Brave Old World despre Cernobîl…

A tale of grief and woe
Came to pass in the land of the KGB
There, in the middle of the Ukraine
The Divine Spirit no longer rests
I’ll give you the lowdown
In Chernobyl by the Pripyat River
The Divine Spirit need no longer glow
Everything is already glowing by itself

Energy, oh, it’s great
But someone made a little mistake
There, in the proud land of the Rus’
They almost melted down the world
Everything’s fine, under control
Said the Politburo
But on both right and left
Everyone’s afraid to drink the milk

And since the mess on the Pripyat
The whole world hates salad
From Kamchatka to Canada
Everybody has to drink lemonade
So what does that place have to do with me?
It’s Jews who used to live there
Today, on our ancestors’ graves
A new Angel of Death is dancing

Don’t think it can only happen
In that far-off land
Be it Kiev or Detroit
Death will catch up with you all the same

…şi David (Dudu) Fisher despre Bãlţi.

When I recall my childhood,
I feel like I am having a dream.
how does the little house look,
which used to sparkle with lights?
Does the little tree grow which I planted long ago?

The little house is old and overgrown wit moss.
The old roof collapsed and the windows are without glass.
The attic is crooked, the walls bent.
I would never recognize it…

Refrain:
Beltz, my little town! The little house where I spent my childhood!
The poor little room where I used to laugh with other children!
Every Shabes I would run to the river bank to play with other children under a little green tree.
Beltz, my little town!
My little town where I had so many fine dreams!

Dar şi Gabriela Soltz despre Dzhankoy.

As one travels to Sevastopol—
It’s not far from Simferopol—
There is a railroad station:
Who wants to look for new glory?
This is a station, a beauty,
In Dzhankoye, Dzhan, Dzhan, Dzhan.

Chorus:
Hey Dzhan, hey Dzhankoye,
Hey Dzhanvili, hey Dzhankoye,
Hey Dzhankoye, Dzhan, Dzhan, Dzhan.

Answer my question, Jews:
Where’s my brother, where’s Abrasha?
His tractor is going like a locomotive.
Aunt Leye is at the butter churn,
Beyle at the thresher,
In Dzhankoye, Dzhan, Dzhan, Dzhan.

Who says Jews can only buy and sell,
Only eat fat chicken soup with soup nuts,
Just so as not to be workingmen?
This can be said only by our enemies!
Jews! Spit in their faces!
Take a look at Dzhan, Dzhan, Dzhan!

Related Posts

1. Prâslea şi klezmerele de aur
2. Bilanţul slãbiciunilor
3. Dragostea din ţiţei

Prin urmare, acum cã Mona şi-a finit clasamentul, îmi permit sã-l reproduc aici (daţi clic pe fiecare piesã pentru a savura savuroasa recenzie) iar eu voi plusa cu comentarii pe care le socot de cuviinţã.

25. Cristiana Rãduțã – Amor, Amor
Am vãzut prima oarã videoclipul ãsta la un televizor din Italia. Italia, bomba de pe Dorobanţi unde aveau douãjdouã de feluri de pizza ieftinã şi biliard cu bile desperecheate la cinci lei ora. Nup, nu Italia, ţara.

24. Non Stop – Jimmy
Piesa asta a scris niţicã istorie şi ar trebui sã figureze mai sus în top. Oricine a fost la Eforie Nord când abia se schimba mileniul a învãţat astfel sã aprecieze fetiţele în bikini. Dacã era puţin mai explicitã în a ne indica cã Jimmy e o pulã, putea concura cu succes cu Dr. Dick de la E-Rotic.

23. Marcel Pavel – Frumoasa mea
Numa’ Lionel Richie a mai ştiut sã bage atâta patimã în numa’ douã calorii. Cu toate astea, eu unul cred cã Eşti atât de frumoasã de la No Comment, piesã omisã cu cruzime de cãtre autoarea topului, te lubrifiazã şi mai frumos la ventriculi când inima ta cântã pop.

