Victor
Vasile / 15 Noiembrie 2012 / Crochiu cu vai / 2 comentarii
…era sufletul petrecerii de fiecare dată când îi vibra telefonul.
…era sufletul petrecerii de fiecare dată când îi vibra telefonul.
Cândva ascultam Radio Contact şi ne uitam la Canal 38 Amerom şi Tele 7. Pe TVR erau desene animate de la şapte seara, după care BAU! apărea emisiunea lu’ Everac şi ne era frică de el da’ nu fiindcă era comunist ci fiindcă era urât şi serios, cam ca nenea din imagine.
Ne plăcea şi afară, făcuserăm de mult tranziţia de la bicicleta rusească cu ursul Mişka şi roţi ajutătoare la Pegasul mamei. Dacă eram un pic mai mari, ştiam că Pirats Klan se căcau pe Paraziţii. Toată muzica era un fel de DiscoTEC.
Ca să nu credeţi că chiar totu’ era altfel, uite, educaţia în rândul marilor mase populare era după cum urmează:
Ne-am cuminţit? Păi să ştiţi că se face vremea să redeschid rubrica de stomatologie (a se citi “tras la măsea”).
Berea chinezească Tsingtao se laudă că-i “winner of major American beer competitions” şi e chiar potabilă, mai ales gândindu-ne că provine dintr-o ţară fără tradiţie în berărit.
La fel de prinsă între lumina de la răsărit şi tenebrele goale de orice dumnezeu ale consumerismului este şi bodega unde se bea această bere, bodegă pe care am neglijat-o, deşi este, la un loc cu Varza şi Librăria, o redută a trăscănelii din triunghiul Foişor-Moşilor-Iancului.