene care-au înflorit la noi pe plai.
Interludiu muzical.
Astea-s pentru tine, dulce Românie cu moţ, cã vine ziua ta.
Dacã ar şti, i s-ar urca la cap…
Am atacat, printre altele: mita cu i din i michael jackson guvern youtube iisus cultitudini sex tutun tigani aberatie basescu alegeri fara spaga traducere bodega europa paint italia film remus cernea darwin istorie droguri habotnici republica moldova concurs cutremur conspiratie evolutie terasa violenta religie 2009 anii 60 poetul vasile romania gripa porcina bar catastrofa rosia montana webcomic bere carciuma muzica desen
face brauzãrul viril
agregã ce vrei tu