22. Emanuel – Ye ye ye
Dacã mã întrebi pe mine acest interpret de fado (adicã de muzicã fadã, nu de muzicã portughezã) n-are ce cãuta între greii şi influenţii muzicii autohtone. Dac-ar fi topu’ meu, aş da piesa asta afarã şi aş schimba-o cu Beau, beau pentru cã pe Dl. Problemã şi copiii copiilor noştri îl vor fredona.

21. Exotic – Sexxy
Cântecul a plecat de ani buni de printre noi, însã refrenul cu “secsi, secsi, ştiu cã mã vrei” ne va însoţi pe vecie şi chiar dincolo de dânsa.

20. Angels – Aşa-s bãieţii
Deşi a fãcut ceva istorie, aş fi scos cântecul ãsta din clasament fiindcã e incorect politic. Existã şi bãieţi care umblã dupã bãieţi. Şi bãieţi care, sãracii, nu umblã.

19. Gaz pe foc – Adio
Lacrimile de crocodil ale unui eşec nesãrat de formaţie. Dar asta obţii când picuri extract de Bon Jovi peste orice.

18. Cãtãlina Toma – Îmi fac de cap
Cine?

17. Fuego – Ole Ola / Pepe – Cine, cine
Aşa da! Cu toţii ştim cã pruncul Fuego a proiectat din ieslea lui universul vizibil şi invizibil; puţini ştiu însã cã acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla fãrã muşchiul vânos, uleios de gypsy king al lui Pepe. Bosquito mai lipsea undeva între cei doi (unde-i Bosquito? nu-l vãd în clasament) şi aveam o sfântã treime.

16. Andra şi Tiger One – Vreau sãrutarea ta
Pãcat de Andra cã a supravieţuit cu neruşinare epocii Atomic. Cineva s-o înveţe cã e muuult mai elegant sã fii one hit wonder.

15. Blondy – Ai greşit
Dacã tot am atins subiectul ciolãnoase – Anna Lesko anyone?

14. Bambi – Doi ochi cãprui
Vezi, Andra? Asta înseamnã sã fii muzician adevãrat de pop. Laşi o moştenire eternã şi dup-aia te retragi discret, cântând manele pe la nunţi şi apãrând din când în când în presa de scandal deşi arãţi ca domnişoarele din Avignon. Bine, nici ca o Alina Sorescu care se retrage discret fãrã sã lase ni’ca.

13. Cappuccino – Ploaia / Sex la lumina lumânãrii
Pãcat cã asta-i singura piesã pluvialã din top în condiţiile în care despre circuitul apei în naturã au cântat Papa Junior şi Monica cu mult mai multã graţie.

12. Genius – Oraşul trist
Excelentã alegere! – ceva mai mult miez decât în Macho man şi ceva mai mult Genius decât în primul meu maus.

11. Stigma – Jumãtate tu, jumãtate eu
Cã am eu sau nu ceva împotriva lui Emanuel, nu puteţi contesta faptul cã Adi Minune a fãcut-o mai bine p-asta cu jumãtãţile. Mane, tekel, fares.

10. Valahia – Banii şi fetele
Fie vorba între noi, bãieţii lui Costi s-ar putea bucura de mai multã consideraţie decât un amãrât de loc 10 din partea unui istoric al muzicii mainstream. Costi înainte de toţi fiindcã – deşi nu-i prea auzim glasul – el a fost mintea şi motorul epocii Valahia, punctul de divergenţã între (prea) hulitele manele de azi şi Mogapop-ul MTV.

9. N&D – Vino la mine
N-am ştiut niciodatã sã-i gust pe N&D (ok, Vreau sã plâng a fost o piesã deşteaptã) însã nu pot sã le contest locul în acest desfãşurãtor al influenţei şi popularitãţii. Chiar aşa, fãrã prea mare legãturã da’ dacã tot vine vorba de gagici cu D la nume şi nu la ţâţã, unde-s Hi-Q? Dana Nãlbaru avea oleac’ de charismã iar Totul va fi bine merge de-un locşor în clasament, deşi în rest au fost o formaţie obositã şi de cãcat.

8. ASIA – Sunã periculos
Una dintre gagicile din formula iniţialã a fost în liceul meu. Acestea fiind spuse, acestea au fost spuse. Vârful topului nu prea are nevoie de comentarii. Din categoria trupe de fete simt totuşi lipsa Candy şi Spicy.

7. 3rei Sud Est – Amintirile
Ceea ce a fãcut Guţã pentru muzica maselor a fãcut Duţã pentru cealaltã muzicã a maselor. A fost un deschizãtor de drumuri. Nu înţeleg, totuşi, cum de se aflã sub Animal X în clasament. La naiba, Hienã, Şopârlă şi Vierme au supt lapte de mamã de la Laurenţiu, Tipul cu cioc şi Celãlalt tip cu cioc!

6. Animal X – Sã pot ierta
Pe vremea când noi abia învãţam sã nu facem nimic util, bãieţii ãştia pioniereau în muzica electronicã şi reformau zoologia în acelaşi timp. Respect! Aş fi ales totuşi ca piesã reprezentativã  Lumea animalelor, o veritabilã Istorie ieroglificã cu aer de nintendocore.

5. Class – Toatã lumea
Sirene pe fundal şi un îndemn la zbânţuialã. Reţeta clasicã.

4. Voltaj l-au omorât pe DJ Boroş. Voltaj nu existã.

3. Andre – Prima iubire
Pedobear approves.

2. L.A. – Ochii tãi
Da. Pe aceeaşi paginã – Sweet Kiss.

1. Body & Soul – Superfemei
Ce altceva mai vrei?

Related Posts

1. Vulpea când n-ajunge la struguri zice cã-s sacri
2. Pânã-n pânzele halbe
3. Episodul 79: Pânã şi asta aş înţelege

Aşadar stãteam io mai devreme la un şpriţ, procrastinând, cum ar zice un binecunoscut cuvânt din englezã pe care îl ştim cu toţii de pe internete, şi studiam cu interes ceva ce mi se pare c-a fost primul desen animat din lume care-a fost şi color, şi cu sunet, adicã “Fiddlesticks” (1930) din seria totalmente adorabilã a lui Ub Iwerks cu Flip the Frog.

Bãi tatã, şi pe la minutu’ cinci, când începe bucata lacrimogenã, mi se pare cã aud trei-patru note din ceva ce îmi suna cunoscut. Bãi tatã, şi ce lapsus am putut sã am! De disperare m-am apucat şi sã muncesc, în speranţa cã voi uita de acea temã cunoscutã care mi se fixase în cap şi nici mãcar nu semãna prea mult cu ce cânta şoarecele la vioarã mai sus.

Dup-aia mi-am adus aminte cã existã saituri în care poţi fredona ca sã gãseşti un cântec. Videoclipul mi se pare extraordinar pentru vremea lui de demult şi nici Vicky nu-i de lepãdat.

În altã ordine de idei, dacã nu ne revoltãm şi marţi împotriva înscenãrii abjecte care-a fost când cu “violenţele ultraşilor”, n-am fãcut nici o brânzã. Vã provoc.

Iar dacã v-aţi pus careva silicoane, aveţi grijã cã veţi da socotealã în faţa domnului.

Related Posts

1. Episodul 109: Mîţa se întoarce… în timp
2. Lupii muralişti
3. Interneaţa pe rãcoare

Pe urmã hai sã ne kinksãim un pic aşa, ca pentru ce pare a fi un final de revoltã. Sau?

Related Posts

1. Folcloroform
2. În cãutarea pierderii de timp
3. Dragostea din ţiţei

Şi începem de la începuturi fin’cã rãdãcinile moldoveneşti ale lui Vasile sunt aparent foarte puternic imprimate în conştiinţa rapsozilor din acea zonã folcloricã. Putem observa lesne cã în conştiinţa aia existã un Vasile arhetipal, hedonist, şpriţar nepereche, un moldo-satir. Sunt mândru cã-s şi eu, mai mult sau mai puţin, un Vasile.

Uite, fetele moldovence se întreabã mãi Vasile, mãi Vasile, oare ce pãmânt te ţine.

Alt basarabean de mare prestanţã, Igor Cuciuc, mã anunţã entuziasmat cã nevastã-mea ar fi nãscut a nuş’câta oarã. Şini-mparti pânea-n douã, ãsta-i domn’ Vasile! Oh shit.

Într-un registru ceva mai freş, valahi şi moldoveni deopotrivã au ţopãit cel puţin o datã în adolescenţã pe DJ Vasile de la Zdob şi Zdub, probabil singura formaţie care-a fãcut peste Prut mai multã treabã decât Gîndul Mîţei. Pânea revine şi ea ca laitmotiv.

Şi încã o moldoveancã, Inga Popa, mã anunţã cã lângã prispa lui Vasile joacã hora de trei zile. Sunt sigur cã-i o regretabilã confuzie, ultima datã când am verificat n-aveam nici prispã, nici ceva ce ar putea fi interpretat ca o prispã.

Şi încã încã o moldoveancã, Natalia Olaru, mã îndeamnã bate toba mãi Vasile cã vine nunu’ mare. Iaca m-au fãcut ãştia şi muzicant de nunţi şi io nu ştiam cã eram “bat” (mold., = beat).

Claudia Oloieru ştie despre Vasilicã cã are ochii verzi, ceea ce este fal(u)s, şi cã bea cu douã pahare, ceea ce este oarecum mai veridic. Cred cã dupã acşient vã daţi seama de unde provine şi dumneaei.

Frate, chiar nu existã alte spaţii geografice unde-s înţeles şi îndrãgit? Pavel Stratan l-a apreciat şi el pe Vasile ca turnãtor şi proprietar de beci. Turnãtor de-ãla bun, adicã de jîn. Şi beci de-ãla bun, adicã cu jîn. Haidi bre Vasile, înfoaie şlangu’ (mold., = furtun).

…şi-a murit Vasile! Uãi, Ada, uãi. Vedeţi? Cum treci în Ardeal, Vasile nu mai e un model.

Pe asta nu v-o mai arãt cã sigur o ştiţi deja şi râdeţi de mine pi la spate.

Cãcat, v-am arãtat-o.

Dincolo, adicã dincolo de tot, în El Salvador, Crooked Stilo au o piesã care se cheamã El Vasile. Cine se pricepe mai bine la spaniola central-americanã de cartier sã-mi zicã şi mie ce-au cu mine chuloşii şi cabronii ãştia.

Probabil şi ei cumpãrau armament de la vreun moldovean care i-a pus în cap.

Related Posts

1. Odin în metru antic
2. Bilanţul slãbiciunilor
3. Linu-i linux şi iarã linux

Cu un deceniu înainte de Mercury sau Eazy-E s-a prãpãdit şi omul ãsta mişto.

Klaus Nomi was born Klaus Sperber in Immenstadt, Bavaria, Germany on January 24, 1944. In the 1960s, he worked as an usher at the Deutsche Oper in West Berlin where he sang for the other ushers and maintenance crew on stage in front of the fire curtain after performances. Around that time he also sang opera arias at the Berlin gay discothèque Kleist Casino.

Nomi died in 1983 at the age of 39 as a result of complications from AIDS.

Related Posts

1. Polonezul zburãtor
2. Folcloroform
3. Dragostea din ţiţei

(pentru nefrancofoni, primele douã traduceri sunt de aici)

Related Posts

1. Nu lãsa pe mâine ce poţi face jazz
2. Din oceanul pacifist
3. Azur pe ce-am mai sfânt

Cântecelul cãruia îi dedic aceastã însemnare, “Profesoara de francezã” (cunoscut şi ca “Sunã iarãşi clopoţelul”) a fost mai devreme pe DiscoTEC, însã meritã o expunere mult mai amplã.

Pentru cã acest cântecel surprinde cu atâta candoare şi ingenuitate esenţa acelor ani tulburi, destrãmarea unei familii debusolate, deriva sistemului de învãţãmânt în siajul (Galaţi? vapoare? v-aţi prins? sunt un mare aluzionist) marilor schimbãri ale societãţii.

Şi pentru cã naiul sintetic de pe fundal e de o tristeţe abisalã, chemând parcã vârfurile Anzilor, cristalinul lacului Titicaca şi rotocoalele mãreţe ale condorilor liberi.

Sã urmãrim, darã, ce zic comentatorii pe iutube:

Doamne eram mica tare cand ascultam melodia asta ( aveam vreo 6 ani). O avea tata pe o caseta si o ascultam la el in Saviem…..ce vremuri………. (nicolenicolemiau)

1996 – suna intregul cartier (ratatulsuprem1)

cand stateam la bloc asta era melodia care o punea mereu un vecin de deasupra la maxim cand era beat si o batea pe nevasta sa:)))))))))) (lizzylizardson)

e tare de tot melodia, abia imi luase mama casetofon pe vremea aia,eram jmeker de tot… (greyceanu)

doamneeee…m-am uitat recent la o filmare veche (1996) din arhiva personala si era melodia asta pe fundal…cat ma bucur ca am gasit-o! melodia asta mi-a marcat copilaria! (robytudor)

Şi apoi sã-i reîntâlnim pe Blînzi, la fel de muzicali dar mãtuiţi cu şmirghelul deceniilor neiertãtoare, în binecuvântatul studio al Oglinzii post-garsonierã. Doar naiul cel trist s-a dus, de parcã n-ar mai fi loc pentru el în viaţa agitatã a generaţiei hipstãr. Pãcat, pãcat.

Fugit irreparabile tempus! Doamnelor şi domnilor, Zorile din Galaţi.

Related Posts

1. Votul e bine când se terminã cu bine
2. Visul afro-american
3. Umplem simfoane

Dar nu trebuie niciodatã sã uitãm cã undeva, în adâncul sufletului, unde soarele bate mai discret, noi suntem culţi şi snobi. N-am mai vorbit din septembrie despre operã. Şi dacã atunci era un Wagner, acu’ vã recomand un Verdi. Nu fiindcã era, ca noi, un ateu rãu ci fiindcã Verdi şi Wagner sunt mari, tatã.

Dacã la Wagner se întâmplã uneori sã-ţi doreşti un buton de fast forward pentru între bucãţile melodioase, operele de cãpãtâi ale lu’ Verdi, de la Falstaff sau Don Carlos în sus, sunt pline de la cap la coadã cu arii fredonabile şi ţinubile minte.

Dacã nu eşti gata pentru genul ãla de operã la care te duci ca sã zici c-ai fost, nu ca sã-ţi placã (Enescu?), un Verdi e super digerabil, chiar şi faţã de alţi italieni.

Şi pentru cã şi între verdieni existã discordie, am sã-i alienez chiar în acest moment pe fanii Traviatei afirmând cã Rigoletto e de departe cea mai puternicã compoziţie a lu’ Giuseppe. O ajutã şi libretul – Traviata e un sirop mizerabil gen “Pe aripile vântului”.

Şi nu orice Rigoletto. Rigoletto ãsta turnat în 1982 pentru televizor, în regia lui Ponnelle, cu orchestrã şi cor de la Viena, cu regretatul Pavarotti în rolul ducelui de Mantova şi cu regretatul Wixell în rolul titular.

Vã provoc sã puneţi mâna pe el, într-un fel sau altul, şi sã îl ascultaţi la nişte boxe suficient de puternice încât sã se poatã bucura de el şi oameni aflaţi în alte apartamente.

Fiindcã Pavarotti era mai tânãr, poate nu mai suplu, dar mai viu. Şi fiindcã Wixell este, per total, cel mai Rigoletto din lume, deşi poate îi lipseşte gravitatea unui bariton rus cu coaie mari (uite, musafirul nostru mai vechi, Statsenko, avea coaie destul de mari).

Fiindcã decorurile sunt scumpe, fãrã sã se îndepãrteze prea tare de kitsch. Kitsch-ul e necesar în operã, fãrã el opera e pustiu, cum s-ar zice. Un deliciu, sã moarã Jean!

Cu atâta haur în preajmã nici nu mai ştii dacã-i operã sau mitropolie.

Şi pentru cã tot am adus vorba de operã, uite un sait foarte relevant şi interesant care-i pus pe interneţ de nişte iudeo-masoni unguri ca sã ne facã din nou de râs în faţa bulgarilor.

Aparent, în sezonul 2009-2010 am avut 88 de montãri diferite, faţã de 95, câte au avut vecinii de la sud (cu populaţia lor de şapte milioane) şi 167, câte au avut estonii, care sunt puţin sub un milion jumate. Nemţii nu se pun. Nemţii au putut urmãri peste 7000 de spectacole diferite de operã într-o singurã stagiune.

La capitolul componişti, italianul pe care l-am elogiat azi conduce cu peste 2000 de montãri iar pretenţiosul Wagner e pe locul 4 cu 920. Moldovenii Enescu şi Mustea au şapte, respectiv trei montãri într-o stagiune, ceea ce-i situeazã pe locurile 165 şi 307.

În care trei oraşe s-a jucat Alexandru Lãpuşneanul şi de ce, nu mã întrebaţi.

Related Posts

1. Când o face plopul opere
2. Votul e bine când se terminã cu bine
3. Sângele Zappã nu se face

Au început timid pen’ cã dacã rãsare un trol sã aducã aminte publicului cã “e manea! e de la ţigani!”, publicul se hotãrãşte brusc cã piesa cu pricina nu-i mai place, ba chiar îi repugnã. La dracu, am auzit reproşându-li-se balaoacheşilor de la MRB cã “au bãgat o manea”! Un fel de “jupâne, mie-mi plac pimfloid ãştia da’ uneori bagã progresiv şi atunci mã enerveazã”.

Serios domn’le, sper sã ne lepãdãm o datã şi o datã de fixa asta cã tot ce-i manele e rãu. Şi sã exploatãm mai bine capitolul super consistent şi super autentic al istoriei muzicii autohtone semnat de alde Nelu Vlad & Azur, Dan Ciotoi & Generic şi restu’ gãştii (Albatros, Odeon ş.a.m.d.). Translaţia în urban a muzicii lãutãreşti, începutul a ceea ce numim noi, larg şi cu o dozã oarecare de necunoaştere, manele.

Piesa care a dus la tot ce-am zis io mai sus este Când te-am cunoscut, Cristina, un super şlagãr Azur pe care-l ţin minte de când eram copil şi care din pãcate nu se mai gãseşte în original pe iutube (de ce?!). M-a surprins plãcut s-o aud în interpretarea teribilei vocaliste teribile Maria Rãducanu, care e teribilã.

…dupã care am aflat de la Sîrb cã o cântã şi o oareşcare formaţie tânãrã care se cheamã Robin and the backstabbers şi care-o abordeazã cam la fel, da’ mai pe bãrbãteşte şi pe hipstereşte.

Bãieţi şi fete, nu vreau sã cântaţi chestiile astea aşa, în glumã, ca curiozitãţi rãzleţe şi lejere. Ar fi meschin şi urât din partea voastrã. Meritã mai mult. Meritã albume întregi. Cu cântece mai grele pe ele. Cu Portofele, portofele…

… cu Pe mine mã cheamã Dan şi-am jucat în Sandokan…

… sau cu doinele de cãtãnie ale Albatroşilor, deşi altã Naste n-au sã dea Bercenii pe gratis.

Bonus: câteva comentarii şucare de pe iutube.

Imi place melodia, dar nu foarte tare. imi da a manea asa. 5% din ea. In rest e ok.

“Îmi place Huckleberry Finn, e o carte super, atâta tot cã bãiatul ãla ajuta un nigãr sã evadeze, ceea ce mi se pare revoltãtor.”

Muzica lautareasca si maneaua nu sunt tot una, desi au radacini comune. Ele exista ca specii muzicale bine definite, fiecare dintre ele adresandu-se unor categorii de ascultatori diametral opuse.

“Nuzica lãutãreascã se savureazã în fotoliu cu un Courvoisier la pahar încãlzit, fiind proiectatã într-un amplu brainstorming de cãtre Iosif Sava, Celibidache şi probabil Pleşu.”

Numai cine asculta manele poate face o asemenea ignoranta confuzie.

“Numai un heroinoman infect poate sã-mi zicã mie cã cafeaua-i droguri.”

Bonus la bonus: ãsta e un sait bun.

Related Posts

1. Haiku maneaua
2. Salam like it hot
3. Cine sapã groapa altuia, sapã de lemn